Dupa patru saptamani

11.04.2020

Constat ca timpul trece mai repede decat credeam, ca aici oamenii sunt aparent linistiti si solidari. Ca inca nu am auzit printre vecini certuri, urlete si nici nu am asistat la vreun eveniment iesit din comun. Nu de alta, dar in Fuengirola, de exemplu, un individ complet dezbracat ce striga “am corona virus, am corona virus” a fost saltata de politie. 

Luna martie a fost solidara cu cei din Andalucia, cerul a lacrimat aproape in fiecare zi, facandu-ne sa fim poate mai putin tristi. Pentru ca daca era frumos zi de zi, cum e de obicei pe aici, regretele si suspinele ar fi fost mult mai multe. Atatea plimbari ratate, atatea cafele pe plaja la care nu am raspuns prezent, atatea momente de bucurie cu Indy in micile noastre aventuri, toate s-au amanat si in schimb ne-am lipit nasurile de geam si am numarat picaturile. Multe de altfel, vorbim de cel mai ploios martie din ultimii 12 ani.

Oamenii incep sa se plictiseasca in casa. Au facut pizza, paine si clatite, le-au pus pe facebook si cam asta este, s-a terminat distractia. Sunt insa putini oameni care citesc, mai putini oameni ce scriu ce vor, ce simt, ce frici au. Altii nu stiu ce sa faca cu o tigaie si doua oua si nici macar acum nu vor sa invete. Oamenii sunt tristi pentru ca desi este foarte greu, a trai singur sau mai bine zis, a fi o persoana izolata din fire, nu de nevoie, necesita o iscusinta anume, o rabdare si un minim de empatie sau intelegere. In gasca sunt multi oameni “normali”, cand ii izolezi incep sa apara probleme.

Tot oamenii, dar cei mici si imberbi (pe care o sa ii denumesc fortand limba romana acneosi) sunt super bine. Cum am spus si in alta pagina de jurnal sunt pe biciclete prin padure, isi viziteaza gagicile, merg la chefuri, fac live-uri de la salonul de infrumusetare (deschis ilegal), isi vad de viata cu o mare durere aflata undeva la 1000m de cur. Stiu clar ca marea majoritate a acestor “aventurieri” de carton sunt tineri de 14, 20 sau 25 de ani, persoane ce nu au realizat nimic pe cont propriu. Sunt eventual la facultate intretinuti de mami&tati, locuiesc inca cu parintii si ne privesc pe noi toti ca pe niste fraieri. Iar parintii si fratii mai mari sunt expusi fara voie si efectiv nu au ce face. Va promit, daca nu o sa va imbolnaviti de corona datorita baietelului vostru, cu siguranta o sa va imbolnaviti la cap, tot datorita lui. 

Altfel, uite ca si fara sa facem aproape nimic a trecut deja o luna. Doar ca acum, dupa ce simt cu imi zgarie timpul discul privesc inainte. Sunt deja pe un drum, vad plaje noi la care ajung prin paduri verzi, calatoresc zi de zi alaturi de ea si suntem azi si maine fericiti.