Curve si capsunari

Cine mai stie unde e dreptatea, adevarul? Suntem urmasii dacilor cei bravi ce au tinut piept romanilor sau tot al dacilor ce jefuiau la sud de Dunare si in “tot in al cincilea an” faceau jertfe umane pentru Zamolxis? Sau suntem ai romanilor pentru ca de bine de rau avem prin vene si sange de roman si chiar am avut un conducator contemporan cu nume de Traian. Adevarul nu exista atat timp cat notiunea de adevar nu poate fi cantarita. Adevarul meu exista, dar este diluat de semeni si de vremuri si poate fi luat eventual ca o poveste nu ca o lege. Problema este ca mai nou si povestile si declamatiile, marturiile sau simplele pareri au devenit ciocane si nicovale, cutite si sageti, acid sau otrava.

Poza preluata de pe site-ul stiri TVR punct ro
  • Ana are mere.
  • Sa ne spuna cineva de unde are aceasta Ana mere? S-a sesizat cumva DNA, apropo de asta? Au fost achizitionate legal, prin licitatie?
  • Cerul e negru, vine ploaia.
  • Credeam ca esti om serios, pe cand te vad rasist. Mai mult, ce daca ploua? Esti impotriva agriculturii romanesti?

De obicei intr-un procent covarsitor aceasta e oglinda comunicarii moderne romanesti. Vorbeam cu un prieten vechi, apropo de ce se intampla “pe vremuri”, cand eram mai mici si te bagai in seama cu gasca de liceeni, doreai sa le intri in gratii. In cel mai bun caz erai “invitat” cu un picior in muschii gluteali sa faci pasi. Insa acum cand nea Pamfil, are cont de facebook nu poti sa mai spui nimic, este incorect politic.

Daca in restul lumii parerile sunt destul de “standard” despre Romania (Hagi, Nadia Comaneci, i-ati batut pe Argentina in 94, sunteti grozavi) in Europa insa lucrurile se schimba radical. Aici, din nefericire primele valuri de romani ce au ajuns au facut prapad. Au furat, au inselat, au distrus, au dat in cap, etc. Sau cel putin asa imi imaginez pentru ca efectul “groazei de romani” se mai simte rar, dar se simte, chiar si acum. Insa nu ma intereseaza prea mult ce spun strainii de noi, as aborda ce spunem noi de noi. Pentru ca desi acest dialog este real: “De unde esti? Din Romania. Aaahh, esti tigan, cool!”, nu ma agita in vreun fel lipsa de informatii a unui francez sau a unei englezoaice. E interesant de remarcat mai degraba radiografia fiecarui “expert” in romani si romanism cand se vorbeste despre romanii plecati in diferite tari.

Turcia: ai fost la produs sau daca esti barbat “ah, duceai gagici la produs”.

Germania: aha, ce furai pe acolo?

Italia: ceva de genul Turcia.

Spania: imi e sila sa mai scriu inca odata cuvantul asta atat de des folosit.

Anglia: aia spala la cur englezoi. Etc.

Se pare ca romanul nu s-a nascut poet, ci s-a nascut comentator, desi calitatea comentatorilor de la posturile tv ma contrazice pe loc. Mai incerc o data. Romanul s-a nascut impotriva. Impotriva lui, impotriva vestului, a estului, a PSD-ului si a PNL-ului. Oare intamplator putem desparti România in Ro si Mânia? De unde atata suparare si mânie in noi, incat condamnam tot ce ne inconjoara? Ce satisfactie exista in cineva ce sta in spatele unui ecran si mereu ataca si jigneste? Doar una bolnava imi inchipui. 

Dupa 5 ani in sudul Spaniei, pot sa spun ca inca nu am intalnit nici un roman ce lucreaza la campurile de capsuni, iar la curve nu merg asa ca nu pot sa va informez. Am intalnit chelneri, am intalnit bucatari, am intalnit paznici si oameni ce lucreaza in agricultura, insa fiecare dintre el/ele sunt respectati aici mai mult decat in propria tara pentru ca sunt responsabili, muncesc mult si bine, aduc un plus angajatorilor. Si am intalnit si alti romani: un violonist care e titular in Orchestra Filarmonica din Malaga, un insotitor de zbor la Vueling, ce e iubit si apreciat in cadrul companiei, un grafic designer, un proprietar de cafenea, un proprietar de magazin, un mester, bistritean de al meu, ce e de departe cel mai bun pe o raza de 100 de km, o doamna ce are propria linie de cosmetice si care preda cursuri de specialitate. Oameni ce muncesc fara discutie mai mult decat o faceau in Romania, insa ce au castigat ceva mult mai important decat banii, respectul celor din jur. 

Se pare ca niciodata cei plecati nu vor reusi sa castige respectul fratilor si amicilor de acasa, asa ca va rog, faceti-le o favoare si ignorati-i. Lasati curvele de prin bordelurile din Elvetia in pace si concentrati-va pe cele din Parlament, lasati capasunarii in pace, sa culeaga cum pot pe campurile din Huelva si culegeti-va drepturile calcate zilnic in picioare. Da, in picioare, spatele drept si cu indrazneala cereti ce vi se cuvine. Puteti face asta? Sau poate e mai greu sa indrepti spatele decat sa calci pe niste inimi. 

Flori si istorie in Cordoba

Am un fix de ceva vreme. Incerc in marea asta de urlete taiate din topor sa vin cu argumente sociale sau istorice, sa port eventual un dialog, insa sunt naiv, putini sunt cei ce vor sa discute, e mai simplu sa improsti, sa murdaresti decat sa costruiesti. Destinatia noastra de astazi a fost construita fara discutie si cu razboi si cu ura, insa acum, cand o vad cu ochii mei prefer sa aleg coeziunea ce a ramas dupa 2000 de ani de cand romanii au pus steagul aici si frumusetea florilor care este sarbatorita in fiecare an la “Fiesta de los Patios“, de obicei in luna mai.

