Sunt doua feluri de iarna pe care mi le aduc aminte clar. Prima este cea din “Cuibul viselor”-Maieru si in care ma simteam mereu perfect, cu colinzi si cu cei mai simpatici verisori, cu fete frumoase si sanius, cu drumetii pe Valea Aniesului si iarna de adult ce inseamna masina blocata in zapada, trafic dezastruos, nervi, mizerie si stres.
In Málaga din start se elimina problema zapezii, ultima data cand a nins zdravan a fost in 1954, asa ca daca alegeti sa va petreceti cateva zile in decembrie sau ianuarie o sa uitati de clasicele probleme romanesti din aceasta perioada si mai mult, cand o sa il intalniti pe Basescu, o sa puteti sa ii spuneti, Traiane, te inseli, iarna e ca vara.
Ok, sunt convins ca va tenteaza ideea de a evada la caldura, dar odata ajunsi cu ce va ocupati timpul? Cateva idei in cele ce urmeaza.
Ia orasul la pas. Descopera Catedrala din Malaga, urca la cetate (Alcazaba), plimba-te prin parcuri si prin port, descopera stradutele orasului in care s-a nascut Picasso.
Profita de temperaturile ridicate din timpul zilei. In decembrie si ianuarie vremea este destul de stabila, doar vantul te poate deranja uneori. Insa in intervalul 12:00-15:00 ai multe zile cand poti sta la plaja. Temperaturile medii sunt intre 18 si 20 de grade, dar s-au inregistrat deja si 26 de grade. Asa ca in prima parte a zilei mergi la plaja. Nu recomand sa intri in mare, temperatura apei este de 15-16 grade si daca nu ai costum de neopren s-ar putea sa nu iti faca placere senzatia.
Profita duminica de intrarea gratuita de la majoritatea muzeelor si obiectivelor istorice. Imediat dupa ora 15:00 poti vizita Muzeul Picasso, Centrul Pompidou sau Castelul Gibralfaro fara niciun cost. Lista completa aici.
Daca ai un moment de ratacire sau iti este dor de spiritul Craciunului, afla ca in Malaga s-a instalat una dintre cele mai spectaculoase instalatii de lumini si sunet din Europa. Show-ul care este programat de patru ori/seara are loc pe strada Larios, strada comerciala no1 din centrul orasului si atrage mai bine de 10 mii de oameni in fiecare seara. Inaugurarea acestei instalatii a fost facuta de Antonio Banderas, cel mai iubit malaguen din lume.
Si daca veni vorba de Antonio Banderas, trebuie sa stii ca in noiembrie acesta si-a deschis propriul teatru, Teatro del Soho, unde si joaca in productia “A Chorus Line”. Astfel vi se deschide o noua perspectiva, de ce nu ati merge la teatru, la un show de flamenco sau un concert. Alegeti varianta ce vi se potriveste de pe site-ul Teatrului Cervantes.
V-a mai ramas timp liber? Iesiti din oras si plecati spre Sevilla, Ronda, Cordoba sau Nerja, aveti toate detaliile aici, pe andalucia.ro
Am un fix de ceva vreme. Incerc in marea asta de urlete taiate din topor sa vin cu argumente sociale sau istorice, sa port eventual un dialog, insa sunt naiv, putini sunt cei ce vor sa discute, e mai simplu sa improsti, sa murdaresti decat sa costruiesti. Destinatia noastra de astazi a fost construita fara discutie si cu razboi si cu ura, insa acum, cand o vad cu ochii mei prefer sa aleg coeziunea ce a ramas dupa 2000 de ani de cand romanii au pus steagul aici si frumusetea florilor care este sarbatorita in fiecare an la “Fiesta de los Patios“, de obicei in luna mai.
Principalul argument pentru care recomand luna mai este aceasta sarbatoare de care vorbeam mai devreme. Stii bine ca la tara in Ardeal nu prea gasesti un gospodar adevarat fara un cazan de tuica. Ei bine, gospodarii cordobezi imbatati deja probabil de vinurile locale au gasit de cuviinta sa isi amenajeze spatiile interioare, curtile comune sau personale la un nivel de arta. Asta inseamna ca lelea Conchi si tanti Encarna, se pregatesc aproape tot anul pentru a primi vizitatorii din toata lumea. Nu exista o taxa pe care trebuie sa o achitati, nu trebuie sa va inscrieti in vreun registru, ci doar sa alegeti unul dintre trasee si sa stati la coada cu rabdare pentru a intra in fiecare loc in parte. Donatiile sunt binevenite, nu obligatorii.
Apropo de curti interioare frumoase am ales din start sa ne cazam in centrul orasului intr-un loc de acest gen, traditional si am gasit un loc absolut magic, Medina Cordoba pe al sau nume. E adevarat ca pana ajungi de la parcare iti va parea ca treci printr-un labirint, insa odata invatate stradutele o sa te bucuri de aceasta experienta. Link-ul de booking.com aici.
