Teleportati in Gran Canaria

Ne plimbam pe niste strazi banale, mancam la o crasma italiana si ne uitam in toate directiile. Cum am ajuns aici, inconjurati de apele oceanului Atlantic, pe aceasta insula de piatra? Am visat ca am luat un avion sau pur si simplu am apasat un buton de “engage” asemenea capitanului Picard?

Meloneras sau un fel de Dabuleni canariot.

Gran Canaria este de vizitat in octombrie sau noiembrie cand inca ai parte de liniste, inainte de invazia hoardelor de turisti nordici si spanioli ce invadeaza Insulele Canare, incepand cu luna decembrie. Cel putin asa mi-au recomandat doi amici, un bistritean de succes, Cristian Stretea si unul mai nou, Emanuel Ciocu ce locuieste in Tenerife si despre care am scris aici.

Din Malaga, doua bilete de avion dus-intors cu Vueling, ne-au costat 180 de euro, doar cu bagaj de mana. Vremea blanda si relaxarea oamenilor nu cer mai multe haine si corvoada de a cara dupa tine dulapul. Cum insula nu e mica, dar nici mare si are cateva plaje si obiective interesante am inchiriat o masina. 100 de euro, patru zile, cu asigurare full. Pe langa asta am mai bagat benzina de 20 de euro. Partea buna este ca multe lucruri, inclusiv benzina sunt mai ieftine aici decat in peninsula. Lipsa taxelor sau TVA mai mic. Cazarea dupa placul vostru si buget. Recomand zona Maspalomas, unde am si stat, dar daca nu inchiritati masina e musai sa va campati aproape de plaja. Poate fi o aventura sa faci pe jos 3-4 km datorita paienjanisului de strazi, sosele, autostrada si sensuri giratorii. Adica da, am mai vazut sensuri giratorii, dar cate am vazut in aceasta insula, nu. S-a rasturnat carura cu sensuri giratorii aici.

Apus de soare pe plaja Maspalomas.

Sediul central, cum am spus, Maspalomas. E in zona de sud a insulei unde e recomandat sa stai si e conectat cu aeroportul si alte zone interesante de autostrada. Plus ca ai doua plaje imense la dispozitie: Playa del Inglés si Playa Maspalomas. Temperatura apei a fost foarte prietenoasa, 23-24 de grade. Alte zone in apropiere unde poti cauta cazare: San Augustin, Meloneras, Puerto Rico si Mogán. Nu incercati in nord indiferent de ce misto e cazarea si pretul. In 90% din timp e innorat si nu e exclus sa auziti cum rad turistii din sud de voi.

Sunt oameni care merg in Gran Canaria pentru cumparaturi, e tutunul si alcoolul mai accesibil, haine si accesorii la preturi foarte mici s.a.m.d. Sunt persoane care merg pe insula datorita faptului ca e “gay super friendly” si mai sunt si d’astia ca noi ce merg in cautarea unor plaje mai speciale. Si cum cine cauta si gaseste, am gasit: Mogán. In cazul in care sunteti pe leneveala si relaxare, luati-va cazare in Mogán si mergeti la minunatia aia de plaja mica. Nu va mai obositi cu altceva. Aveti plaja, apa calduta, magazine si restaurante peste tot si multa liniste. Plus portul ce are un farmec aparte. In cazul in care mergeti cu masina parcati in zonele delimitate cu albastru. Cu 3 euro poti sta o zi intreaga.

La final am descoperit Meloneras. O localitate mica situata foarte aproape de Maspalomas, cu o plaja mare si nepopulata, un loc simplu ce ne-a mers direct la inima. Mai ales ca acolo am descoperit un cuplu de romani din… Bistrita (evident) ce se ocupa de cel mai fain skybar (360 de grade) pe care l-am vazut in ultima vreme. Zona este plina de proprietati elegante si impunatoare, aerisita-asa ca o sa fie foarte usor sa parcati gratuit si la fel ca si in Mogán, aveti totul la dispozitie. E locul perfect sa te relaxezi in liniste, departe de turisti zgomotosi si discoteci. Iar apusul de soare e pur si simplu extraordinar. Profitati de ospitalitatea gazdelor voastre si priviti-l de la Sunset Cafe, o sa va doriti sa inghetati timpul.

Playa Meloneras

PS: fara doar si poate cea mai buna cina din ultimii ani am luat-o intr-un restaurant numit La Guagua Blanca. Iesiti de pe autostrada, apoi de pe drumul “judetean”, urcati vreo 4 km in panta, cu o prapastie pe partea dreapta si o spuneti la final multumesc. Locul este exact ce trebuie, are eleganta fara a fi ostentativ si niste gazde impecabile. La mancare ma mai gandesc si acum, ceea ce inseamna ca oamenii de acolo chiar stiu care e treaba cu mancarea de calitate, autentica.