Principalul argument pentru care recomand luna mai este aceasta sarbatoare de care vorbeam mai devreme. Stii bine ca la tara in Ardeal nu prea gasesti un gospodar adevarat fara un cazan de tuica. Ei bine, gospodarii cordobezi imbatati deja probabil de vinurile locale au gasit de cuviinta sa isi amenajeze spatiile interioare, curtile comune sau personale la un nivel de arta. Asta inseamna ca lelea Conchi si tanti Encarna, se pregatesc aproape tot anul pentru a primi vizitatorii din toata lumea. Nu exista o taxa pe care trebuie sa o achitati, nu trebuie sa va inscrieti in vreun registru, ci doar sa alegeti unul dintre trasee si sa stati la coada cu rabdare pentru a intra in fiecare loc in parte. Donatiile sunt binevenite, nu obligatorii.

Credit video Cordoba Hoy

Apropo de curti interioare frumoase am ales din start sa ne cazam in centrul orasului intr-un loc de acest gen, traditional si am gasit un loc absolut magic, Medina Cordoba pe al sau nume. E adevarat ca pana ajungi de la parcare iti va parea ca treci printr-un labirint, insa odata invatate stradutele o sa te bucuri de aceasta experienta. Link-ul de booking.com aici.

Medina Cordoba, foto booking punct com

Mixul de culturi este prezent la tot pasul. Daca doresti sa mananci variat, Cordoba este locul. Poti sa mananci paella traditionala, mancare marocana, libaneza, italiana sau sa alegi un restaurant chinezesc. Insa daca tot vrei sa te rasfeti, alege un restaurant cu un meniu deosebit. Noi am fost la “Garum 2.1 bistronómic tapas bar” si nu am fost dezamagiti. Insa daca doriti cu adevarat sa simtiti acest mix despre care vorbeam mai devreme trebuie sa vizitati Mezquita, Catedrala din Cordoba. Va recomand sa o faceti lunea cand afluxul de turisti este moderat si sa petreceti cel putin 45 de minute pentru a va imagina in liniste toate misterele cuprinse in mai bine de 1500 de ani de existenta. Sursele locale spun ca pe acest loc exista o biserica vizigota, iar in anul 784 s-a ordonat costruirea moscheii. Doar in 1263 a devenit catedrala romano-catolica, in timpul Reconquista, urmand ca in secolul 16 sa sufere o modificare majora ce i-a dat forma actuala. Din 1985 Mezquita a devenit parte din Patrimoniul mondial UNESCO.

Daca va place chitara clasica stiti deja ca in Cordoba se fabrica unele dintre cele mai bune chitari acustice din lume. Maestria lutierilor a facut acest oras sa fie vizitat de muzicienii din cele mai indepartate colturi ale lumii. Asa ca, de ce nu ati pleca din aceasta vacanta cu o chitara? Sau daca nu, macar incercati sa participati la un concert sustinut de un artist local. Iar daca sunteti cu adevarat norocosi, programati-va vacanta in timpul Festivalului Chitarii. Veti intalni adevaratii maestrii. Detalii aici.

In Cordoba mai puteti sa va delectati la baile traditionale arabe, prezente in toate marile orase din Andalucia, sa va plimbati prin zona moderna a orasului, sa vizitati gradina botanica, insa nu uitati ca toata lumea trece macar odata Podul Roman. Macar pentru un selfie.

Teleportati in Gran Canaria

Ne plimbam pe niste strazi banale, mancam la o crasma italiana si ne uitam in toate directiile. Cum am ajuns aici, inconjurati de apele oceanului Atlantic, pe aceasta insula de piatra? Am visat ca am luat un avion sau pur si simplu am apasat un buton de “engage” asemenea capitanului Picard?

Meloneras sau un fel de Dabuleni canariot.

Gran Canaria este de vizitat in octombrie sau noiembrie cand inca ai parte de liniste, inainte de invazia hoardelor de turisti nordici si spanioli ce invadeaza Insulele Canare, incepand cu luna decembrie. Cel putin asa mi-au recomandat doi amici, un bistritean de succes, Cristian Stretea si unul mai nou, Emanuel Ciocu ce locuieste in Tenerife si despre care am scris aici.

Din Malaga, doua bilete de avion dus-intors cu Vueling, ne-au costat 180 de euro, doar cu bagaj de mana. Vremea blanda si relaxarea oamenilor nu cer mai multe haine si corvoada de a cara dupa tine dulapul. Cum insula nu e mica, dar nici mare si are cateva plaje si obiective interesante am inchiriat o masina. 100 de euro, patru zile, cu asigurare full. Pe langa asta am mai bagat benzina de 20 de euro. Partea buna este ca multe lucruri, inclusiv benzina sunt mai ieftine aici decat in peninsula. Lipsa taxelor sau TVA mai mic. Cazarea dupa placul vostru si buget. Recomand zona Maspalomas, unde am si stat, dar daca nu inchiritati masina e musai sa va campati aproape de plaja. Poate fi o aventura sa faci pe jos 3-4 km datorita paienjanisului de strazi, sosele, autostrada si sensuri giratorii. Adica da, am mai vazut sensuri giratorii, dar cate am vazut in aceasta insula, nu. S-a rasturnat carura cu sensuri giratorii aici.

Apus de soare pe plaja Maspalomas.

Sediul central, cum am spus, Maspalomas. E in zona de sud a insulei unde e recomandat sa stai si e conectat cu aeroportul si alte zone interesante de autostrada. Plus ca ai doua plaje imense la dispozitie: Playa del Inglés si Playa Maspalomas. Temperatura apei a fost foarte prietenoasa, 23-24 de grade. Alte zone in apropiere unde poti cauta cazare: San Augustin, Meloneras, Puerto Rico si Mogán. Nu incercati in nord indiferent de ce misto e cazarea si pretul. In 90% din timp e innorat si nu e exclus sa auziti cum rad turistii din sud de voi.

Sunt oameni care merg in Gran Canaria pentru cumparaturi, e tutunul si alcoolul mai accesibil, haine si accesorii la preturi foarte mici s.a.m.d. Sunt persoane care merg pe insula datorita faptului ca e “gay super friendly” si mai sunt si d’astia ca noi ce merg in cautarea unor plaje mai speciale. Si cum cine cauta si gaseste, am gasit: Mogán. In cazul in care sunteti pe leneveala si relaxare, luati-va cazare in Mogán si mergeti la minunatia aia de plaja mica. Nu va mai obositi cu altceva. Aveti plaja, apa calduta, magazine si restaurante peste tot si multa liniste. Plus portul ce are un farmec aparte. In cazul in care mergeti cu masina parcati in zonele delimitate cu albastru. Cu 3 euro poti sta o zi intreaga.

