Cádiz se imbata cu soare si respira vant

Fiecare femeie are personalitatea ei, dar cu putin noroc in viata, cu siguranta ai intalnit una ce intr-un moment te face sa o iei in brate si sa ii spui te iubesc si apoi, dupa cateva clipe, o urasti pentru ca stii ca vijelia din mintea ei te poate rasturna, nimici in orice clipa. Cam asa si cu Caí sau Cadíz, denumirea oficiala pentru necunoscatori.

GKA Big Air Tarifa

Sudul Spaniei e pentru oricine isi propune o vacanta placuta. Exista de toate aici, de la figurile si opulenta Marbellei pana la zone dominata de probleme sociale sau activitati criminale cum ar fi Línea de la Concepción. Astfel, cand faci marea adunare generala si iti da doi, un cuplu sau sapte, tu, nevasta, trei copii si socrii trebuie sa stii exact ce vrei sa faci si sa te informezi ca atare. Provincia Cadíz nu este in opinia mea o destinatie de 10-14 zile cu copiii pentru cateva motive: hotelurile de all inclusive sunt concentrare in zona Chiclana de la Frontera si sunt toate de 5 stele de alea adevarate si grase, astfel ofera servicii net superioare fata de cele din Turcia sau Bulgaria, dar costa mult mai mult. Apoi, daca vrei sa faci plaja pregateste-te de vant, rafale, vant si iar vant si iar rafale. O zi “normala” pe plajele aflate pe axa: Tarifa-Bolonia-Zahara-El Palmar de Vejer-Conil-Chiclana (Playa Barosa) se inscrie in 20 km/h vant si 40 km/h rafale. Deci pregateste-te sa ai nisip peste tot, din incaltari pana in maduva oaselor. Iar ce se constituie intr-o “drama” pentru turistii banali se tranforma in paradis pentru amatorii si profesionistii din surf si kite.

El Palmar de Vejer

Il informez pe numitul Tudor Chirila, entuziast amator al sporturilor de gen ca i-am descoperit Mecca: 260 de km de coasta si 138 de km de plaje si golfuri, dar mai ales valuri nene, valuri puternice si semete ce ca simplu inotator iti dau la ceafa, te palmuiesc asemenea lui Mike Tyson peste fata si te rastoarna pe toate partile de zeci de ori ca o masina de spalat industriala. In fotografia de mai sus facuta in El Palmar de Vejer, puteti observa daca nu ma credeti pe cuvant ca nu exista nicio persoana care sa faca baie, dar sunt zeci de fac surf. Nu va jucati cu avertizarile sau cand vedeti steag rosu. Marea/Oceanul trebuie respectat, altfel o sa suferiti consecintele. In cazul in care doriti sa practicati aceste sporturi exista cateva plaje ce ofera toate conditiile pentru cei ce practica astfel de sporturi: centre de inchiriere de echipament, locuri de parcare berechet, mancare si cafea (nu foarte ieftine) si mai ales ce spuneam mai sus: valuri, vant, rafale si iar valuri si zeci de plaje in care esti doar tu si alti pasionati, acelasi vant turbat si valuri si cu siguranta Dumnezeu pe care o sa ai senzatia ca il vezi la fiecare val pe care o sa il iei direct in figura. Nu intru in mai multe amanunte din doua motive: 1-Kite-ul si surf-ul nu sunt sporturile mele favorite si 2-Exista site-uri profesionale ce fac recomandari mai pertinente, de exemplu aici.

Pot in schimb sa va spun ca de departe cea mai buna optiune de cazare in cazul in care va doriti sa stati o vreme prin zona este Vejer de la Frontera, orasel de 12 mii de oameni aflat la doar 10 km de plaja si conectat foarte bine cu autostrada si drumurile nationale.

Vejer de la FronteraPlaza de España

Am ales acest loc pentru ca Rares de la Transylvania Log Cabins cunoaste foarte bine zona si pot sa spun ca am ajuns intr-un mic colt de rai: un sat alb cu origini in secolul 7, plin de stradute mici si pitoresti si foarte important, plin de restaurante si cafenele excelente unde am mancat absolut fabulos la preturi modeste, chiar mici. Va recomand Corredera 55 si El Jardín del Califa (unde se recomanda in sezon sa faceti rezervari cu minim 2-3 saptamani inainte), iar pentru cafea de specialitate… Specialty Coffee aflata la cativa metri de Corredera 55. Si evident, daca nu ati aflat pana acum infruptati-va de doua ori pe zi cu ton rosu. In aceasta zona se pescuieste ton rosu si fara discutie este proaspat si nu are leagatura cu nimic ce ati mancat pana acum in materie de peste.

Daca tot sunteti in zona e musai sa vedeti si Cadizul. Mai ales ca e foarte mic pentru o capitala de provincie, 120 000 de mii de locuitori din care cel putin jumatate dintre ei sunt ultra-mega-fericiti ca locuiesc intr-un bloc ce are ferestre catre mare. E chiar interesant de observat, in afara de centrul vechi cum aproape toate locuintele s-au aliniat cu plaja, firesc si minunat in acelasi timp. Preturile la mancare sunt la fel, foarte bune si daca nu va deranjeaza prezenta localnicilor puteti sa profitati sa mergeti la una din plajele urbane ce sunt in interiorul orasului. Noi am ales Playa de Santa María del Mar unde toaletele sunt amplasate pe drumul de acces si sunt contracost, plaja care nu ofera niciun alt serviciu in afara de soare si nisip perfect auriu. Din acest motiv este normal si traditional sa mergi la plaja cu ABSOLUT tot ce iti trece prin cap si daca mergi in gasca sa lipesti umbrela de umbrela si sa transformi statul la plaja intr-o mica petrecere.

