5.04.2020

Ceea mai mare dorinta pe care am avut-o si inca o mai am este teleportarea. Evident, nu sunt singurul, iar daca ai crescut ca si mine cu Star Trek probabil te bantuie ideea asta. Mai ales ca majoritatea gadgeturilor prezente in episoadele serialului sunt acum prezente in viata noastra: tablete, bluetooth, telefoane mobile mici si destepte. Dar daca duc exercitiul asta mai departe mai tare ca teleportarea este calatoria in timp. Nu imi spune ca nu ai mai da o raita prin anii ’90, macar pret de un suc la Tec cu prietenul din copilarie sau de ce nu in’85 la cuplajul de pe 23 de august cu inca 100 000 de mii in tribune. 

Mai bine de 10 ani am batut tara in lung si in lat si am cunoscut o gramada de oameni. Si unde sunt oameni sunt si crasme. De toate tipurile, terase pe lacul Snagov, garaje improvizate si transformate in “restaurant” in mijlocul Clujului,  bufet in Susenii Bargaului, gratar pe malul lacului la Colibita, Hanul Ancutei-cu bucatarie de clasa si tigani lautari, cantine la subsol si fite la etajul 11, sali private ale unor baroni locali si cofetarii numai bune sa iti indulcesti un drum de 500 de km. 

Acum 20 de ani la Brasov am descoperit Vatra Ardealului. Locul exista in continuare, e tot acolo si daca esti brasovean poti sa ai doua pareri despre aceasta: 1-e supraevaluat, turistic si extrem de scump sau e smecherie, e musai sa mergi sa iei de acolo cate ceva din cand in cand. Saratele, tiramisu, biscuiti sau o “simpla” Amandina, toate erau la superlativ in acele vremuri. 

Regina neincoronata a acestui stabiliment este si va fi prajitura Deliciu. Opriti-va din orice faceti acum si inchideti ochii. Imaginati-va inimaginabilul, o lupta dintre gusturi proaspete si echilibrate ce se termina intr-un mare armistitiu, in dragoste pura. Pentru ca atunci cand un padispan facut responsabil si o idee insiropat sta fata in fata cu un strat de crema fina de mascarpone in combinatie cu frisca si un sos rece si acrisor de fructe de padure ingerii vor plange de bucurie. 

Orice drum de Brasov insemna prajitura Deliciu.

Orice drum ce trecea prin Brasov insemna prajitura Deliciu.

Orice prieten ce trecea prin sau pe langa Brasov trebuia sa imi aduca 2-3 portii de prajitura Deliciu.

Daca un prieten, un nepot, un dusman sau vreo “matusa” va trece in viitor prin sau pe langa Brasov il/o indemn sa mearga sa incerce prajitura Deliciu. Experienta asta iti va schimba viata. Vei incerca sa o gasesti si altundeva, sa intrebi prin Fetesti sau Carei de ea, sa te uiti cu speranta pe rafturi, doar doar poate va aparea si altundeva. Iar incercarea finala este sa ajungi atat de bun si consecvent incat sa creezi tu in casa prajitura Deliciu. Doar atunci poti sa spui ca ai inteles ceva din viata.

Noi astazi nu doar am inteles ceva din viata, dar am atins si Nirvana, am calatorit in timp si am gustat din nou din amintiri.