La final am descoperit Meloneras. O localitate mica situata foarte aproape de Maspalomas, cu o plaja mare si nepopulata, un loc simplu ce ne-a mers direct la inima. Mai ales ca acolo am descoperit un cuplu de romani din… Bistrita (evident) ce se ocupa de cel mai fain skybar (360 de grade) pe care l-am vazut in ultima vreme. Zona este plina de proprietati elegante si impunatoare, aerisita-asa ca o sa fie foarte usor sa parcati gratuit si la fel ca si in Mogán, aveti totul la dispozitie. E locul perfect sa te relaxezi in liniste, departe de turisti zgomotosi si discoteci. Iar apusul de soare e pur si simplu extraordinar. Profitati de ospitalitatea gazdelor voastre si priviti-l de la Sunset Cafe, o sa va doriti sa inghetati timpul.

Playa Meloneras

PS: fara doar si poate cea mai buna cina din ultimii ani am luat-o intr-un restaurant numit La Guagua Blanca. Iesiti de pe autostrada, apoi de pe drumul “judetean”, urcati vreo 4 km in panta, cu o prapastie pe partea dreapta si o spuneti la final multumesc. Locul este exact ce trebuie, are eleganta fara a fi ostentativ si niste gazde impecabile. La mancare ma mai gandesc si acum, ceea ce inseamna ca oamenii de acolo chiar stiu care e treaba cu mancarea de calitate, autentica.

Nu ne cautati, am fugit in Andalucia

Ne-am intors din Andalucia cu multe amintiri frumoase, calatoria noastra a fost de poveste. Ne organizam singure calatoriile, asa ca e foarte important sa stim unde si de ce mergem acolo, vrem sa profitam de fiecare minut din vacanta. Am calatorit la final de septembrie si a fost perfect: oamenii, locurile, vremea, totul o incantare. 

Am ales Andalucia pentru mare si soare, dar în acelasi timp voiam sa ne putem bucura si de alte activitati, suntem firi active, nu vrem sa stam zilnic la plaja, ne place sa avem ce vizita, sa exploram cat mai multe locuri. Apoi locul trebuia sa aiba buna conexiune spre alte orase, si de asta Malaga e o varianta foarte buna, de aici poti ajunge foarte usor in orice parte a Andaluciei. 

Malaga este un oras minunat, ne-a uimit de-a dreptul cu frumusetea locurilor sale si cu ospitalitatea localnicilor. Centrul orasului ne-a fascinat cu stradutele pavate, fantanile arteziene si piatetele sale inconjurate de multe terase. Am mers mult pe jos, nu am folosit autobuzul prin oras tocmai pentru ca am vrut sa descoperim zilnic cat mai multe locuri noi si asta se poate intampla doar la pas.

Ne-au placut plimbarile prin Parque de Malaga, un parc umbrit de palmieri cu multa vegetatie exotica, Paseo del Muelle Uno de unde am admirat portul cu diferite ambarcatiuni si vase, Catedrala din Malaga o maretie arhitecturala, impresionanta din fiecare unghi, Teatrul Roman, fortareata Alcazaba, Mirador de Gibralfaro, locuri de neratat care ofera vederi spectaculoase asupra orasului.

Am ales sa mergem la plajele superbe din Pedregalejo și El Palo, in partea de est a orasului. Tot in partea de est, undeva la 50 km de Malaga se afla Nerja, la distanta de o ora si jumatate cu autobuzul, 8 euro biletul dus-intors, un adevarat paradis, plaje cu nisip fin, apa turcoaz, cu muntii in spate si marea in fata, iar de pe Balcon de Europa am avut parte de o vedere de nedescris.

Un localnic amabil, ne-a dus sa exploram si vestul Malagai, asa am ajuns in Benalmadena Pueblo, la o scurta oprire langa un templu budist, unde am reusit sa vedem formele continentului African in departare, putin mai jos ne-am plimbat printre casele albe inveselite cu ghivece de flori pe pereti, obicei tipic spaniolilor, iar de pe platoul bisericii Santo Domingo de Guzman, am admirat in toata splendoarea lor casele cochete si aranjate ale localnicilor pe de o parte si zona de coasta cu marea, ce atrage multi turisti, pe cealalta parte.

A urmat Sevilla, un oras mai mare, dar fermecator cu strazile inguste din centru pe care ne orientam ca intr-un labirint sa gasim iesirea printre cladirile vechi. Aici ne-am cazat in zona centrala la un hostel dragut, iar asta ne-a usurat deplasarile, dar distantele dintre obiective nu sunt mari oricum. Catedrala din Sevilla, o maretie la fel ca si cea din Malaga, le-am fi putut admira ore in sir, apoi Plaza de Espana imensa, colorata cu numeroase mozaicuri, impozanta si in care gasesti o reprezentare a fiecarei regiuni din Spania. Setas de Sevilla, o constructie moderna de pe care merita admirat orasul, costa 3 euro urcarea si poti face poze orasului din diferite unghiuri. Cel mai mult ne-am bucurat de vizita la Real Alcazar de Sevilla, o intindere de palate si gradini uimitoare, cu pomi de citrice, palmieri, fantani, alei verzi, arcade cu arhitectura in stil maur, incaperi marete. Un loc deosebit, fantastic.

Am calatorit singure, doua surori intr-o aventura andaluza, ne-am imprietenit repede cu localnicii, sunt oameni tare de treaba, nu a fost nici un moment in care sa nu ne simtim in siguranta. Amabilitatea, veselia si prietenia oamenilor de aici ne-au cucerit instantaneu. Ne-am conectat cu fiecare loc vazut, cu fiecare peisaj, cu fiecare mancare, cu sunetul marii, cu zumzetul strazilor pline de localnici si turisti in dupa-amieze, cu frumoasele piete spaniole. Pentru noi a fost o experienta unica, de cunoastere a locului si a oamenilor si pe care vrem sa o repetam. Andalucia e superba, avem inca atatea de explorat si ne intoarcem sigur, curand!