Mixul de culturi este prezent la tot pasul. Daca doresti sa mananci variat, Cordoba este locul. Poti sa mananci paella traditionala, mancare marocana, libaneza, italiana sau sa alegi un restaurant chinezesc. Insa daca tot vrei sa te rasfeti, alege un restaurant cu un meniu deosebit. Noi am fost la “Garum 2.1 bistronómic tapas bar” si nu am fost dezamagiti. Insa daca doriti cu adevarat sa simtiti acest mix despre care vorbeam mai devreme trebuie sa vizitati Mezquita, Catedrala din Cordoba. Va recomand sa o faceti lunea cand afluxul de turisti este moderat si sa petreceti cel putin 45 de minute pentru a va imagina in liniste toate misterele cuprinse in mai bine de 1500 de ani de existenta. Sursele locale spun ca pe acest loc exista o biserica vizigota, iar in anul 784 s-a ordonat costruirea moscheii. Doar in 1263 a devenit catedrala romano-catolica, in timpul Reconquista, urmand ca in secolul 16 sa sufere o modificare majora ce i-a dat forma actuala. Din 1985 Mezquita a devenit parte din Patrimoniul mondial UNESCO.
Daca va place chitara clasica stiti deja ca in Cordoba se fabrica unele dintre cele mai bune chitari acustice din lume. Maestria lutierilor a facut acest oras sa fie vizitat de muzicienii din cele mai indepartate colturi ale lumii. Asa ca, de ce nu ati pleca din aceasta vacanta cu o chitara? Sau daca nu, macar incercati sa participati la un concert sustinut de un artist local. Iar daca sunteti cu adevarat norocosi, programati-va vacanta in timpul Festivalului Chitarii. Veti intalni adevaratii maestrii. Detalii aici.
In Cordoba mai puteti sa va delectati la baile traditionale arabe, prezente in toate marile orase din Andalucia, sa va plimbati prin zona moderna a orasului, sa vizitati gradina botanica, insa nu uitati ca toata lumea trece macar odata Podul Roman. Macar pentru un selfie.
E o lume stranie asta, in care ametim cu totii. Ne invartim cand spre vest visand la un trai mai bun, ne rasturnam spre est ca tot acasa e mai bine. Dar lucrurile nu au fost nici intr-o parte nici in alta simple asa ca, inainte de a face un pas intr-una din cele doua directii, tine cont de cateva amanunte.
Hai sa presupunem pentru cateva secunde ca NU esti un om care din plictiseala vrea sa se mute in sudul Spaniei. Si tot din plictiseala isi cumpara o casa mare unde locuieste si isi primeste prietenii, doua apartamente sa le inchirieze si o barca ca deh, trebuie sa te dai din cand in cand in barci. Sa presupunem ca esti un om normal cu/fara copii sau familie si ai nevoie dupa o perioada de acomodare de bani, de un loc de munca.
Andalucia are cea mai mare rata de somaj din Spania. Cuprinsa intre 18 (Almeria) si 24% in Jaen, Granada si Cadiz. Nici Malaga nu sta bine, vorbim de 20% somaj.
Cele mai frecvente job-uri pe care le puteti accesa sunt in restaurante si agricultura. Spalat de vase, ajutor de bucatar, chelner, culegator de ardei, dovlecei sau ce se nimereste in sezon. De asemenea exista uneori cerere pentru intern/interna. Ceea ce inseamna ca veti locui cu don Pedro, care are 85 de ani si va veti ocupa de tot ce inseamna casa, curatenie, gatit, piata, etc.
E posibil sa gasesti un loc de munca “normal” si sa primesti 750 de euro pentru inceput.
Probabilitatea de a te angaja fara a cunoaste spaniola este spre zero. In agricultura ok, te descurci si inveti poate pe parcurs, in rest daca vrei sa muncesti in zona pune mana si invata spaniola sau apuca-te de telenovele. Preferabil amandoua deodata.
Desi poate o sa zici ca nu e corect, uneori, subliniez, uneori e posibil ca un spaniol care are mai putina pregatire ca si tine sa aiba prioritate in a fi angajat. Nu e ceva inedit, nu se intampla doar aici, trebuie sa treci peste asta rapid.
Ai studii superioare, bacalaureat? Pune mana si echivaleaza-le din timp. E posibil ca dupa ceva vreme sa te ajute asta, dar daca nu le ai echivalate si acceptate de statul spaniol nu ai facut nimic. De obicei acest proces poate dura pana la un an.
Ce e scris mai sus nu e gluma si nici nu te iau la misto. Daca ai gasit un loc de munca de care esti multumit e musai sa lucrezi mai mult decat esti obisnuit. Imagineaza-ti ca un chelner intr-o carciuma de succes castiga 1500-2000 de euro. Ei bine, acesta lucreaza de la 11:00 la 16:00 si de la 20:00 pana cand termina, 1AM, 2, cum ii este norocul. In plus din iunie pana in septembrie se lucreaza 7 zile din 7.
Daca in mod exceptional ai cateva minute in care nu intra nimeni in birou/salon/bar, nu sta, nu pune mana pe telefon. Vei afla ca “tu stai pe banii mei, asa ca sterge praful, uda florile, aranjeaza marfa pe raft. Pai am facut asta deja. No pasa nada, ia-o de la inceput.”
Se munceste mult si se munceste din greu. Si uneori o sa te intrebi, nu era mai bine sa stau acasa in Romania, sa frec menta la restaurantul lu’ Gigel si sa iau fara probleme 1800 de lei?
Dar daca imi fac ceva singur? O afacere privata? Este o idee, poti sa incerci, dar si aici sunt cateva obstacole. Daca te gandesti la un restaurant, e o investitie foarte mare. Poate o cafenea cu 10 mese, dar repet, daca nu stii limba o sa ai mari probleme, oricat de buna ar fi cafeaua si oricat de bine ar arata locul. Stiu un local facut de niste englezi in care nici picior de spaniol nu intra. Si mai tragic, in afara de duminica, nici englezii nu mergeau. Intelege ca daca strabunicul lui Antonio, mergea sa bea cafeaua la Cueva si bunicul si taticul si mamica si Antonio o sa continue sa bea cafeaua in acelasi loc.
Dar bine mai pesimistule, chiar nu poti sa gasesti nimic de facut pe acolo? Ba da, daca esti mecanic auto, instalator, electronist, daca esti MESERIAS cu adevarat 100% iti poti gasi de lucru mai mult decat o sa poti duce. Daca lucrezi cu mainile, daca ai o meserie si esti bun la ea, cu siguranta o sa ai succes. Asa ca pune mana si invata limba si pregateste-te pentru ce urmeaza. Altfel iti spun de acum, stiu chelneri ce castiga 2000 de euro/luna si in Romania. Dar lucreaza ca si aici, zi si noapte. Esti dispus sa faci si tu asta?
Retelele de alienare sociala sunt noul drog al timpurilor ce le traim. Sunt peste tot, depindem de ele, lucram uneori conditionati de facebook sau google, ne certam cu oameni pe care nu ii cunoastem, dar uneori, in cazul meu foarte rar, descoperim cate un personaj interesant. Asa s-a intamplat sa imi apara in news feed de cateva ori numele Emanuel Ciocu. Un tip tonic, istet si caustic, acid si pus pe ironii, numai bun de pus pe rana cand ti se umple viata virtuala de prosti. Dar ce sa vezi, ghinion, la cateva zile dupa ce i-am dat follow pe facebook posteaza ca s-a mutat pe twitter. Se saturase si el de cate ori i-a fost suspendat contul in urma reclamatiilor facute de tot felul de sensibilicosi imaculati. Asa ca am facut ce orice om normal ar fi facut, mi-am facut un cont de twitter (in premiera), sa pot sa il urmaresc linistit in continuare.
Cand descopar ca am de-a face cu un “vecin” de tara, emigrant ca si mine nu mai conteaza ca ne despart 1600 de km, o mare si un ocean, decid ca trebuie sa aflu mai multe despre acest om. Din alte interviuri si articole descopar ca am de a face cu cineva ce a bifat multe in viata, iar asta ma face si mai curios. Cum si de ce pleaca din tara un ziarist, scriitor, bucatar si proprietar de restaurant in Bucuresti? Plus cu un copil mic dupa el?
Înainte de a rămâne nu ştiam că o să rămân:) Eram stresat şi nerăbdător. Că voiam altceva pentru mine, dar mai ales pentru copilul meu, care avea 3 ani atunci. Că normalitatea se câştigă prea greu şi prea lent în România, şi îmi doream altceva pentru el. Oportunitatea pe care noi n-am avut-o, de a creşte într-o ţară în care fericirea celor care o locuiesc e importantă.
Ciudat, cel putin asa ma gandesc eu. Tin legatura cu o mana de prieteni care imi spun ca inca nu pleaca pentru ca e copilul prea mic, pana termina copilul clasa a 8a, a 12a si eventual facultatea. E clar, amicul meu virtual e “dus” putin daca pune lucrurile asa. Dar daca tot a facut-o, l-am rugat sa imi spuna mai multe despre adaptare, despre cum si-a gasit locuinta si mai ales daca relaxarea”exagerata” al spaniolilor nu il deranjeaza.
Uf. Nu a fost uşor. În sud, unde oamenii se mişcă mult e uşor, dar nouă nu ne place nordul Tenerife. E ok pentru vacanţă, dar nu-mi place să mă duc la muncă printre oamenii care merg la plajă. Sudul e însorit, dar mie îmi place verdele nordului. Doar că în nord oamenii sunt mai puţin deschişi să închirieze străinilor, fără contract de muncă, iar nouă ne-a plăcut o casă chiar lipită de cea a proprietarului. I-am propus să-i plătim câteva luni în avans şi, dacă nu ne place, ne despărţim. Aici suntem, după 6 ani în cele patru case lipite. Noi, el, fiica şi fiul lui.
Nu înjur decât rar, iar de claxonat niciodată. Nici măcar în Bucureşti nu o făceam. Am un simţ al ridicolului (prea) dezvoltat şi de cele mai multe ori claxoanele nu rexolvă nimic, în afara unei contribuţii substanţiale la isteria oraşului. La început eram mai nerăbdător, cu lentoarea oamenilor, cu opritul în trafic să saluţi, dar m-am obişnuit. Ba chiar stau şi mă bucur de oamenii ăştia care îţi trăiesc viaţa în tihnă.
Stai asa?! Romanul asta chiar nu se comporta ca un roman emigrant. Nu se inconjoara exclusiv de alti romani si nu face gratar cu mici si bere romaneasca. Si uite, are prieteni, socializeaza, pare ca o duce bine de tot. Chiar nu inteleg cum reuseste asta.
Am mulţi prieteni. Şi nu cred că mi-a fost greu să-i fac. Nu mi-a fost niciodată, nici în ţară. Când ştii să faci de mâncare şi de băut nu e greu:)) Sigur că aici, fără vocabularul de acasă, fără educaţia şi glumele comune, e mai greu să-ţi faci rost de prieteni. Cred că în cele din urmă le-a fost mai greu lor decât mie, să îmi accepte sarcasmul:) Spaniolilor le place umorul, dar nu neapărat sarcasmul. Aş zice că am prieteni buni, cu care mă duc în vacanţă, alţii care îmi iau copilul de la şcoală, când am nevoie, sau pe care îi ajut să culeagă via când e cazul. Avem un grup al taţilor de la şcoală, cu care ieşim regulat la bere.
Pentru cei care doresc doar sa isi petreaca vacanta in Tenerife, i-am cerut lui Emanuel cateva detalii, apropo de perioadele mai bune de vizitat insula pentru plaja, inot si plimbari.
Cele mai bune sunt când găseşti bilete de avion şi cazare bună. În sud, tot timpul anului, în nord mai puţin iarna, când e ploioasă. Eu recomand septembrie-decembrie. Există două rânduri de turişti aici. Cei care vin pentru căldură, din nordul Europei, iarna, şi cei care vin vara pentru răcoare, în special spanioli care fug de caniculă.
Ma opresc aici, destul de buimac dupa ce citesc raspunsurile lui si ii pun o ultima intrebare, o chestiune care de multe ori imi apare si mie in minte. Cati dintre cei cu care vorbeai zilnic in Romania, te mai cauta macar lunar?
Păi… ştii cum e, ochii care nu se văd, măcar pe Facebook, se cam uită.
Epilog: am intalnit un om diferit si ma bucura asta. Desi poate nu ii place, as spune ca e si un exemplu de integrare in comunitate cum foarte putini romani au reusit. Am simtit si un iz de nostalgie, dar cine nu are asta, mai ales cand ceva, cineva a pus un ocean, o mare si inca 3 500 de km pana la tara ta. Partea buna e ca Emanuel, are inima cu el.
Oare exista cineva care s-a mutat la Bistrita pentru ca sunt cele mai bune prune si/sau mere din Romania? Cu gandul la primavara-vara mereu, ce asteapta sa rodeasca livada, iar mai apoi sa le guste, sa le savureze? Nu cred, probabil exista mai multi oameni care s-au mutat in zona Bistrita pentru a culege prune si mere si mai apoi sa faca tuica.
Daca dilema de mai sus e clara, cel putin pentru mine, aflati ca sunt oameni ce s-au mutat in Andalucia pentru fructe, sau fara a exagera au adaugat la lista de avantaje si fructele care se fac in aceasta zona. Si pentru ca o vacanta sa fie cu adevarat speciala, poate retineti si cateva din fructele pe care le gasiti aici si mai ales cand sunt recoltate.
Avocado
Cea mai buna perioada pentru a te bucura de avocado este noiembrie-mai. In aceasta perioada pe dealurile din Axarquia (regiune considerata lider in productia de fructe exotice in provincia Malaga) arborii de avocado sunt fericiti, sunt in prag de nirvana sa zic asa. Cum si mai fericiti sunt cei ce stiu acest fruct mai demult si mai ales cei ce au facut cunostinta cu el recent. E folosit si ca ingredient in salate sau feluri principale, dar si ca desert. Sora mea, Nandy, face niste bomboane de ciocolata cu avocado de iti alungi copiii pentru a le manca singur. Pretul in piata si la aprozare este cuprins intre 1 si 4€/kg in functie de perioada din an, soi si calitate. Din iunie pana in final de octombrie, NU mai exista avocado local, doar cel adus din America de Sud.
Mango
Povestea mea de dragoste cu mango e cu nabadai. Nu imi place, spuneam cand il cumparam din magazinele din Bucuresti, E cel mai bun lucru din lume, cand l-am incercat in Thailanda si WOW, e la fel de bun ca in Thailanda, cand am cumparat prima data de aici din piata. Perioada de varf pentru a te indopa cu mango este septembrie-decembrie. Pretul poate fi cuprins intre 2 si 4€/kg, dar in piata eu nu ma las, le-am zis “Hombre. No soy turista, no te pago 2 euros por kilo.” Plus ca din cand in cand mai primesc si de la amicul Jesus, care are in propria gradina.
Chirimoya
O vreme ma uitam chioras la chestia asta. Gen existi, te vad, nu ne deranjam, hai sa ne vedem fiecare de viata noastra. Pana cand am primit cateva fructe de la un vecin si am descoperit savoarea cu gust de vanilie si iz de capsuni. Sau de ananas? Nici nu mai stiu, nici nu conteaza, incearca-l toamna in Andalucia.
Níspero
Wiki-google spune ca ar veni din Japonia sau China, insa eu stiu ca vine de aici, de la 25 de km, din Sayalonga, sat ce e cunoscut in toata Spania pentru ca produce in fiecare an cele mai bune níspero din Europa. Acum sunt in sezon (aprilie-mai) si costa intre 1,50-4 euro/kg. Sunt foarte racoritoare, o combiantie dintre mar si piersica si mult soare. Si revenind la Sayalonga, avand in vedere ca micutul fruct a pus pe harta localitatea andaluza, exista si o zi a lu’ níspero.
Rodiile
Cand am auzit aici ca au primit granada la aprozar m-am uitat chioras. Asta nu era un oras bre? De parca mai conteaza cum ii spun spaniolii. Rodiile sunt peste tot toamna in Andalucia. Sunt ieftine, bune si nu au un suc care pateaza, cum stiam cel putin eu. De neratat.
Portocale, mandarine, clementine. Toate cresc aici, sunt bune si ieftine si va recomand sa le incercati iarna. Asa de ieftine sunt ca pe strazi in lipsa de tei si castani, au plantat portocali. Bine, nu ii incercati pe acestia, luati de la aprozar.
Carambola (fructul stea), litchi, kumquat, papaya, chumbo si multe altele. Se gasesc mai rar pentru ca nu au devenit asa de populare si pentru ca in general productia merge aproape exclusiv catre export.
Smochine, migdale si kiwi. V-as povesti si de ele, insa mi s-a pus apa in gura si apoi cei prea mult e prea mult, daca va spun de toate, voi ce mai descoperiti?
Primavara in Andalucia nu e pentru turisti, e pentru poeti si visatori, pentru cei ce vor sa petreaca si sa planga. Pentru ca una din cele mai mari probleme in acest anotimp este numarul de fieste concentrate intr-un dram de saptamani.
Stai in apartamentul tau, proprietate personala si numeri zilele de cand nu ai vazut soarele. Sunt deja vreo 15 si te zbarlesti, daca se bate recordul de acum cativa ani cand au fost 34 fara soare? In acelasi timp Hans si Gertrude, cuplu destept, a venit in Andalucia, a 49a oara profitand de temperaturi cu o medie de 22 de grade in aprilie si 25 in luna mai. Mai e si Estrella ce mai are in buzunar exact 5 euro, insa e fericita, astazi poate sa isi ia doza de tape+bere linistita. Ce e maine e maine, nu se judeca eventualitatea ci prezentul.
Pe Luuk si Lotte i-am intalnit intr-o zi cu vant, se adaposteau dupa un paravan, iar la momentul in care am iesit din apa m-au salutat. Si-au inchiriat o casa la 40 de km de mare si in fiecare zi veneau sa isi faca cura de vitamina D. Nu i-am auzit plangandu-se ca nu animatie sau ca nu au putut sa isi inchirieze sezloange, erau incantati de cele 22 de grade de afara in luna aprilie. Chestia asta se intampla la ei in tara cateva zile pe an in iulie sau in august iar atunci e balamuc, in afara de bastinasi ii mai invadeaza si vecinii germani.
Ce e de facut primavara in Andalucia daca tot nu sunt cluburi cu gagici pe boxe, plaje de fite cu 20de euro sezlongul si burgeri cu 100 de lei?
Semana Santa. Desi nu are o data fixa saptamana Pastilor isi are locul ei in fiecare primavara. Am scris detaliat despre asta aici.
