14.04.2020

Fiecare vacanta sau weekend pe care l-am petrecut la Budus, locul unde au trait bunicii mei are o savoare extraordinara. In primul rand, povestile bunicului meu, Lazar, de prin al doilea razboi mondial sau din lagarul rusesc, apoi faptul ca in spatele casei trece un rau, ceea ce insemna ca in fiecare vara ne uita Dumnezeu la scaldat si ne intorceam infometati, placintele cu branza ale matusii Livia, merele verzi si prunele negre, toate aceste savori imi imbata memoria intr-o placuta si nemarginita nostalgie.

Apoi in acel loc au ramas unchiul Nucu si matusa Livia ce au dus mai departe mostenirea si ideea de ospitalitate. Nu ai cum sa mergi acolo si sa nu primesti cateva kg de rosii naturale, cartofi, mere si neaparat un brat de flori din gradinta din fata. Unchiul e acelasi personaj glumet si plin de viata desi s-au adunat si deasupra lui norii. Insa orice alta amintire pe care incerc sa o rememorez se izbeste de un fapt cert, la tara toti copiii erau copii, nu existau rase, nu existau culori, exista joaca, exista scaldat si exista bucurie. Mai mult, inainte de 89 singurul loc in care am vazut un film pe casete video a fost in casa unui prieten al unchiului Nucu, ce locuia in comuna vecina si care era tigan. Apai dragii mei, om mai fain si mai primitor ca acesta nu intalnisem pana acum. Celebra zicala romaneasca cu care mai toti am crescut, daca nu esti cuminte te dau la tigani, nu mai avea niciun sens pentru mine. Ma gandeam mereu cand il vizitam ok, dati-ma la tigani, astia au curte, au animale, vorbesc frumos, ma servesc cu bunatati si MI NU NE, au video. 

Antonio Cortés are 31 de ani si s-a nascut in Romania. Pana la varsta de doi ani a crescut in orfelinat, iar apoi o familie l-a adoptat si l-a adus in Spania, mai precis in minunatul orasel Nerja. Sa copilaresti in Nerja este un vis, va asigur. Vorbim de o localitate ce doar de cativa ani a depasit 20 de mii locuitori cu case albe pe dealuri si stradute inguste ce duc mereu si mereu la un colt de plaja cu nisip alb si o mare turcoaz. Vorbim de dealurile ce sunt strabatute de raul Chíllar si de un traseu de film ce se termina cu o cascada ce te binecuvanteaza cu racoare la finalul calatoriei. De mango si avocado ce le culegi cu mana ta. Nu degeaba Antonio spune: “empecé a vivir de nuevo, volví a nacer”-am inceput sa traiesc din nou, m-am renascut aici. Cred si eu, dintr-un orfelinat romanesc in paradis doar aceasta senzatie poti sa o traiesti, de renastere. 

In Andalucia sa fii tigan nu e nicio problema. Dimpotriva, adeseori este o virtute pentru ca de obicei vine cu un talent artistic valorificat pe scena flamenco si nu numai. Nu exista certificat de rom sau de tigan, insa in momentul in care Antonio Cortés a inceput sa cante i-a spus mamei sale: “”Yo le digo a mi madre que tengo sangre gitana, que no puede ser tanta casualidad lo de sentir así el cante.”-I-am spus mamei mele ca am sange de tigan, nu se poate sa exista o asemenea coincindenta, sa cant asa cum o fac”. Iar aceasta discutie cu mama lui nu l-a facut nici mai ciudat, nici mai mic, ci dimpotriva, mai puternic. Astfel, muzica si cariera lui au inceput sa ii faca parte din viata. A debutat in cadrul Saptamanii Sfinte din Malaga, la 15 ani, interpretand un cantec religios (saeta), iar apoi firesc a fost remarcat si pana acum a inregistrat trei albume de studio si sute de concerte in toata Spania. 

Antonio este gay si vorbeste despre asta normal, natural pentru ca el e la fel de om ca si noi toti. Adeseori aud seniori ce vorbesc despre cum le vine nepoata in vizita cu iubita, nepotul cu iubitul si totul e ok. Si vorbesc de oameni modesti, in varsta, catolici practicanti, insa fara nicio alta prejudecata. 

Ma trece un gand de care vreau sa scap repede, ce se intampla cu bebelusul abandonat daca ramanea pana la 18 ani in orfelinat sau daca pur si simplu revenea la o familie normala in tara lui de bastina? 

Nu, gata, la intrebarea asta nu am de gand sa raspund nici macar ca exercitiu, prefer sa vad realitatea si sa sper ca macar acum suntem toti Oameni. Sau macar incercam sa fim.