Ne-am dorit si o zi cat de cat normala de plaja asa ca am cercetat si descoperit ca exista optiuni limitate de restaurante pe plaja cu sezloange si cam toate se concentreaza in zona Chiclana si se impart in doua categorii: zona de vest, mai scumpe ca in Marbella, gen Atenas Playa unde o “canapea belineaza” costa 100 de euro/zi, dar si zona de est a plajei la Barrosa unde un sezlong costa 7,5 euro. Nu avem mari pretentii, puteam sa stam si direct pe nisip, dar am ales varianta de a sta pe sezlong pentru ca am fost insotiti de Indy si accesul cainilor pe plaja in sezon este strict interzis. Acum asta cu statul pe plaja e doar un fel de a spune, la 21 de grade si vant cu rafale combinate de 60 de km/h te rupe frigul si mai ales disconfortul asa ca am facut o romaneasca, am rasturnat sezloangele si ne-am protejat de vant, astfel o zi distrusa de plaja s-a transformat in una foarte faina. PS: temperatura apei in aceste patru zile de vacanta a fost mereu cu 6-7 grade peste temperatura apei din zona Malaga unde ajusese la un moment dat la 15 grade.

Metoda romaneasca de stat la plaja in zona Cadiz

Ultimul obiectiv si ultimul pe lista mea de preferinte este Tarifa. Pentru o asemenea asezare, cu o asemenea istorie locul pare abandonat inclusiv in zona centrala ceea ce e chiar pacat pentru ca potentialul arhitectonic si istoria ce este la fiecare pas ar merita mai mult de atat. Vorbim de un oras mic, ce are sub 20 de mii de oameni si care are doua mari calitati, contine cel mai sudic teritoriu continental al Europei si este poarta de intrare pentru toti surferii si kite-ri din lume, drept dovada ca in momentul vizitei noastre se desfasurau campionatele mondiale. Evident, in cazul in care vei sta mai multe zile in zona probabil ca vei descoperi mai multe lucruri pozitive insa ca turist ce are un timp limitat Tarifa poate fi “saltata” sau i se poate aloca un numar limitat de ore.

Indy si cainele ei in Tarifa. In spate cel mai sudic punct continental al Europei.

Querida Caí cam asta a fost povestea noastra de dragoste, episodul 1. Nu ma cauta tu, o sa revin eu intr-o zi.

Please follow and like us:

Concertele verii in Andalucia

Sa inteleg ca ti-ai dat seama ca exista viata (vacanta) si dupa ce ai epuizat traseele din Bulgaria, Turcia si Grecia si cumva ai aflat ca Spania e accesibila ca preturi si mai mult decat ofertanta cand vorbim de cultura si te-ai hotarat intr-un final sa iti petreci vara in Andalucia. E in regula, te “iert” ca ai ignorat aceasta zona paradisiaca si iti ofer in afara de mancare gustoasa, muzee si plaja inca un motiv pentru care sa te abonezi la newslettere-le Wizz Air si Blue Air, companii ce zboara in Malaga si Sevilla, cele mai importante aeroporturi din zona, concertele de toate genurile ce au loc incepand din mai pana in octombrie in aproape fiecare oras important din regiunea autonoma Andalucia.

Muzica a fost mereu parte din viata mea, de la metalele grele pe care le-am ascultat datorita colegului si prietenului Alex Marius Podariu pana la serile de la Maieru unde alaturi de verisorii mei ascultam Europe si Scorpions. Astfel e normal sa incep cu recomandarile de concerte rock si metal:
– Guns N’ Roses, Sevilla, 07.06.22
– Red Hot Chilli Peppers, Sevilla, 04.06.22
– Helloween, Inflames si multi altii in Fuengirola, 15-16.07.22
– un festival cu multe trupe faine pentru nostalgicii anilor 80-90 cu Whitesnakesi amintitele Europe si Scorpions, Amorphis, in data de 24 si 25 iunie intr-un oras cu o istorie de mai bine de 2000 de ani, Cartagena

Un alt festival, de aceasta data nou-nout, ce debuteaza in septembrie 2022 chiar pe plaja din Malaga se numeste Big Andalucia si este produs de Mad Cool Festival, fratele mai mare din Madrid. Ca prim an afisul arata impecabil si se pare ca va oferi cateva surprize in plus fata de ce propune la aceasta data: Rage Against The Machine, Muse si Jamiroquai (cu singura data de pana acum din Europa).

In cazul in care nu mai aveti chef de nebunie, aglomeratie, bere, circ si rock n’ roll aveti cateva optiuni interesante incepand cu cel mai important festival-botique din Europa: Starlite Marbella. Aici vorbim deja de alta clasa de concerte, alte conditii si alte preturi. Am avut deja experienta de a participa la un concert memorabil, John Legend si pot sa va spun ca nu ma mai satur de acest festival. Dupa ce parchezi in zona special alocata biletului achizitionat esti preluat cu un microbuz sau o limuzina si dus inca 2 km pana in zona speciala cu lounge, restaurante, zone VIP, Dj, etc. Toata experienta si eleganta locatiei merita cei 20-30 de euro pe care ii dai in plus fata de un concert normal. Evident exista si bilete de cateva sute de euro ce include cina si loje VIP. In acest moment sunt confirmati… 60 de artisti printre care: Jason Derulo, Diana Ross, Placido Domingo, Maluma, Jessie J, Christina Aguilera, Simple Minds, Passenger, Andrea Bocelli, dar si artisti spanioli importanti: Tangana, Vanesa Martin, Pablo Alboran, Serrat sau Malu. De asemenea tot in cadrul festivalului sunt cateva seri mai speciale cu: Chucho Valdés and Friends, Jorge Drexler si Alan Parson Project.

Si daca tot am vorbit de muzica mai speciala cateva recomandari pentru amatorii de jazz, blues si alte stiluri muzicale mai putin populare, dar care in Andalucia aduc unele dintre cele mai importante nume din domeniu.

Festival de la Guitarra de Córdoba“: probabil unul dintre cele mai importante festivaluri de chitara clasica, contemporana si flamenco din lume, intre 1 si 9 iulie, aici aveti programul si aici biletele. (Vi-l recomand pe tanarul Guitarricadelafuente, dar si concertele clasicilor Al Di Meola, Alan Parsons sau The Guitar Conference Band.
Blues Cazorla Festival“: are loc incepand cu anul 1994 si evident este specializat pe blues. Cinci scene si de neratat avand in vedere ca este unul dintre cele mai importante evenimente de gen din Europa. Bilete si site-ul oficial.
Jazz el la Costa” ce are loc anual in fermecatoarea localitate Almuñécar in luna iulie. Afisul pentru acest an nu a fost anuntat, dar credeti-ma pe cuvant, daca sunteti amatori de jazz, serile de festival din Almuñécar sunt minunate.
Festivalul meu favorit se numeste “Terral” si are loc in Málaga. Aici i-am vazut pe Vincente Amigo (considerat singurul discipol adevarat a lui Paco de Lucía) si Mariza, cea mai importanta artista de fado. Aici aveti programul complet si link-ul pentru bilete.

Ultimul festival important pe care vi-l prezint ii pune pe afis pe “localnicii” Alejandro Sanz si Rosalia, insa ghilimelele sunt musai pentru ca vorbim de artisti de talie mondiala cu miliarde de vizualizari si milioane de discuri vandute precum si o caruta de Grammy-uri, evident mai multe pentru Sanz, care are si avantajul experientei pe scena muzicala. Alaturi de ei la “Marenostrum Fuengirola” ii mai amintesc pe Simply Red, Texas, Marc Anthony (ce apare in Andalucia an de an, probabil are o casa aici sau o gagica sau ambele), PLUS mini-festivaluri de specialitate: Jazz, House (KSHMR, Afrojack, Oliver Heldens y Adam Beyer) si amintitul deja Metal Paradise. Detalii complete aici.

Nu e usor sa alegi din toti artistii si trupele ce vin in aceasta vara, mai ales ca pe langa cele prezentate mai sunt cel putin inca pe atatea pe care le-am ignorat de data aceasta. Insa cu siguranta o seara de concert sau de festival va poate face vacanta mai frumoasa. Va promit asta pentru ca am lucrat in acest domeniu, iar experienta spectatorului in Spania este fara discutie mult mai buna, incepand de la intrare, spatii de parcare si pana la cat de repede poti sa iti cumperi o bautura racoritoare sau foarte important pentru mine, calitatea sunetului si experienta vizuala.

Singurul tip de concert sau de festival pe care nu l-am gasit in aceasta vara ar fi unul de manele, dar poate fi o idee buna pentru un roman intreprinzator pentru anii ce vin.

PS: in cazul in care aveti nevoie de ajutor pentru procurarea de bilete nu ezitati sa scrieti pe hola@andalucia.ro



Please follow and like us:

Invazia de dinaintea invaziei

Acum o luna lumea parea ca se indreapta. Cocoasa ce a crescut tot mai mult in ultimii ani parea incet-incet sa dispara cu mici masuri banale ce altadata nu ar fi insemnat nimic, dar acum sunt de aur. Azi scoatem mastile din exterior-victorie! Maine nu mai avem nevoie de certificat sa intram la KFC-AM INFRANT! Au facut fizioterapie cu mintile noastre si parea ca ne indreptam, dulce iluzie profund omeneasca. Pentru ca orice ar fi ziua de astazi este o mica minciuna in care ne spunem, e ok, e in regula copile, suntem bine si maine va fi si mai bine.

Apoi, intr-o dimineata cu ceata clasica de Cluj si cer perfect albastru de Andalucia “ne-am trezit” in plin razboi. Si nu era in Mali, Palestina sau Etiopia ci aici in batrana si naiva Europa. Si ca orice persoana posesoare de telefon am inceput si noi lupta cu postarile, cu newsfeed-ul nostru de toate zilele. Credem ca facem diferenta, ca opinia noastra conteaza, ca o sa influentam ceva, insa de fapt somnul in care am fost aruncati de ceva vreme este inca peste noi, ne-a acaparat simturile de dinainte de pandemie.

Am spus la inceputul anului 2019: cel mai important lucru in lupta cu acest virus este sa ne pastram mintile cat de cat intregi. Iar acum reiterez ce am spus si intaresc aceasta convingere: cu o gripa, cu o luxatie sau chiar cu un virus nou ai o sansa sa invingi, unde nu ajuta prudenta, ajuta medicina, unde nu ajuta medicina ajuta credinta, dar cand pas cu pas, zi de zi iti pierzi speranta si implicit cate un neuron cade ucis de armele albe prezente in postarile fiecaruia e greu sa mai revii, daca nu chiar imposibil.

