Tenerife nu mai e deloc ca in melodie

Lipsa de inspiratie a multor “artisti” a facut ca Tenerife sa “beneficieze” de multe piese infiorator de proaste. In plus, faptul ca era mai scump sa mergi de la Bucuresti pana la Suceava cu avionul decat sa zbori pana in Grecia sau in Spania a facut ca multe dintre videoclipurile romanesti sa fie realizate peste hotare. Poate si din cauza asta am ezitat sa merg pana acum in Tenerife. Astfel, gandul ca o sa dau peste un iad gen Aya Napa pe insula din arhipelagul Canariot m-a tot facut sa aman aceasta calatorie.

Playa del Duque

Toata lumea ne-a recomandat sa stam in sud: bre, e mai cald, e vremea mai stabila, in nord ploua, in sud e treaba-treaba, ai ce face si ce vedea. Nu merge in nord ca e de cacat, numai localnicii stau acolo. Naiv fiind am facut asa, am stat in sud si am petrecut cel mai mult timp in nord. Nu de alta, dar povestea adevarata, carciumile veritabile, locurile de vazut cu adevarat sau o cafea veritabila (de specialitate), toate acestea le-am gasit in nord.

In sud totusi lucrurile s-au calmat odata cu pandemia vietii. Blocurile cu apartamente in regim hotelier si hoteluri de 25 de etaje sunt pustii, discotecile sunt pline de praf si pulbere adusa din Sahara de Calima, astfel ca experienta unui calator este chiar ok: plaje decente, apa cu temperaturi de peste 22 de grade si preturi mai mici ca in peninsula: 1 euro o cafea, 2 euro o inghetata gigantica sau 95 de centi o halba de bere. Din pacate, multe restaurante de calitate sunt inchise asa ca iti ramane sa alegi intre o shawarma cu de toate, un burger sau sa cauti cel mai cinstit italian si sa alegi de la el ceva pe placul tau. Noi am descoperit Sal Fina si pe doua portii de mancare super sanatoase am dat doar 16 euro.

De stat am stat intr-un apartament, ca de obicei, inchiriat cu 370 de euro pentru 7 zile, in localitatea Chayofa la 5 min de autostrada si 10 min de celebrele plaje Los Cristianos si  las Américas, plus un mall pe nume Siam ce culmea, era deschis si duminica (minune in Spania).

Insa data viitoare cand o sa mergem ne-am hotarat sa stam jumatate din timp in Los Gigantes pentru extra-liniste si peisajul incredibil si restul timpului in nord, cat mai aproape de San Cristóbal de La Laguna.

Los Gigantes

Fara discutie, de neratat este si un drum pe Teide. Daca esti temerar ia telecabina si apoi urca pana spre varf pe traseele destul de accesibile, iar daca esti doar Zen ia-o la pas pe zecile de trasee de la poalele vulcanului, locuri pline de magie, de o frumusete si o liniste stranie. Nu fi doar unul dintre cei  8.6 milioane de persoane ce anual descopera acest loc pe Google Street View, mergi direct la sursa si gaseste locurile unde s-au filmat o gramada de filme. Mai mult, daca alegi sa pornesti din sud catre Teide nu te mai intoarce prin acelasi loc, coboara prin nord pentru o experienta completa si o descoperire total diferita fata de sud. Bonus: daca nu esti experimentat ca sofer mai bine ia autobuzul, s-ar putea ca zecile de serpentine sa nu iti faca tocmai bine. Ca fapt divers, pentru un Seat Leon am platit 120 de euro (asigurat full). In arhipelah cea mai buna firma pe tema asta este Cicar.

Tenerife pentru noi este Formentera doi.
Eh, nici chiar asa, Formentera ramane marea mea dragoste. Am profitat doar sa va amintesc ca am un articol si pe tema asta, insa da si Tenerife si-a deschis sufletul catre noi mai ales cand am coborat spre La Oratava, Puerto de la Cruz si in special San Cristóbal de La Laguna. Am redescoperit verdeata de acasa, dealuri si paduri dese, miros de soc, oameni relaxati si linistiti, am mancat la birtul satului (cautati los mejores guachinches de Tenerife) impreuna cu Emanuel Ciocu&Co, iar apoi am luat-o la pas prin La Laguna. Apropo de Emanuel Ciocu, a carui poveste o aflati aici, el are mai nou o pizzerie in centru minunatului oras. Sigur va primeste cum trebuie, plus ca stie o gramada de lucruri interesante si utile despre insula.

Ultima seara, cea de vineri, ne-am petrecut-o la Auditorio de Tenerife Adán Martín care merita vizitat si pe exterior si mai ales pe interior la un concert.