Fiesta de los Patios, 6-19 mai Cordoba. Un patio este o curte interioara a unei case sau a unui palat amenajata cu flori si se pare, specifica spaniolilor. Asa zice dexonline dar as opina ca li se trage de la arabi. In Cordoba povestea asta e ridicata la nivel de arta iar singura data cand poti da buzna in casele oamenilor pentru a putea vedea aceste spatii minunate este in perioada specificata mai sus. Intrarea e gratuita.
Ronda Romantica din orasul-vis de care v-am povestit aici. O destinatie subapreciata de romani ce ma intreaba de obicei de Gibraltar dar un loc de-a dreptul magic ce o sa va intre sub piele pentru totdeauna. Festivalul lor romantic este apogeul la care se ajunge in fiecare an. De neratat.
Feria de Abril de Sevilla. Eu v-am spus ca spaniolii sunt uschiti o leaca. Povestea se numeste Feria de Aprilie iar anul asta s-a desfasurat in luna mai, 4-11. Nu mai conteaza de ce au facut asta insa daca credeti ca le-ati vazut pe toate mai ganditi-va inca o data. Proportiile la care ajung “Zilele Sevilliei” sunt de neimaginat.
Romeria de San Isidro de Nerja. O tanara irlandeza ce lucreaza la crasma parintilor sai ne-a spus: Cel mai mult imi place aici ca in fiecare zi e soare si ca in fiecare saptamana e o sarbatoare. Sarbatoare religioasa sau nu, e petrecere, e alcool si multa voie buna. Ca nu degeaba se asteapta ca in cativa ani spaniolii sa traiasa mai mult ca japonezii. Nu e gluma, daca nu ma credeti pe mine poate ii credeti pe baietii de la CNN.
Nu mai intrebati, nu mai cugetati prea mult doar veniti primavara in Andalucia. Daca nu va place sigur e ceva in neregula cu voi, nu cu Andalucia.
Du-ma intr-un loc unde nostalgia, istoria si romantismul e la fiecare colt si m-ai castigat pe veci. Arata-mi povestile de odinioara si o sa vreau sa ma intorc mereu.
Desi am auzit de cateva ori de Ronda, nu m-am documentat temeinic, asa cum o fac inainte de a vizita un loc nou. M-am lasat dus de briza marii in nord vest de Malaga, fara GPS mergand in directia buna, ratacind usor prin satele andaluze.
Iar cand mai aveam cateva minute si am vazut stanca enorma pe care e asezat orasul, la 700 m inaltime am inteles de ce Hemingway revenea aici. Nu pentru rom, nu pentru femei sau carciumi, nu pentru corida de la care era nelipsit, ci pentru toate astea si pentru Ronda.
Primul lucru pe care trebuie sa il stiti din punct de vedere tehnic este ca Ronda e un orasel mic si ca orice distanta poate fi parcursa la pas. Nu ai nevoie de loc de parcare platita daca ai inchiriat masina, poti sa o lasi intr-una din parcarile stradale de la intrarea in oras si in 10 minute esti in centru. La fel si cu cazarea. Nu e musai sa stai exact in centru decat daca ai prins o oferta buna. Ah, si nici sa nu mai intri pe site-ul asta daca imi spui ca Ronda merita cateva ore sau mai rau, ca poate fi facuta intre Sevilla si Marbella!!! B L A S F E M I E! In Ronda trebuie sa te plimbi pe stradutele pavate cu piatra pana seara tarziu, sa mirosi aromele care vin din restaurante, sa bei un ceai, dar mai degraba cateva pahare cu rom si sa continui sa ratacesti intre paginile ei.
Ronda are muzee, are obiective turistice si locuri ce sunt importante de vazut, insa ce e e mai frumos la acest oras nu se vede, ci se simte, sau cel mult se poate recita. Cum ar fi poezia Romance de Ronda de Federico García Lorca.
Poti sa mergi oricand in Ronda, insa daca vrei sa calatoresti in timp cu adevarat e ideal sa ajungi in luna mai cand are loc festivalul Ronda Romatica. In 2019 va avea loc intre 16 si 19 mai.
O destinatie unica, o destinatie romantica potrivita pentru luna de miere sau macar pentru o despartire epica.
Dupa mai bine de 40 de ani ma consider destul de trecut prin viata. Nu ma mai speriu usor, cred ca am suficienta experienta si sigur am trait asa de concentrat, incat pot sa ma “laud” cu 3-4 vieti. Dar cateodata ma loveste o naivitate stranie, de parca am fost la cursurile vietii, insa nu am invatat/priceput nimic.
Daca te gandesti sa te muti in Spania sau in alta tara va trebui sa te familiarizezi cu zona in care vrei sa locuiesti, sa iti faci acte si sa cauti o chirie, dar nimic din ce te astepti nu te pregateste de realitatea din lumea paralela in care tocmai ai aterizat.
No pasa nada. Una dintre cele mai frecvente replici pe care o sa le intalnesti daca: un functionar ti-a gresit numele pe un formular, astepti sa platesti cumparaturile si in fata ta vanzatoarea sta la povesti cu o clienta, despre vreme, nepoti sau machiaj, omul de la benzinarie iti pune combustibil in rezervor si peste rezervor, te uiti chioras la unii care parcheaza exact pe trecerea de pietoni, pui o intrebare la firma locala de internet si “seful” iti vorbeste stand cu spatele la tine s.a.m.d. No pasa nada e un fel de “incantatie” in care, cam orice prostie sau mica nedreptate care este exercitata asupra ta dispare odata ce ti s-au adresat cuvintele magice. Poti face asta? Iti promit eu, dupa 10 sau mai multi ani de Bucuresti e aproape imposibil.
Daca e ceva ce ma enerveaza mai tare ca “No pasa nada” este omul care tocmai a dat cu mucii in fasole si dupa aia imi spune “Tranquilo hombre, tranquilo”. Orice forma de protest individuala iti este taiata scurt cu fraza asta. Nu conteaza ca esti client, ca ai dreptate, ca esti mai mare in varsta, e datoria ta sa te linistesti.
Mañana. Nu fi imprudent si te apuca sa ai vreo urgenta in Andalucia. Orice ai nevoie astazi se poate rezolva si maine sau poimaine. Si oricum se uita lumea ca la un nebun cand spui as vrea acum sa te uiti la motocicleta sau daca vrei o intalnire astazi la medic, avocat, notar sau contabil. Acum cativa ani am sunat o jurista la inceputul lunii august pentru a se ocupa contra cost de inmatricularea masinii si nu a raspuns decat dupa vreo 10 zile. Cand ne-am intalnit, prima data m-a intrebat ce era asa de urgent? Si cand i-am spus a pufnit in ras si mi-a explicat cu candoarea caracteristica localnicilor: prietene a fost Feria de Malaga, NIMENI nu lucreaza timp de 10 zile. Sah-mat.
O fi asa de simplu sa ai un mod de viata linistit si relaxat? Au cei care traiesc pe malul marii “tranchilizarea” in sange? Sau asa o fi cu toti cei care fac parte din mari foste imperii? Zeci de intrebari imi circula in minte. In timpul asta, Sergio isi aprinde tranquilo inca o tigara, trage un gat de bere si spune suspinand: “No pasa nada, nos vemos mañana.”
In anul in care tehnologia a atins performante extraordinare mai sunt oameni care vor sa isi petreaca vacanta intr-un mod diferit. O fi doar nostalgie cand te hotarasti sa inchiriezi o rulota sau ai in sange spiritul adevaratilor hippioti? Fara a conta prea mult raspunsul, am adunat cateva informatii pentru cei care doresc sa isi petreaca vacanta in acest fel.
Inainte de toate trebuie sa tineti cont de faptul ca sudul Spaniei este o destinatie extrem de populara in randul amatorilor de vacante pe patru sau mai multe roti. Densitatea de parkinguri, faptul ca in extrasezon sunt multe locuri unde poti sa campezi gratuit, la cativa metri de plaja, mancarea relativ ieftina si buna si mai ales zecile de obiective culturale, fac Andalucia de neegalat la acest capitol.
In cazul in care NU aveti o rulota, cel mai simplu este sa zburati de la Bucuresti sau Cluj-Napoca la Malaga cu Blue Air sau Wizz Air, iar de acolo sa inchiriati. Exista companii locale care au traditie pe tema asta, insa e posibil sa aveti in unele cazuri dificultati de comunicare, dar aveti si alternativa de a rezerva un astfel de vehicol de pe un site international care va pune la dispozitie ridicarea masinii din Malaga. Dupa cateva zile de cautare am gasit cateva variante ok:
Motorhomespain. Completati datele si veti gasi rezultatele intr-o noua fereastra care va duce la Campervanrentals. Nu va panicati, este ca si cum cautati o cazare pe Tripadvisor si rezervarea o faceti pe Booking.com sau Agoda. Avantajul este ca aveti asistenta 24/7 si puteti vorbi in engleza.
Autocaravanasnorte. Companie care poate sa va livreze rulota la aeroport pentru 100 de euro in plus. Se poate ridica si din Antequera, la 50 de km de Malaga.
Atalantis. Au website-ul in spaniola, engleza si germana, e de presupus ca va puteti descurca usor.
Preturile din simularile pe care le-am facut sunt intre 800 si 1500 de euro pentru 10 zile. Atentie insa la optionale: umbrele de plaja, extra pat, mobilier de camping, asigurari, etc. E foarte important sa stiti toate costurile inainte de a inchiria. Apoi mai tineti cont de faptul ca pretul difera in functie de luna in care inchiriati, e ieftin sau mai accesibil in ianuarie-martie, creste in mai-iunie si devine foarte scump in august si iulie. Iar pe langa aceste costuri mai intervine si pretul pe care o sa il achitati pentru a intra intr-un parking special. La acest capitol recomand leaderul mondial din acest domeniu, Pitchup. Au o interfata simpla si usor de folosit, iar in momentul in care veti selecta zona care va intereseaza puteti alege in functie de facilitati, proximitatea de plaja sau pret.
Si o ultima idee, nu ramaneti doar pe langa plaja, Andalucia are sa va ofere mai mult de atat.
De fiecare data cand spui ca nu mai poti o sa poti si mai mult, o sa ajungi intr-o zona pe care nu ai cunoscut-o pana atunci, iar la final o sa fii mai puternic. Cuvintele astea rostite de Bogdan, un prieten bun, emigrant ca si mine, imi par desprinse dintr-un manual motivational scris de un impostor. Dar viata bate la cur filmul si de cele mai multe ori Bogdan are dreptate.
Insa ce poti sa realizezi in viata fara credinta? As spune ca mai nimic. Nu va aruncati, vorbesc de credinta in Ceva, in tine, in ideea ta, in proiectul tau,in Dumnezeu, in forta ta fizica sau psihica, in speranta, in Zen sau Jehovah in soare sau copaci.
Semana Santa in Spania e o experienta iesita din comun. Mi s-a spus, trebuie sa mergi, trebuie sa vezi, insa mie manifestarile de masa imi provoaca o stare nervoasa, iar cele religioase mai mult de atat. Dar acum trei ani am fost pentru prima data, in Velez-Malaga. Ca idee, in Andalucia sunt trei locuri esentiale in care poti sa asisti la procesiuni: Sevilla, Malaga si Velez-Malaga. Si in celelalte orase, chiar si in sate exista procesiuni, dar in locurile pomenite mai sus aceste evenimente ating o cota inimaginabila.
Ca sa ajungi pe traseul pe unde sunt duse tronurile, trebuie sa treci de parcari, de drumuri blocate de politie si mai ales de zeci de carciumi pline de oameni. Ma uit chioras la ei, sunt cu paharele si farfuriile pline, rad si vorbesc tare, se imbratiseaza de parca a dat Real Madrid gol. Nu exista cel putin in sud nimic din piosenia si austeritatea Saptamanii Patimilor, cu care ortodoxii sunt obisnuiti. Dimpotriva, in aceste zile femeile merg la saloane de infrumusetare, se cumpara haine frumoase, se iau zile de concediu sau zile libere de la scoala, se merge in vacanta si mai ales se sarbatoreste. Cred ca “bariera” asta de cheflii e ultima pe care o sa o trec, inainte de a intra in zona procesiunilor.
Reusesc sa imi gasesc un loc bun, la o inaltime de cativa metrii, in mijlocul oamenilor care vorbesc incet. In fata mea se asterne o strada stramta cu o panta abrupta. De undeva de sus se aude muzica fanfarei si lumea se misca asemenea unui card de egrete, se apropie, atentie. Muzica se aude tot mai tare si imi urca prin degetele de la picioare pana in varful capului, ma gadila si ma sperie, ma duce in cer si ma izbeste de pamant. Incet, intr-o cadenta impecabila mai bine de 200 de oameni coboara cu tronul in spinare. Unii dintre ei sunt desculti, altii au capul sau ochii acoperiti dar toti sunt conectati intr-o singura miscare lenta si precisa, toti in acele momente sunt unul. Muzica ma izbeste in continuare, mirosul de tamaie imi intra prin toti porii, forta oamenilor uniti ma lasa fara grai.
Daca experienta aproape hipnotica m-a lasat fara grai, mai sunt cateva lucruri care o sa va lase si pe voi cu buzunarul gol. Poti asista la procesiuni din strada, de la geamul hotelului unde esti cazat, de pe scaune sau din loje. In strada evident, nu te costa nimic, insa daca te-ai cazat la un hotel din centru pregateste-te sa platesti 4-500 de euro pentru 3 nopti la un hostel sau un hotel banal, dar de cele mai multe ori nu mai exista disponibilitate. Pentru a inchiria un scaun pentru o saptamana abonamentul este intre 74 si 124 euro, iar daca vrei sa stai mai confortabil, la loja te costa intre 588 si 924 euro.
Tarifele pentru scaune, tribune si loje. Credit Agrupación de Cofradías de Semana Santa de Málaga (2019)
Da, preturile sunt asemanatoare unui meci in care Cristiano Ronaldo incearca sa il condamne la penitenta pe Messi, dar nu sunt ei protagonisti de data aceasta. E suferinta, unitatea si credinta care uneori “trebuie” sa iti umble si la buzunar. Totusi, daca pentru asta ati venit, pentru a-ti satisface si ego-ul care vrea sa vada ceva senzational, fii pe faza, e foarte posibil sa il vezi pe Antonio Banderas, carand un tron. Dar nu e ca in filme, Zorro, e viata reala, un om banal cu pacate ca ale tale.