Razboiul a inceput cand am renuntat sa protestam, cand am renuntat sa gandim liberi si lipsiti de prejudecati, cand am renuntat sa ne educam, cand am inceput sa ne culegem stirile de pe facebook si cei ce ar trebui sa fie jurnalisti au devenit simpli zugravi, dau copy-paste de pe un zid pe altul. Iar invazia de care spuneam in titlu a inceput inainte de intrarea anuntata si re-anuntata a rusilor in Ucraina. Spania s-a umplut de “turisti” in ianuarie-februarie. Ca niciodata nu mai exista locuri de parcare libera si localnicii umbla innebuniti sa isi poata lasa masina undeva in apropierea locului de munca. Nu au venit ucrainieni si rusi asa de multi (inca), au venit germani, francezi sau nordici ce au senzatia ca aici razboiul nu poate ajunge, dar au adus razboiul cu ei: preturile au devenit de luni de zile mai mari si urca fara sa se opreasca pentru simplu motiv ca nimeni nu mai comenteaza si ca daca Carlos, Macarena sau Gigel nu mai cumpara o vor face Henry, Jörg sau Lukas.

Si romani au venit in ultimele luni. Unii ce luase hotararea aceasta in 2018-2019, dar nu au mai apucat sa faca pasul, altii si-au luat catelul si purcelul si au fugit preventiv din calea necunoscutului. Straini si prieteni deopotriva ce au ales sa imi devina vecini. Si bineinteles, in spiritul anilor pe care ii traim, strainii mi-au devenit prieteni, iar “prietenii” simpli straini.

Please follow and like us:

NUman, eroul pe cale de dispariție.

Fiecare dimineata ne aduce vesti proaste. In cateva tari inundatiile fac ravagii, iar pe o insula un vulcan erupe si distruge tot ce prinde in cale de o saptamana. Natura nu ofera surprize, ea isi continua de fapt cursul firesc in contextul in care omul a folosit-o si a suprimat-o cum a dorit, fara sa isi puna problema ca intr-o zi toate astea se vor termina. Insa daca natura este de neinfrant, pentru ca in ciuda tuturor scenariilor ea va continua sa existe alte vesti ma pun pe ganduri: “In 2022 se preconizeaza ca va disparea ultimul om de pe planeta ce poate si spune NU.” NUman este pe cale de disparitie.

Aparut la inceputul secolui 20, “super eroul” NUman era recunoscut ca o persoana cinstita, onesta si curajoasa care salva oameni si situatii prin puterea sa miraculoasa de a spune NU. El nu avea doar calitatile de mai sus, el salva timpul celorlalti, iar asta este cu adevarat o super putere. Mai mult, putea sa dea incredere semenilor sai pentru ca se stia ca spusele lui sunt credibile 100%. Dadea solutii pentru situatii, propuneri sau parteneriate prin faptul ca fata de multi altii el alegea sa spuna clar si raspicat, NU.

Acum insa ma lovesc mereu de acelasi lucru, oameni in toata firea, leaderi in domeniile lor, ce nu sunt in stare sa spuna “NU, nu pot“. Inteleg ca oamenii dupa un an si jumatate de chin NU au devenit mai buni, mai uniti, mai empatici, insa 90% din persoanele cu care am incercat sa vorbesc, sa stabilesc ceva, sa propun o idee pur si simplu au devenit mai lasi, mai ipocriti, mai dispusi sa se joace cu viata celorlalti. In prima etapa spun ca sunt interesati, asteapta detalii pe mail, iti mai raspund la un mesaj si apoi DISPAR ca mutu’n ceata. Ce te costa sa spui NU, ne-barbatule? Ce te costa sa spui, “NU, nu pot” individule ce iti spui partener, prieten vechi sau manager general? Inteleg pana la un punct ca suferi de testicul retractril insa limba, verbul unde ti-a disparut? De ce te-ai juca cu timpul meu, al colegilor tai, cu sperantele oricui?

Intrebari care evident nu isi vor gasi niciodata raspuns. Pentru ca daca un simplu NU este pentru acesti indivizi echivalentul unei extractii dentale “pe viu”, imi imaginez ca o explicatie sincera este imposibila sau ar putea fi echivalentul unei interventii pe inima la fel, fara anestezie.

Please follow and like us:

Vara in care marea s-a terminat

*️”sa dea cate una, sa ajunga la toti”

Incerc sa parchez de 30 de minute. Ma invart pe stradute mici, strazi normale, parcari cu plata si in cartiere marginase si nu gasesc niciun loc de parcare. Nu sunt singurul ce face asta, oriunde te-ai gandi ca ai o sansa sa parchezi se mai gasesc doua zeci de masini in fata ta ce formeaza un sarpe ce se misca exact ca pe un telefon Nokia de la inceputul anilor 2000. Nu este o scena banala din Bucuresti, suntem in Torre del Mar, Andalucia, populatie 23 000 de locuitori.

Supa de oameni.

Nici un proprietar de afacere de pe plajele din Andalucia nu a mai oftat la gandul ca englezii sau nemti s-au rarit pentru ca simplu fapt ca toti spaniolii, dar absoluti toti spaniolii de pe planeta, din univers s-au “coborat” din munti, de la stane sau din pesteri, din podisuri si paduri si s-au adunat, ciorchine pe plaje. Am suspectat la un moment dat ca nu au venit doar cei vii ci si-au adus cu ei si mortii, atat de multi au fost vara asta. Si cumva e normal avand in vedere ca in Spania s-a incheiat cu “brio” valul 5 si am avut parte de restrictii serioase in minim trei momente.

Oamenii s-au zombificat si la data de 1 iulie s-au ridicat si au pornit intr-o agonie continua: “al mar, al mar”!

Nimeni si nimic nu a putut sa impiedice vacanta spaniolilor si a putinilor “curajosi” straini la mare in 2021. Pentru ca de afara, la tv Spania si Italia raman marile sperietori ale Europei, insa inceputul, iunie a fost cu vesti bune pe frontul statisticilor. August insa nu a fost doar aproape non stop plin de nori, ceata (Taró), vant cu nisip din Sahara (Calima), premiera pentru localnici, cel putin in ultimii 50 de ani dar si o rata a infestarilor ce a ajuns in provincila Malaga si la 1000 persoane/zi.

Daca plajele s-au rupt in doua nu va imaginati ce era la restaurante mai ales la final de saptamana. In sensul ca orice rezervare trebuia facuta cu 5-6 zile inainte, iar pentru un sezlong chiar trebuia sa te trezesti la rasarit.

La finalul verii, in septembrie cand incepe de obicei vacanta localnicilor am pasit timid si speriat de gandul ca hoardele de turisti au terminat marea, ca efectiv au mancat-o cu disperarea ca maine nu mai exista. Dar am regasit-o frumoasa si dura, mandra si calma uneori, plina de spume altadata, exact ca acea dragoste de care nu vei scapa niciodata.

Please follow and like us:

Tenerife nu mai e deloc ca in melodie

Lipsa de inspiratie a multor “artisti” a facut ca Tenerife sa “beneficieze” de multe piese infiorator de proaste. In plus, faptul ca era mai scump sa mergi de la Bucuresti pana la Suceava cu avionul decat sa zbori pana in Grecia sau in Spania a facut ca multe dintre videoclipurile romanesti sa fie realizate peste hotare. Poate si din cauza asta am ezitat sa merg pana acum in Tenerife. Astfel, gandul ca o sa dau peste un iad gen Aya Napa pe insula din arhipelagul Canariot m-a tot facut sa aman aceasta calatorie.

Playa del Duque

Toata lumea ne-a recomandat sa stam in sud: bre, e mai cald, e vremea mai stabila, in nord ploua, in sud e treaba-treaba, ai ce face si ce vedea. Nu merge in nord ca e de cacat, numai localnicii stau acolo. Naiv fiind am facut asa, am stat in sud si am petrecut cel mai mult timp in nord. Nu de alta, dar povestea adevarata, carciumile veritabile, locurile de vazut cu adevarat sau o cafea veritabila (de specialitate), toate acestea le-am gasit in nord.

In sud totusi lucrurile s-au calmat odata cu pandemia vietii. Blocurile cu apartamente in regim hotelier si hoteluri de 25 de etaje sunt pustii, discotecile sunt pline de praf si pulbere adusa din Sahara de Calima, astfel ca experienta unui calator este chiar ok: plaje decente, apa cu temperaturi de peste 22 de grade si preturi mai mici ca in peninsula: 1 euro o cafea, 2 euro o inghetata gigantica sau 95 de centi o halba de bere. Din pacate, multe restaurante de calitate sunt inchise asa ca iti ramane sa alegi intre o shawarma cu de toate, un burger sau sa cauti cel mai cinstit italian si sa alegi de la el ceva pe placul tau. Noi am descoperit Sal Fina si pe doua portii de mancare super sanatoase am dat doar 16 euro.

De stat am stat intr-un apartament, ca de obicei, inchiriat cu 370 de euro pentru 7 zile, in localitatea Chayofa la 5 min de autostrada si 10 min de celebrele plaje Los Cristianos si  las Américas, plus un mall pe nume Siam ce culmea, era deschis si duminica (minune in Spania).

Insa data viitoare cand o sa mergem ne-am hotarat sa stam jumatate din timp in Los Gigantes pentru extra-liniste si peisajul incredibil si restul timpului in nord, cat mai aproape de San Cristóbal de La Laguna.

Los Gigantes

Fara discutie, de neratat este si un drum pe Teide. Daca esti temerar ia telecabina si apoi urca pana spre varf pe traseele destul de accesibile, iar daca esti doar Zen ia-o la pas pe zecile de trasee de la poalele vulcanului, locuri pline de magie, de o frumusete si o liniste stranie. Nu fi doar unul dintre cei  8.6 milioane de persoane ce anual descopera acest loc pe Google Street View, mergi direct la sursa si gaseste locurile unde s-au filmat o gramada de filme. Mai mult, daca alegi sa pornesti din sud catre Teide nu te mai intoarce prin acelasi loc, coboara prin nord pentru o experienta completa si o descoperire total diferita fata de sud. Bonus: daca nu esti experimentat ca sofer mai bine ia autobuzul, s-ar putea ca zecile de serpentine sa nu iti faca tocmai bine. Ca fapt divers, pentru un Seat Leon am platit 120 de euro (asigurat full). In arhipelah cea mai buna firma pe tema asta este Cicar.

