09.04.2020
Timpul este cel mai usor de gasit in aceste vremuri. Daca in unele locuri au fost probleme cu hartia igienica, apoi cu drojdia si faina si intr-un final cu Nutella, toata lumea are ceva timp la dispozitie. Iar in cazul in care va dati in vant dupa seriale lungi, va recomand “Sons of Anarchy”, sapte sezoane si 92 de episoade.
Am terminat de vazut a doua oara cap-coada acest serial si am ramas impresionat inca o data de calitatea si emotia pe care o transmite. Cum bai Muha, emotie si calitate la un serial cu motociclisti-criminali? Da ba, da. Daca ne referim la categoria seriale cu mafioti pentru mine exista un Top 3 de necontestat:
- “The Sopranos”
- “Sons of Anarchy”
- “The Wire”
Fiecare dintre aceste seriale gigantice ca realizare, poveste, dar si numar de episoade (86, 92 si 60) au ceva in comun: un casting impecabil, un scenarist smintit de-a dreptul, imprevizibil, ce poate face dintr-un glont trecut prin inima cuiva o metafora, dar si calitatea de a tine cu netrebnicii, cu ucigasii. Te trezesti lacrimand cand Tony ajunge la capatul drumului sau cand Jax Teller ramane vaduv. Nu trebuie sa fii fan al acestui stil ca sa iti placa aceste seriale, trebuie doar sa te gandesti ca indiferent cat de puternic te crezi sau esti, oricat de sus ai urcat, exista o scara pe care vor cobora toti, de la presedinti la miliardari, vecini, bunici sau taximetristi.
Adevarata surpriza a acestui serial, dupa aparitiile spectaculoase ale autenticului Ron Perlman si Katey Sagal – cum e asta sa iei premiul Grammy pentru comedie (Familia Bundy) si pentru drama in SOA?!- este fara doar si poate fabuloasa contributie pe care Kurt Sutter atat ca actor in rolul lui Otto, dar si ca scenarist si creator al acestei capodopere.
Cu siguranta ca acest serial nu este pentru oricine. Daca nu poti sa privesti viata asa cum este, fara cosmetice si imbalsamari, fara botox spiritual si silicoane psihologice, vei face fata cu greu valului de crime, sange si sadism din fiecare episod. Eventual vei spune cum am facut-o si noi la un moment dat, cred ca in episodul asta nu a murit nimeni, MI NU NE.
Ceea ce indulceste insa povestea si creaza inca un plus de emotie este coloana sonora a acestei productii. Daca sunt dispus sa iau in discutie cum ca acest serial nu merita atata epitete (chestiune de gusturi, ok?) la capitolul muzica va rog lasati-ma in pace, pur si simplu nu exista niciun serial care sa aiba asemenea muzica. Rock, blues, jazz, inima, sange, emotie. Jagger, Dylan, Neil Young, Cohen. Giganti intre furnici.
“Every day is a new box, boys. You open it, you take a look at what’s inside. You’re the one who determines if it’s a gift… or a coffin.” – Jax Teller