(text de Anamaria Bercea)

Asa se face vacanta in Andalucia

Se spune si nu degeaba ca atunci cand vrei o treaba bine facuta sa o faci cu mana ta. Nu vei avea cui sa ii reprosezi, o sa iti dai silinta sa o faci foarte bine si de cele mai multe ori ai si satisfactia ca ai facut tu ceva de la A la Z, ceva excelent.

Primesc des mesaje prin care sunt intrebat, ce sa fac, pe unde sa merg, cand sa vin si raspund pana la un punct. Asa ca si mai mare a fost surpriza cand am descoperit un cuplu care si-au facut vacanta aici “de capul lor” si a iesit nu excelent, ci fabulos. Dumitru si Gabi, doi tineri ce sunt intr-o aventura continua.

Credit foto Dumitru

Si cum vacanta pare de vis, din pozele si clipurile video facute de Dumitru, am stat la o poveste pentru a afla cat mai multe amanunte care poate o sa va ajute si pe voi in organizarea vacantei din Andalucia.

A trecut deja ceva timp de cand ne-am intors din vacanta din Andalucia, sudul Spaniei, unde ne-a placut nespus de mult, asa ca ne face mare placere sa impartasim cu voi locurile pe unde am fost. Ne-am documentat mult inainte sa plecam, din bloguri, poze, am cautat care sunt atractiile turistice, am citit recomandari de la persoane care au mai fost si recunosc ca ne-a depasit toate asteptarile

Andalucia e o regiune extraordinara, cu influente arabe, cu plaje superbe, pline de palmieri, cu sate vopsite in alb, iar toate acestea ii dau un aer de libertate, de o vacanta permanenta, de care te poti bucura la nesfarsit! Am aterizat pe aeroportul din Malaga, am inchiriat masina de acolo (fireFly), dupa care am plecat spre Yunquera, oraselul in care am fost cazati intr-un apartament luat prin AirBnb.

Credit video Dmtaurus

Pe unde ati fost? Ce zone ati vizitat?

Yunquera – oras situat in estul provinciei Malaga, la 36 km de Ronda si la 63 km de Malaga. In acest oras am vizitat locul de unde ia nastere Raul Mare (Nacimiento Rio Grande), drumul nefiind foarte bun, dar este practicabil. Tot aici am prins si Sarbatoarea locala, Romería de Porticate 15 – 18 august, fiind fiesta in fiecare seara.

Credit video Dmtaurus

Ronda – probabil cea mai populara destinatie de o zi, pentru cei care vin in Andalucia. In Ronda sunt trei poduri faimoase, construite in perioade diferite: Podul Roman sau Podul San Miguel care a fost construit in perioada romana, Podul Vechi (Puente Viejo) din perioada araba si Podul Nou (Puente Nuevo) construit in perioada 1751-1793. Ele fac punte intre zonele orasului, separate de canioane adanci care iti taie respiratia. Dintre toate acestea, cel mai vestit este Puente Nuevo cu o inaltime de aproximativ 120 de metri.

Júzcar, orasul strumfilor albastri ( Candva unul dintre orasele albe traditionale ale Andalusiei, cu cladiri pictate in alb, insa de ceva timp pitoreasca asezare si-a schimbat look-ul. In vara anului 2011 a fost aleasa de catre compania Sony Pictures, drept cadru de filmare pentru filmul  “The Smurfs 3D“.) Merita cu mare drag o vizita de cateva ore. Noi am ajuns pe seara, dar oraşul arata minunat chiar si atunci cand era iluminat.

Nerja – aici am vizitat Pestera din Nerja care este unul dintre cele mai vizitate obiective turistice ale Spaniei (La Cueva de Nerja). Aceasta este o bijuterie a Patrimoniului Geologic al Andalusiei, avand un traseu de 5 km, dar care nu este accesibil in totalitate. Vizita dureaza 45 de minute, dar din cauza ca nu am luat bilete din timp, am luat turul cu ghid care a costat 15 euro, biletul general fiind 11.75 euro. Apoi am mers la Acueducto Del Aguila, Plaza Balcon de Europa, Playa de Maro inclusiv la cascada si ne-am plimbat cu kayakul.

Mijas – am plecat dis de dimineata spre o locatie pe care am tot vazut-o pe internet si anume Colomares Monument. Ce sa va zic….reactia mea a fost ,,wow!” Locul este de poveste si merita o vizita de cateva ore.

De aici am plecat spre urmatoarea aventura off-road buggy’s, pe care am achizitionat-o online de la Muddy Adventure Buggy Tours. Pretul a fost 110 euro de buggy unde intra 2 persoane (pe traseu sunt cateva opriri unde se pot schimba soferii daca se doreste acest lucru). Noi ne-am distrat foarte tare. PS: sa va aduceti haine de schimb pentru ca la sfarsit o sa aveti nevoie.

Malaga – oras de vis! Malaga Cathedral a fost primul nostru punct de interes si nu ne-a dezamagit nici pe departe. Are o structura impresionanta, atat in afara cat si in interior si te lasa cu gura cascata la propriu (plus exista o multime de unghiuri din care poti face poze). Fiind duminica nu am platit intrarea care de obicei este 5 €.  Am vizitat Teatrul Roman si Alcazaba, iar pe urma am urcat la Gibralfaro Castle, intrarea fiind gratis la toate obiectivele dupa ora 14:00. Am bifat gratis si Centre Pompidou. De aici mai erau doar cativa pasi pana la Playa Malagueta, o plaja faimoasa, fiind aproape de centrul orasului. Pentru ca deja se facuse seara am planuit sa mergem sa bem ceva la un bar cu vedere asupra orasului. Am ajuns inapoi in centru, vis-a-vis de Catedrala, la Hotel AC Malaga Palacio, unde la ultimul etaj se afla o terasa superba cu bar si piscina (deschisa pentru toata lumea, nu doar pentru clienti.) Intrarea a fost de 8 € de persoana, avand prima bautura inclusa. 

Malaga seara

Marbella – ohhhh….numai cand ma gandesc ma apuca pofta de cel mai bun churos cu ciocolata pe care l-am mancat in Spania. Il gasiți in Orange Square si nu trebuie sa il ratati. Pe urma va puteti plimba pe stradutele care sunt tot mai inguste pana dati de strada Pantaleon, aceasta fiind cea mai ingusta strada din Spania. De acolo daca traversati parcul Alameda veti ajunge direct la plaja unde va puteti relaxa in voie. Spre seara va puteti plimba prin Puerto Banus daca vreti sa vedeti masini si magazine de lux, cine stie poate si ceva VIP-uri.

Ati lasat la final un loc de poveste, cea mai frumoasa aventura din aceasta vacanta, Camino del Rey.

Exact. Un drum care pana nu demult era considerat cel mai periculos din lume. De atunci l-au reconditionat, iar acum e un drum fantastic unde poti sa te plimbi prin defileu pe pasarele construite in stanca abrupta. E de-a dreptul spectaculos! Atentie! Drumul nu este circular. Pornesti de la intrarea nord si ajungi jos in sud, iar apoi sunt autobuze care te aduc inapoi la parcarea din Nord pentru 1.55 euro. Biletul general e de 10 euro (recomand), iar cel cu ghid 18 euro. In ambele variante se primeste casca de protectie. O alta precizare foarte importanta: asigurati-va ca va luati biletul online cu ceva timp inainte, deoarece la fata locului sunt limitate biletele.

Credit video Dmtaurus

Si asta e povestea vacantei lor. Nu uitati sa ii urmariti pe instagram si youtube. Multumesc Dumitru pentru acest articol, mi-ai dat speranta ca exista si oameni ce citesc temeinic inainte de a pleca in vacanta.

Cat si cum se castiga in Andalucia

E o lume stranie asta, in care ametim cu totii. Ne invartim cand spre vest visand la un trai mai bun, ne rasturnam spre est ca tot acasa e mai bine. Dar lucrurile nu au fost nici intr-o parte nici in alta simple asa ca, inainte de a face un pas intr-una din cele doua directii, tine cont de cateva amanunte.

Asteptand sa cada din pom un loc de munca.

Hai sa presupunem pentru cateva secunde ca NU esti un om care din plictiseala vrea sa se mute in sudul Spaniei. Si tot din plictiseala isi cumpara o casa mare unde locuieste si isi primeste prietenii, doua apartamente sa le inchirieze si o barca ca deh, trebuie sa te dai din cand in cand in barci. Sa presupunem ca esti un om normal cu/fara copii sau familie si ai nevoie dupa o perioada de acomodare de bani, de un loc de munca.

  • Andalucia are cea mai mare rata de somaj din Spania. Cuprinsa intre 18 (Almeria) si 24% in Jaen, Granada si Cadiz. Nici Malaga nu sta bine, vorbim de 20% somaj.
  • Cele mai frecvente job-uri pe care le puteti accesa sunt in restaurante si agricultura. Spalat de vase, ajutor de bucatar, chelner, culegator de ardei, dovlecei sau ce se nimereste in sezon. De asemenea exista uneori cerere pentru intern/interna. Ceea ce inseamna ca veti locui cu don Pedro, care are 85 de ani si va veti ocupa de tot ce inseamna casa, curatenie, gatit, piata, etc.
  • E posibil sa gasesti un loc de munca “normal” si sa primesti 750 de euro pentru inceput.
  • Probabilitatea de a te angaja fara a cunoaste spaniola este spre zero. In agricultura ok, te descurci si inveti poate pe parcurs, in rest daca vrei sa muncesti in zona pune mana si invata spaniola sau apuca-te de telenovele. Preferabil amandoua deodata.
  • Desi poate o sa zici ca nu e corect, uneori, subliniez, uneori e posibil ca un spaniol care are mai putina pregatire ca si tine sa aiba prioritate in a fi angajat. Nu e ceva inedit, nu se intampla doar aici, trebuie sa treci peste asta rapid.
  • Ai studii superioare, bacalaureat? Pune mana si echivaleaza-le din timp. E posibil ca dupa ceva vreme sa te ajute asta, dar daca nu le ai echivalate si acceptate de statul spaniol nu ai facut nimic. De obicei acest proces poate dura pana la un an.
Comporta-te ca si cum firma e a ta
  • Ce e scris mai sus nu e gluma si nici nu te iau la misto. Daca ai gasit un loc de munca de care esti multumit e musai sa lucrezi mai mult decat esti obisnuit. Imagineaza-ti ca un chelner intr-o carciuma de succes castiga 1500-2000 de euro. Ei bine, acesta lucreaza de la 11:00 la 16:00 si de la 20:00 pana cand termina, 1AM, 2, cum ii este norocul. In plus din iunie pana in septembrie se lucreaza 7 zile din 7.
  • Daca in mod exceptional ai cateva minute in care nu intra nimeni in birou/salon/bar, nu sta, nu pune mana pe telefon. Vei afla ca “tu stai pe banii mei, asa ca sterge praful, uda florile, aranjeaza marfa pe raft. Pai am facut asta deja. No pasa nada, ia-o de la inceput.”
  • Se munceste mult si se munceste din greu. Si uneori o sa te intrebi, nu era mai bine sa stau acasa in Romania, sa frec menta la restaurantul lu’ Gigel si sa iau fara probleme 1800 de lei?

Dar daca imi fac ceva singur? O afacere privata? Este o idee, poti sa incerci, dar si aici sunt cateva obstacole. Daca te gandesti la un restaurant, e o investitie foarte mare. Poate o cafenea cu 10 mese, dar repet, daca nu stii limba o sa ai mari probleme, oricat de buna ar fi cafeaua si oricat de bine ar arata locul. Stiu un local facut de niste englezi in care nici picior de spaniol nu intra. Si mai tragic, in afara de duminica, nici englezii nu mergeau. Intelege ca daca strabunicul lui Antonio, mergea sa bea cafeaua la Cueva si bunicul si taticul si mamica si Antonio o sa continue sa bea cafeaua in acelasi loc.

Dar bine mai pesimistule, chiar nu poti sa gasesti nimic de facut pe acolo? Ba da, daca esti mecanic auto, instalator, electronist, daca esti MESERIAS cu adevarat 100% iti poti gasi de lucru mai mult decat o sa poti duce. Daca lucrezi cu mainile, daca ai o meserie si esti bun la ea, cu siguranta o sa ai succes. Asa ca pune mana si invata limba si pregateste-te pentru ce urmeaza. Altfel iti spun de acum, stiu chelneri ce castiga 2000 de euro/luna si in Romania. Dar lucreaza ca si aici, zi si noapte. Esti dispus sa faci si tu asta?

Viata pe insula

Retelele de alienare sociala sunt noul drog al timpurilor ce le traim. Sunt peste tot, depindem de ele, lucram uneori conditionati de facebook sau google, ne certam cu oameni pe care nu ii cunoastem, dar uneori, in cazul meu foarte rar, descoperim cate un personaj interesant. Asa s-a intamplat sa imi apara in news feed de cateva ori numele Emanuel Ciocu. Un tip tonic, istet si caustic, acid si pus pe ironii, numai bun de pus pe rana cand ti se umple viata virtuala de prosti. Dar ce sa vezi, ghinion, la cateva zile dupa ce i-am dat follow pe facebook posteaza ca s-a mutat pe twitter. Se saturase si el de cate ori i-a fost suspendat contul in urma reclamatiilor facute de tot felul de sensibilicosi imaculati. Asa ca am facut ce orice om normal ar fi facut, mi-am facut un cont de twitter (in premiera), sa pot sa il urmaresc linistit in continuare.

Emanuel “se joaca” la Tapasté, barul sau situat in La Laguna, Tenerife

Cand descopar ca am de-a face cu un “vecin” de tara, emigrant ca si mine nu mai conteaza ca ne despart 1600 de km, o mare si un ocean, decid ca trebuie sa aflu mai multe despre acest om. Din alte interviuri si articole descopar ca am de a face cu cineva ce a bifat multe in viata, iar asta ma face si mai curios. Cum si de ce pleaca din tara un ziarist, scriitor, bucatar si proprietar de restaurant in Bucuresti? Plus cu un copil mic dupa el?

Înainte de a rămâne nu ştiam că o să rămân:) Eram stresat şi nerăbdător. Că voiam altceva pentru mine, dar mai ales pentru copilul meu, care avea 3 ani atunci. Că normalitatea se câştigă prea greu şi prea lent în România, şi îmi doream altceva pentru el.  Oportunitatea pe care noi n-am avut-o, de a creşte într-o ţară în care fericirea celor care o locuiesc e importantă.

Ciudat, cel putin asa ma gandesc eu. Tin legatura cu o mana de prieteni care imi spun ca inca nu pleaca pentru ca e copilul prea mic, pana termina copilul clasa a 8a, a 12a si eventual facultatea. E clar, amicul meu virtual e “dus” putin daca pune lucrurile asa. Dar daca tot a facut-o, l-am rugat sa imi spuna mai multe despre adaptare, despre cum si-a gasit locuinta si mai ales daca relaxarea”exagerata” al spaniolilor nu il deranjeaza.

Uf. Nu a fost uşor. În sud, unde oamenii se mişcă mult e uşor, dar nouă nu ne place nordul Tenerife.  E ok pentru vacanţă, dar nu-mi place să mă duc la muncă printre oamenii care merg la plajă. Sudul e însorit, dar mie îmi place verdele nordului. Doar că în nord oamenii sunt mai puţin deschişi să închirieze străinilor, fără contract de muncă, iar nouă ne-a plăcut o casă chiar lipită de cea a proprietarului.  I-am propus să-i plătim câteva luni în avans şi, dacă nu ne place, ne  despărţim. Aici suntem, după 6 ani în cele patru case lipite. Noi, el, fiica şi fiul lui.

Nu înjur decât rar, iar de claxonat niciodată. Nici măcar în Bucureşti nu o făceam.  Am un simţ al ridicolului  (prea) dezvoltat şi de cele mai multe ori claxoanele nu rexolvă nimic, în afara unei contribuţii substanţiale la isteria oraşului. La început eram mai nerăbdător, cu lentoarea oamenilor, cu opritul în trafic să saluţi, dar m-am obişnuit. Ba chiar stau şi mă bucur de oamenii ăştia care îţi trăiesc viaţa în tihnă.

Stai asa?! Romanul asta chiar nu se comporta ca un roman emigrant. Nu se inconjoara exclusiv de alti romani si nu face gratar cu mici si bere romaneasca. Si uite, are prieteni, socializeaza, pare ca o duce bine de tot. Chiar nu inteleg cum reuseste asta.

Am mulţi prieteni. Şi nu cred că mi-a fost greu să-i fac. Nu mi-a fost niciodată, nici în ţară. Când ştii să faci de mâncare şi de băut nu e greu:)) Sigur că aici, fără vocabularul de acasă, fără educaţia şi glumele comune, e mai greu să-ţi faci rost de prieteni. Cred că  în cele din urmă le-a fost mai greu lor decât mie, să îmi accepte sarcasmul:) Spaniolilor le place umorul, dar nu neapărat sarcasmul. Aş zice că am prieteni buni, cu care mă duc în vacanţă, alţii care îmi iau copilul de la şcoală, când am nevoie, sau pe care îi  ajut  să culeagă via când e cazul. Avem un grup al taţilor de la şcoală, cu care ieşim regulat la bere.

Pentru cei care doresc doar sa isi petreaca vacanta in Tenerife, i-am cerut lui Emanuel cateva detalii, apropo de perioadele mai bune de vizitat insula pentru plaja, inot si plimbari.

Cele mai bune sunt când găseşti bilete de avion şi cazare bună. În sud, tot timpul anului, în nord mai puţin iarna, când e ploioasă. Eu recomand septembrie-decembrie. Există două rânduri de turişti aici. Cei care vin pentru căldură, din nordul Europei, iarna, şi cei care vin vara pentru răcoare, în special spanioli care fug de caniculă. 

Ma opresc aici, destul de buimac dupa ce citesc raspunsurile lui si ii pun o ultima intrebare, o chestiune care de multe ori imi apare si mie in minte. Cati dintre cei cu care vorbeai zilnic in Romania, te mai cauta macar lunar?

Păi… ştii cum e, ochii care nu se văd, măcar pe Facebook, se cam uită. 

Epilog: am intalnit un om diferit si ma bucura asta. Desi poate nu ii place, as spune ca e si un exemplu de integrare in comunitate cum foarte putini romani au reusit. Am simtit si un iz de nostalgie, dar cine nu are asta, mai ales cand ceva, cineva a pus un ocean, o mare si inca 3 500 de km pana la tara ta. Partea buna e ca Emanuel, are inima cu el.

Vara in Andalucia

Ti s-a pus pata sa mergi in Spania la plaja in iulie sau august. Bravo Mihai, esti singurul care s-a gandit la asta. O sa ai o experienta exact pe gustul tau, oamenii se vor da la o parte din calea ta mai abitir decat valurile Marii Rosii, mancarea va fi ieftina si facuta doar de bucatari cu stele Michelin, apa marii calduta si nici urma de canicula. Sau nu?

In iulie si august in Andalucia precum si in restul Spaniei, se rastoarna carutele cu turisti si nu numai. In cazul in care ati luat decizia, nefericita de altfel, de a petrece vacanta musai in iulie sau august pe aici, tineti cont de cateva aspecte.

  • Spania este a doua cea mai vizitata tara din lume dupa Franta. Asta inseamna ca anual 81,8 de milioane de oameni misuna prin toate cotloanele tarii, iar in iulie&august, evident pe plaja.
  • Daca nu ai probleme cu aglomeratia e ok, hai, dar mai ia in considerare ca in afara de turistii din Norvegia sau Anglia in iulie si mai ales in august, localnicii migreaza intr-un procent covarsitor spre plajele din Andalucia. Si nu ma refer la cupluri, ci la familii cu bunici, nepoti, stranepoti, catei, frigidere, mese, corturi, umbrele si scaune de plaja.
  • Ti-ai luat cazare cu piscina? Sper ca iti insusesti si faptul ca o sa fii parte din supa umana zi de zi pe toata perioada vacantei tale.
  • Daca in cursul saptamanii zici ca e cat de cat in regula asteapta-te la adevaratele “invazii” din weekend sau cu ocazia evenimentelor speciale.
Plaja din Torre del Mar cu ocazia Festivalului Aeronautic

Temperatura apei si a aerului

Zilele aceastea in Gran Canaria, se petrece o mare drama, ard mai bine de 6000 de hectare si peste 4000 de persoane sunt evacuate. E bine de stiut ca in general aceste incendii NU incep datorita faptului ca afara sunt, sa zicem, 38 de grade. Incep pentru ca la 35 de grade don Miguel, se apuca sa sudeze la ferma lui din varful dealului si “sa vezi”, “total intamplator” sar niste scantei si incepe sa arda tot. Temperaturile inalte si vantul doar intretin focul. Si doi, exista multi piromani care cu asta se ocupa. Da, este horror, dar este adevarat.

In cazul in care esti maniac cu rubrica meteo nu lua in considerare faptul ca se spune ca “arde Andalucia din cauza caniculei”. Arde eventual de la atatea gratare incinse, castroane cu paella s.a.m.d. Pe coasta in acest moment sunt 28 de grade, iar temperatura apei este de 23 de grade. Conteaza foarte mult faptul ca esti langa mare, astfel ca o sa te simti chiar foarte bine la umbra sau seara cand se poate ajunge si la 19-20 de grade. DA, in cazul in care ai proasta idee de a lua cazare in Granada sau in Sevilla, nu ai nici o salvare, te-ai aruncat intr-un cazan si iti meriti soarta.

Daca pot sa iti promit solemn ca nu o sa existe nici o picatura de ploaie pe perioada vacantei tale, NU pot sa spun ca exista o temperatura constanta a apei. Azi sunt 23, saptamana trecuta au fost 19. Acest aspect tine exclusiv de faptul ca litoralul Andaluciei este in apropierea Gibraltarului, asa ca orice curent din Atlantic este resimtit rapid si aici. Pentru tot ce tine de vreme in zona iti recomand site-ul El Tiempo, in afara de temperaturi pe ore sau zile exista sectiuni de sporturi acvatice sau de plaja, extrem de utile.

“Peisaj” tipic pentru Andalucia

Daca totusi toate argumentele astea nu te-au convins, daca Gigel si Ancuta, copiii tai au vacanta si nu poti decat acum, sa stii ca nu e musai sa ai o vacanta ratata. Inarmeaza-te cu toata relaxarea din lume, profita de soare, dar nu uita de crema de protectie, mergi cu copiii la aqua parcuri si spatii de joaca in aer liber, participa la concertele gratuite organizate de primarii, dar si la marile evenimente organizate impecabil in spatii speciale si hidrateaza-te cu cea mai buna bere locala, Victoria.

A primavera lacrimilor mele

Incerc sa numar de cate ori am plans in ultimii 20 de ani si e o socoteala foarte grea. Odata sa dai buzna prin atatea amintiri alb-negru-albastre si apoi sa constat ca nici macar de o mana nu se aduna. Sunt oarecum dezamagit pentru ca inainte a plange mi se parea o slabiciune. A mea si atunci ma abtineam la o scena de film sau o intamplare tragica sau a altcuiva care plangea langa mine. Nu stiam nici de efectul terapeutic al lacrimilor si nici nu am considerat ca refularea poate sa curga, sarat…

In Málaga exista zeci de festivaluri si evenimente muzicale, insa “Terral” este preferatul meu. Muzica lumii e prezenta pe scena Teatrului Cervantes si acolo l-am descoperit pe Vincente Amigo. De fapt nu, cand se anunta afisul de la Terral, il sun pe David Todoran si incepem dezbaterile. Cine e cel mai important de vazut? Care eveniment e de neratat?! Asa m-am trezit cu David, acum doi ani aici si am mers impreuna sa il vedem pe Vincente Amigo, sigurul discipol adevarat a lui Paco de Lucia. Asa ca anul aceasta am repetat exercitiul si fiind in fata mai multor nume pe care nu le stiam, am revenit la consilierul meu muzical si l-am intrebat sec: cum ti se pare afisul? E ceva ok pe aici? In cateva secunde un puhoi de informatii, exclamatii si entuziasm a tasnit de la celalalt capat al whatsapp-ului si printre altele mi-a sarit una: Mariza hermano! M A R I Z A, o sa te faca sa plangi, e cea mai mare cantareata de fado in viata. Lacrimi, eu? Am luat biletele pe loc. Daca e cu lacrimi ma bag imediat.

Drumul spre Teatro Cervantes pentru mine e un ritual. Nu e o plimbare banala printre oameni, ci o insiruire de pasi printre emotii. Ale mele, ale soarelui care inca bate tare seara in iunie la Malaga, ale celor ce rad si vocifereaza. O pregatire pentru ceea ce va urma. Ne ocupam locurile si ca de obicei, exact la ora anuntata incepe evenimentul. Prima piesa e o greseala intentionata, una dintre chitari si vocea ei, ambele neamplificate si doar doi artisti se vad vag, de parca omul de la lumini lipseste. Se aude bine si ma incanta ideea de a incepe un concert asa, dezbracati in fata publicului, fara nici un pic de ajutor. Si apoi a doua piesa.

Buna, Mariza, incantat de cunostinta, insa nu stiu cum ma mai cheama. Cam asta a fost efectul acestei a doua melodii. Ceea ce nu e deloc rau, daca tot e sa iau un pumn in fata de asemenea amploare prefer sa fie asa, cu vanatai de fado si sange de chitara.

Stiam de la David ca Mariza este mare si nu se referea doar la talentul ei pentru care nu are sens sa cautam unitati de masura. Are 1,83 si ma asteptam sa vad un dulap care canta impecabil, dar rigida, lipsita de delicatete. Prejudecatile astea, cu ce ne-am mai pacalit constiinta daca nu ar exista? 1,83 plus niste tocuri de vreo 13 cm sunt acum doar armonie. Mariza canta si se misca cu gratia unei copilite de pe o plaja salbatica din Mozambic, de unde mama ei a plecat spre Portugalia. Si ne poarta in toatele registrele posibile, in veselie si dans, optimism si culoare plus tristeza frate, T R I S T E Z A.

Noua zeci de minute trec ca o sageata printr-o inima albastra si ne trezim la biss. Nu inainte de a-si declara cu lacrimi in ochi dragostea neconditionata catre oameni si in special catre oamenii ei, O gente da minha terra. Cred ca daca un politician ar avea 1% din inima Marizei, ar castiga mereu alegerile. Cand si-a marturisit iubirea catre poporul ei ne-a castigat iremediabil.

Am plecat ca niste betivi, pe patru carari de fericire, emotie si tristeza. Si nu David, nu am plans acum cum nu am plans nici cand lautarii de la “Hanul Ancutei”, jeleau cu vioara si acordeonul la urechea mea. Insa a inceput primavara, dragul meu. A primavera lacrimilor mele.

24 de ore in Sevilla. Mult prea putin

Fiecare are un viciu la care din cand in cand se intoarce. Unii isi regasesc fericirea in aburi sau fum, altii in praf sau lichid, noi ne luam cu consecventa, in fiecare an doza de Sevilla. Si mereu ne spunem, trebuia sa stam cel putin doua zile.

Plaza de Espana

A merge in aceasta perioada a anului in Sevilla implica un risc. Caldura diferita fata de cea de pe coasta. Exista o teorie conform careia teritoriile interne ale Andaluciei, au facut parte inainte de despartirea continetelor din Sahara, asa ca in Granada sau in Sevilla verile sunt cu adevarat sufocante. Insa in nota noastra clasica am ajuns tarziu, dupa ora 15:00 si dupa toate formalitatile, check in si parcare am iesit pe stradute de abia pe la 17:00, dar cu atentie, pe la umbra. Apropo de parcare, NU cautati locuri de parcare si NU intrati cu masina pe stradutele apropiate din centru. O sa ajungeti intr-un labirint care isi reduce latimea tot mai mult si e posibil sa ramaneti blocati. Cel mai bine este sa rezervati parcarea din timp pe un site de genul Parkimeter.com. Asta cand sunt sarbatori deosebite si cand devine extrem de aglomerat. Alfel, gasiti si direct la fata locului. Pentru 24 de ore veti plati intre 10 si 30 de euro, in functie de cat de centrala este parcarea.

Cand aleg cazarea, mai ales in zona Andalucia, un must pentru mine este terasa. Pot sa renunt la alte facilitati eventual, dar panorama pe care o am la dispozitie trebuie sa fie speciala. Iar de data aceasta am ales mai mult decat bine. Apartament la 1 min de catedrala, show de flamenco inclus in pret si terasa cu vederea asta.

Sevilla tiene un color especial

Ce poti sa faci in doar 24 de ore? Ia-o la pas, nu te pune la coada sa intri la Catedrala, nu incerca sa vezi Real Alcazar (locul unde s-au filmat scene din Game of Thrones) pentru ca o sa pierzi ore intregi pana cand o sa intri efectiv, iar apoi inauntru inca pe atat. O plimbare in zona centrala din Sevilla, este o redescoperire a ta pana la urma. O sa oftezi, o sa razi, o sa vibrezi la fiecare colt cand o sa mai descoperi un palat, un parc, inca o biserica, inca un chitarist instrainat de succes, dar plin de inima. Nu rata Plaza de Espana si parcurile de langa monument, Plaza de Toros, Setas de Sevilla sau curtea interioara de la Iglesia de Salvador. Apropo, exact aici am stat data trecuta si am inchiriat acest apartament. Il recomand mai ales daca sunteti mai mult de patru persoane.

Cat despre mancare si locuri unde poti sa iei cina, surprinzator in Sevilla nu trebuie sa faci multe compromisuri. Ai multe optiuni cu mancare de calitate la preturi in regula, chiar daca doresti sa probezi mancare traditionala andaluza sau daca vrei sa mananci la un restaurant italian, arab sau libanez. Si spre bucuria noastra, desi suntem fani ai cafelei facute de El Camaradu, am baut dimineata si o cafea Lavazza si una Illy. Ceea ce e de obicei foarte rar sa gasesti in acelasi oras andaluz, la cateva sute de metri. La final de zi daca esti in Sevilla, nu rata show-urile de flamenco si gandeste-te ca esti in capitala Andaluciei, dar si in capitala acestui fenomen cultural. Cu greu o sa gasesti artisti mai autentici ca aici. Poti opta pentru un show fastuos la Museo Del Baile Flamenco sau poti alege variante mai ieftine, dar care au si ele farmecul lor.

Si timpul a trecut, cat ai spune olé si din nou ne-am trezit in masina spunand: de ce nu am stat doua zile?!