Tenerife pentru noi este Formentera doi.
Eh, nici chiar asa, Formentera ramane marea mea dragoste. Am profitat doar sa va amintesc ca am un articol si pe tema asta, insa da si Tenerife si-a deschis sufletul catre noi mai ales cand am coborat spre La Oratava, Puerto de la Cruz si in special San Cristóbal de La Laguna. Am redescoperit verdeata de acasa, dealuri si paduri dese, miros de soc, oameni relaxati si linistiti, am mancat la birtul satului (cautati los mejores guachinches de Tenerife) impreuna cu Emanuel Ciocu&Co, iar apoi am luat-o la pas prin La Laguna. Apropo de Emanuel Ciocu, a carui poveste o aflati aici, el are mai nou o pizzerie in centru minunatului oras. Sigur va primeste cum trebuie, plus ca stie o gramada de lucruri interesante si utile despre insula.

Ultima seara, cea de vineri, ne-am petrecut-o la Auditorio de Tenerife Adán Martín care merita vizitat si pe exterior si mai ales pe interior la un concert.

In concluzie, in Tenerife o sa revenim, nu de alta, dar iarna e exact ca vara, iar toamna (octombrie si noiembrie) e chiar superb. Daca doriti mai multe detalii despre ce sa faceti si unde sa va cazati in Tenerife scrieti un email la hola@andalucia.ro

Please follow and like us:

Departe, in lumea inlantuita*

* sau cum a fost vara asta in Andalucia

Sunt singurul om ce are senzatia ca traieste un cosmar cu final nestiut? Sau mai sunt nebuni ca mine? Faceti un exercitiu in doua parti. Stati in fata temblelizorului minim o ora si treceti prin toate posturile de stiri si o sa vedeti ca in afara de pacostea asta de virus nu mai exista nimic. Inceputul scolii nu conteaza, inaugurarea unor km de metrou in Bucuresti e inca doar un prilej de glume sau de etalare grobiana si singura realitate este virusul. Apoi mergeti in oras, plimbati-va cu cainele, intrati in Mega Image, beti o bere si o sa constatati ca lumea inca rade, femeile inca iau bataie, iar stirile din sport sunt doar despre Gigi. Deci, nu s-a schimbat nimic?

foto credit Radu Rosu

Daca ar exista un concurs de cum sa faci un dezastru mai mare decat este cu siguranta anul aceasta guvernele din toata lumea s-ar bate pentru premiul 1. Altfel, care e explicatia ca numarul de cazuri din carantina si apoi de dupa sunt aproape egale? Sau ca intr-o tara ca Spania unde masca este obligatorie peste tot numarul de cazuri se situeaza de departe pe locul 1 in Europa. Cu toate astea, oamenii au vrut sa iasa din casa, sa mearga in concedii si evident sa isi petreaca vacanta (si) in Spania.

Aici, in primul rand, s-a inversat dramatic procentul turisti nationali-turisti straini. Astfel, s-a ajuns ca doar un maxim de 10% din turisti sa fie din Anglia, Germania sau tarile nordice. Doar ce viteji, ati spune, nu? Nu neaparat, mai degraba cei cu capul la locul lui. Oameni ce si-au asumat ca vin intr-o tara cu probleme mari, dar care a compensat aceste probleme prin vreme frumoasa, plaje putin mai libere si obiective turistice aproape pustii.

Turistul national, insa nu este atat de simpatic cum am crede. Exista un procent foarte mic de familii ce merg in zone cu plaja si stau la hotel de 5 stele si mananca la restaurante, majoritatea prefera case sau apartamente in regim hotelier si au ales mai degraba sa dea banii pe alimente de la supermarketul Mercadona, iar in oras s-au multumit cu cafea si inghetata pentru copii. Deci, fiesta sau mai degraba starea de fapt pe care am putea sa o denumim fiesta ce se instaura in Spania pentru minim doua luni a cam disparut. Pentru ca se rade, se bea bere, dar gandul ce spune anul asta trebuie sa supravietuim apare in mintea fiecarui cetatean ce face parte dintr-o familie ce traieste in Spania.

Recomand insa in continuare sa veniti in Andalucia. Nu veti pati nimic atat timp cat va vedeti de treaba si respectati regulile. Dimpotriva veti avea ocazia sa descoperiti locuri mimunate cum ar fi Ronda, Sevilla, Granada, Malaga sau Nerja, ce nu sunt acum inundate de hoardele de turisti dezlantuiti si necivilizati.

Si daca va faceti curaj si doriti ajutor pentru a planifica o vacanta frumoasa va stau la dispozitie la hola@andalucia.ro

Hasta pronto amigos!

Please follow and like us:

Viitorul a fost deja scris

Sunt un mare fan al serialelor si filmelor Sience Fiction. Nu ma fascineaza atat navele spatiale si laserele lor cat distopiile, universurile paralele, felul in care arata oamenii peste sute de ani in viziunea regizorilor si mai ales cum functioneaza societatea in imaginatia lor. Insa mereu mi-am spus ca lucrurile ce le vedem in “Black Mirror” nu sunt de actualitate. De fapt mereu reactia a fost de genul Iti dai seama cum o sa fie peste cativa zeci de ani? Sau peste 100? Pe cand universul si oamenii, as indrazni sa completez, lucreaza altfel, mult mai rapid. Intr-ul din episoadele din Black Mirror oamenii primesc ratinguri la fel ca pozele de pe instagram si facebook si in functie de asta pot sa aiba mai multe drepturi sau sa le fie limitata miscarea. In sensul ca daca esti un marlan si te comporti urat cu femeile data viitoare cand vei dori sa calatoresti cu avionul nu o sa poti sa faci asta, pentru ca ratingul tau e prea scazut. In China ideea aceasta a aparut in 2007 si a fost anuntata de guvern in 2014 ca fiind in curand implementabila. Deci m-am pacalit cand am spus ca peste zeci de ani sau sute de ani scenariile SF s-ar putea indeplini. 