In concluzie, in Tenerife o sa revenim, nu de alta, dar iarna e exact ca vara, iar toamna (octombrie si noiembrie) e chiar superb. Daca doriti mai multe detalii despre ce sa faceti si unde sa va cazati in Tenerife scrieti un email la hola@andalucia.ro

Please follow and like us:

Teleportati in Gran Canaria

Ne plimbam pe niste strazi banale, mancam la o crasma italiana si ne uitam in toate directiile. Cum am ajuns aici, inconjurati de apele oceanului Atlantic, pe aceasta insula de piatra? Am visat ca am luat un avion sau pur si simplu am apasat un buton de “engage” asemenea capitanului Picard?

Meloneras sau un fel de Dabuleni canariot.

Gran Canaria este de vizitat in octombrie sau noiembrie cand inca ai parte de liniste, inainte de invazia hoardelor de turisti nordici si spanioli ce invadeaza Insulele Canare, incepand cu luna decembrie. Cel putin asa mi-au recomandat doi amici, un bistritean de succes, Cristian Stretea si unul mai nou, Emanuel Ciocu ce locuieste in Tenerife si despre care am scris aici.

Din Malaga, doua bilete de avion dus-intors cu Vueling, ne-au costat 180 de euro, doar cu bagaj de mana. Vremea blanda si relaxarea oamenilor nu cer mai multe haine si corvoada de a cara dupa tine dulapul. Cum insula nu e mica, dar nici mare si are cateva plaje si obiective interesante am inchiriat o masina. 100 de euro, patru zile, cu asigurare full. Pe langa asta am mai bagat benzina de 20 de euro. Partea buna este ca multe lucruri, inclusiv benzina sunt mai ieftine aici decat in peninsula. Lipsa taxelor sau TVA mai mic. Cazarea dupa placul vostru si buget. Recomand zona Maspalomas, unde am si stat, dar daca nu inchiritati masina e musai sa va campati aproape de plaja. Poate fi o aventura sa faci pe jos 3-4 km datorita paienjanisului de strazi, sosele, autostrada si sensuri giratorii. Adica da, am mai vazut sensuri giratorii, dar cate am vazut in aceasta insula, nu. S-a rasturnat carura cu sensuri giratorii aici.

Apus de soare pe plaja Maspalomas.

Sediul central, cum am spus, Maspalomas. E in zona de sud a insulei unde e recomandat sa stai si e conectat cu aeroportul si alte zone interesante de autostrada. Plus ca ai doua plaje imense la dispozitie: Playa del Inglés si Playa Maspalomas. Temperatura apei a fost foarte prietenoasa, 23-24 de grade. Alte zone in apropiere unde poti cauta cazare: San Augustin, Meloneras, Puerto Rico si Mogán. Nu incercati in nord indiferent de ce misto e cazarea si pretul. In 90% din timp e innorat si nu e exclus sa auziti cum rad turistii din sud de voi.

Sunt oameni care merg in Gran Canaria pentru cumparaturi, e tutunul si alcoolul mai accesibil, haine si accesorii la preturi foarte mici s.a.m.d. Sunt persoane care merg pe insula datorita faptului ca e “gay super friendly” si mai sunt si d’astia ca noi ce merg in cautarea unor plaje mai speciale. Si cum cine cauta si gaseste, am gasit: Mogán. In cazul in care sunteti pe leneveala si relaxare, luati-va cazare in Mogán si mergeti la minunatia aia de plaja mica. Nu va mai obositi cu altceva. Aveti plaja, apa calduta, magazine si restaurante peste tot si multa liniste. Plus portul ce are un farmec aparte. In cazul in care mergeti cu masina parcati in zonele delimitate cu albastru. Cu 3 euro poti sta o zi intreaga.

La final am descoperit Meloneras. O localitate mica situata foarte aproape de Maspalomas, cu o plaja mare si nepopulata, un loc simplu ce ne-a mers direct la inima. Mai ales ca acolo am descoperit un cuplu de romani din… Bistrita (evident) ce se ocupa de cel mai fain skybar (360 de grade) pe care l-am vazut in ultima vreme. Zona este plina de proprietati elegante si impunatoare, aerisita-asa ca o sa fie foarte usor sa parcati gratuit si la fel ca si in Mogán, aveti totul la dispozitie. E locul perfect sa te relaxezi in liniste, departe de turisti zgomotosi si discoteci. Iar apusul de soare e pur si simplu extraordinar. Profitati de ospitalitatea gazdelor voastre si priviti-l de la Sunset Cafe, o sa va doriti sa inghetati timpul.

Playa Meloneras

PS: fara doar si poate cea mai buna cina din ultimii ani am luat-o intr-un restaurant numit La Guagua Blanca. Iesiti de pe autostrada, apoi de pe drumul “judetean”, urcati vreo 4 km in panta, cu o prapastie pe partea dreapta si o spuneti la final multumesc. Locul este exact ce trebuie, are eleganta fara a fi ostentativ si niste gazde impecabile. La mancare ma mai gandesc si acum, ceea ce inseamna ca oamenii de acolo chiar stiu care e treaba cu mancarea de calitate, autentica.

Please follow and like us: