06.04.2020

Fiecare zi este de o modestie rar intalnita. Repetam cu stoicism aceleasi banalitati din perimetrul propriu. Baie, masa, canapea, terasa (daca avem si nu am inchis-o pentru mai mult spatiu), iar baie, o cafea, putin sport, pranz, un serial, doua seriale si cina. Desi poate pare ciudat zilele astea au trecut repede pentru ca viteza cu care trec anii a crescut, cel putin pentru mine. Acum a trecut revelionul, vorbim de Pasti, hop 1 mai, buff vara faina s-a dus, vine toamna asta mohorata, ce-am facut de Craciun? Si uite asa va trece si aceasta etapa ce pare acum fara sfarsit si cu siguranta va aparea alta. 

Jemm Bendell, profesor specializat în sustenabilitate vine acum si intareste o poveste, o “aberatie” pe care am vehiculat-o si eu intr-un articol anterior si spune ca “In modern industrial societies, the fallout from Covid-19 feels like a dress rehearsal for the kind of collapse that climate change threatens.” Ceea ce inseamna pe scurt ca tot ce se intampla acum poate fi folosit si ca o repetitie generala pentru ceea ce va urma. Tezele si lucrarile sale se refera in mod deosebit la dezastre naturale, seceta, inundatii, uragane s.a.m.d, insa se desprind doua aspecte din aceste teorii. O data, ca daca suntem putin destepti, daca cumva o sa invatam ceva din toata povestea asta o sa fim mai antrenati, mai pregatiti pentru alte momente ce vor urma curand, mai curand decat ne imaginam. Si doi, ca daca acesta poveste este una fabricata, cum spun multi, ar trebui ca pe viitor sa nu mai fim asa socati, asa de indignati si suparati cand vor aparea omuletii verzi pe strazi sau mai bine zis in aer, cand altfel de virusi ne vor ataca sau cand curentul se va opri. Evident puteti lua in considerare ca ambele puncte sunt doar niste aberatii si Muha impreuna cu “nea” Bendell sunt doar niste cetateni depasiti, panicati, poate chiar paranoici. 

Altfel, viata chiar merge inainte si doua seri consecutive, la momentul in care m-am intors de la plimbare cu Indy am auzit muzica data la maxim, de pe terasa unui vecin si avand in vedere situatia cea mai buna reactie a fost sa dansez. Acum sa ne intelegem, sa ma fac ca dansez. Insa miscarile mele sacadate si usor aritmice nu au fost trecute cu vederea, ba mai mult, au fost chiar apreciate si am primit doua zile aplauze din partea vecinilor. Momente faine in care chiar am ras si am primit energia de care aveam nevoie.