Un alt serial SF fara extraterestrii si fara nave cosmice este 3%. Cu un storyline  monoton insa cu o poveste plina de substanta ne arata cat de mare este de fapt prapastia dintre clasele sociale. Una traieste in favele iar alta pe o insula paradisiaca unde pot ajunge doar 3% dintre oameni. Iar ca sa ajungi trebuie sa participi la o serie de teste unde trebuie sa fi puternic, agil, mincinos, hot, sa faci chiar orice pentru ati indeplini scopul. Doar ca vei ajunge singur, fara familie, fara prieteni, fara nimeni pentru ca intr-o societate distopica accentul nu mai e pe valorile ce le aveam. 

In Andalucia se vorbeste tot mai intens in aceste zile ca anul acesta vom merge la plaja prin intermediul unei aplicatii. Fara prea multe detalii, ce e clar este ca va trebui sa faci o rezervare in prealabil daca doresti sa ai la dispozitie cei 6 metri patrati. Cat va mai trece pana cand aceasta aplicatie va clasifica oamenii in buni si rai? Cat va mai dura pana cand vei primii interzis in paradis? Viitorul e mereu mai aproape de cat credem. Viitorul este in mainile acelor 3% care intr-o forma sau alta ne conduc si aleg sa schimbe directia intr-un fel ce nu are precedent in ultimii 2000 de ani. 

Incet incet Europa si nu numai ne fac marele favor de a ne acorda mici concesii. Saptamana trecuta am putut sa iesim la plimbare, saptamana viitoare poate o sa putem sa mergem in alte localitati sa ne vizitam prietenii, peste o luna apare aplicatia si cu putin noroc o sa ajungem si la plaja samd. Ne-am incolonat in turma ca niciodata, cu totii si ne indreptam spre necunoscut. Primim cateva firmituri din amintiri si spunem, ok macar avem mai mult ca saptamana trecuta. Renuntarea la lupta si implicitit la speranta este cea mai mare infrangere ce omenirea a putut sa o aiba. Iar daca mai aveti senzatia ca nu stiti ce va urma puneti-va pe treaba si cititi literatura scrisa de zeci de ani si filmele ce descriu exact istoria ce va urma. 

Please follow and like us:

Creatorul suprarealismului in TV-David E. Kelley

23.04.2020

Acum aproape 20 de ani Andrei Boncea mi-a spus intr-o discutie la celebra baza Keoke de pe malul Herastraului, nu mai exista idei de scenarii la Hollywood, o sa vezi, tot ce apare acum si are succes este un remake sau o adaptare dupa o carte. Cu Boncea de obicei nu eram in acord, ne-am si injurat copios la un moment dat pe coridoarele de la Buftea, insa un fraier cu siguranta nu este. Drept dovada ca intre 2000 si 2020 nu au aparut filme comerciale incredibile cu scenarii originale. Sau cel putin din punctul meu de vedere si (probabil) al lui. Asa ca lumea incet incet s-a indreptat spre seriale unde imaginatia echipelor de scriitori a putut fi folosita intr-un mod diferit. Asa au aparut Prison Break sau 24 ce si in Romania au facut valva la un moment dat. 

Timpul a trecut, gusturile s-au rafinat (cat de cat) si a aparut si o concurenta exacerbata pe piata de streaming. HBO sunt primii, insa ofera o aplicatie de megacacat-HBO Go, Netflix (ce apropo, in ultimele 2 luni au mai acumulat inca 7 milioane de abonati ajungand la un numar total de aproape 190 de milioane), Prime de la Amazon si mai noi veniti, dar cu mult tupeu si argumente: Disney Plus sau Apple. Acestia sunt principalii finantatori ai pietei de seriale si productii originale si acum putem sa spunem da, e loc pentru toate gusturile. Istorie, drama, fictiune sau documentare, toate sunt de gasit. Dar cu cat vei vedea mai multe seriale cu atat mai greu o sa gasesti unele ok sau chiar excelente. Astfel, la primele episoade din Big Little Lies mi-a sarit numele David E. Kelley in ochi. De unde il stiu pe nenea asta? 

David E. Kelley este cetateanul ce a castigat the american dream, povestea ce ne este vanduta mereu cand exista referinte despre USA. Un avocat licentiat ce a inceput ca un hobby sa scrie scenarii, s-a mutat la Hollywood si in scurt timp s-a si casatorit cu un superstar, Michelle Pfeiffer. 

Prima data cand noi/voi ne-am intalnit cu David E. Kelley a fost cu ocazia vizionarii marelui succes numit “Ally McBeal”. Imi aduc aminte ca in acele vremuri toata lumea se uita la acest serial, iar mie mi-a ramas in cap caracterul caricaturizat la maxim al personajului principal. 

De atunci pana in anii trecuti David a mai realizat sau contribuit la cateva seriale ce au fost premiate sau recunoscute de marele public, insa adevaratele sale opere sunt semnate in ani mai recenti. 

“Goliath”-Prime (Amazon) si “Big Little Lies”-HBO.

Ambele seriale sunt localizate undeva in California, semn ca estul extrem in care s-a nascut Kelley nu ii este deloc pe plac si atmosfera si clima de pe coasta de vest i se potrivesc mult mai bine. Apropo de atmosfera, in productiile acestea, desi vremea este mereu ok, desi oceanul este parte din importanta din film ceva pluteste mereu in aer. Uneori este incertitudinea, altadata gelozia exploziva sau un personaj genial, insa imprevizibil, dar fiecare episod creat de Kelley te tine intr-un “supans” foarte inradacinit in realitate. Pentru ca creatile scenaristului american iti sunt cumva familiare. Cu totii stim un personaj genial, iscusit, dar care putea sa ajunga milionar si a sfarsit printre sticle de whiskey si doze de LSD. Cu totii stim femei abuzate, femei batute zi de zi, temeinic si care nu isi gasesc calea de intoarcere la o normalitate ce pentru ele inseamna necunoscut, insa nu stim sa vorbim despre asta, darmite sa scriem un scenariu. Kelley o face intr-un fel ce iti lasa un fior pe sira spinarii fara a tranforma povestile in SF sau horror, ci cumva aducand asa zisa fictiune in firescul lumii ce o traim acum. Mai mult, desi tot ce vei vedea in “Goliath” si “Big Little Lies” este un adevar pe care il cunoastem cu totii va parea ca un trip. 

Si daca inca mai ai indoieli in a urmari aceste productii iti mai spun doar atat: Nicole Kidman, Laura Dern (remember Twin Peaks?), Reese Witherspoon ce in sfarsit nu mai e “Blonda de la drept”, Meryl Streep, Billy Bob Thornton, William Hurt sunt doar cativa dintre protagonosti, semn ca David E Kelley este obisnuit sa puna si superstaruri in locuri firesti, umane. 

“Goliath” a castigat un Golden Globe in 2017 si a mai primit 7 nominaliari in ultimii patru ani. “Big Little Lies” a castigat 48 de premii, inclusiv patru Golden Globes, Primetime Emmy Awards si a mai fost nominalizat de inca 75 de ori. 

Please follow and like us:

E randul lor sa fie in vacanta

18.04.2020

Oamenii de stiinta (britanici banuiesc) au ajuns de ceva vreme la concluzia ca animalele simt singuratatea si durerea. Ceea ce a insemnat probabil zeci de ani de cercetare putea sa spuna si un copil de 10 ani ce intors din vacanta de vara se reintalneste cu catelusul lui. Insa e bine ca lucruri pe care le stim sunt din cand in cand certificate de stiinta. Dintr-o data parca devin mai importante, autorizate.

Pornind de la aceasta concluzie am convingerea ca in regnul animal exista si teama de aglomeratii urbane, anxietate data de constructiile ce invadeaza natura, depresie severa cauzata de oameni. Nu cred insa ca ciocanitorile au parte de Xanax cum nici rudele animalelor ucise in safari nu primesc recomandarea de a face terapie. 

Nu exista mai multe victime in istoria acestei planete decat animalele. Impactul oamenilor a fost si va fi mereu nimicitor. Acum 45 000 de ani cand oamenii au ajuns pe teritoriul actualului continent numit Australia au eradicat 90% din animalele mari. Pe ideea ne incurcati, sunteti principalul pericol, va indepartam, permanent. Si indiferent de timpuri ritmul nu doar a crescut, ci si s-a multiplicat. 

Dar ceea ce acum 45 000 de ani a fost devastator pentru 90% din specile mari din Australia s-a rezolvat intr-un mod diferit acum, cand planeta nu ne mai incape, cand suntem se pare prea multi pentru resursele ce exista in mod natural. Si atunci avem in lume vreo 40 000 de lei, dar un miliard de porci in ferme, 400 000 de elefanti si un miliard si jumatate de vaci domesticite, 50 de milioane de pinguini si 20 de miliarde de pui ce urmeaza sa ajunga pe tavile, farfuriile si in cuptoarele noastre. Lasam ipocrizia deoparte si spunem ca avem nevoie de ferme si probabil ca asa e, probabil ca nu exista nicio alta solutie sustenabila, insa ce ne facem cu toate celelalte animale si pasari salbatice ce sunt stresate, disperate, depresive si intr-un final ucise de oameni? In numele cui se intampla asta? Daca comparati cifrele expuse in 2015 de Yuval Noah Harari in “Homo Deus – Scurtă istorie a viitorului” cu statisticile din 2020 o sa aveti cu adevarat motive de panica.

Si atunci ce se intampla acum nu e cumva pentru ele o binecuvantare? O vacanta nesperata si binemeritata departe de oameni? Ne este tot mai greu sa suportam starea asta de incertitudine, frica de invizibil si lipsa libertatii de deplasare, insa data viitoare cand mai suspini, cand iti vine sa urli si sa spui nu mai pot iesi la geam si asculta pasarile. Sunt altfel, sunt fericite acum. Asa, fara noi viata chiar merge mai departe. 

Apropo, intr-un loc in care de obicei e plin de turisti si mondenitati au aparut delfinii. Au tras o joaca, s-au bucurat intr-un port ce de obicei e plin de reziduri si de galagie. Vacanta placuta fara oameni va doresc. 

Please follow and like us: