21.03.2020

E foarte greu sa stai offline singur sau cu familia in casa. Tentatia de a intra online este extrem de mare in cazul in care nu ti-ai umplut ziua cu sarcini interesanate sau nu, daca nu ti-ai propus sa scrii sau sa citesti, sa faci sport sau sa dansezi. Iar daca intri online, vrei nu vrei vei simti fiorul fricii pe spinare. Toata lumea are retete de supravietuire, toata lumea stie ce sa faci dupa ce iesi din casa sau cand te intorci, lumea virtuala pare functionala si acolo, cumva te vei simti intr-un fel de siguranta. Pe mine aceasta lume ma ingrozeste, mi se pare un haos si o manipulare iesite din comun si prefer sa traiesc in ignoranta din acest punct de vedere. Nu sunt un sfant, dar macar incerc. Daca saptamana ce tocmai se termina am reusit cu chiu cu vai sa intru pe stiri si facebook o data pe zi, va trebui sa incerc si mai mult de atat in viitor, sa ma rezum la a intra o data la 2 zile. Dependenta de aceasta lume virtuala e foarte nociva si in viitor va face victime la fel cum fac acum alcoolul sau alte dependente chimice. 

Un alt lucru de care nu reusim sa ne detasam zilele astea este intrebarea “De ce nu se actioneaza mai dur, mai clar, mai restrictiv?”. In bula mea, intrebarea asta persista si se pare ca pe buna dreptate atat timp cat inca oamenii pleaca si vin in orase foarte mari ce conduc la cazuri pozitive. De ce se continua aceasta miscare bolnava si de imbolnavire? Ce se mai asteapta? “Modelul italian” pare un scenariu horror si se pare ca Europa se indreapta vertiginos pe aceasta cale. Exista vreo teorie a consipratiei care sa raspunda la aceasta intrebare? Unii spun ca guvernelor le-ar conveni sa “scape” de cateva sute de mii de pensii platite lunar inca 10-20 de ani. Ok, pot sa cred asta. Mai sunt teorii care iti arata copy-paste pasaje din carti si jocuri de acum 10 sau 20 de ani cu detalii aproximativ similare cu situatia de acum. Pe de alta parte m-am uitat la Star Trek si acum mai bine de 20 de ani si mi se parea ireal sa vad comenzi si device-uri cu touch screen si peste cativa ani au aparut peste tot, sunt parte din viata noastra, deci nu mai e nimic senzational. Faptul ca oameni geniali au scris carti si regizat filme inovatoare nu ii transforma pe toti in Nostradamus(i). Faptul ca imaginatia unora a produs aceste scenarii, nu inseamna decat ca au fost si raman talentati. Eu unul nu pot sa imi imaginez ca Dean Koontz ca fiind un conspirationist si nici parte dintr-o grupare care sa manipuleze o lume intreaga. Daca ar fi dat in vileag o astfel de conspiratie, banuiesc ca s-ar fi gasit si cineva care sa il execute. Pe cand el inca traieste bine mersi, are 74 de ani si va implinii 75 la 2 zile de mine. (Haha). Cum nu cred ca Bill Gates vorbea despre coronavirus in 2015 la acea conferinta. Bill Gates vorbea si vorbeste de multe. Faptul ca a facut eforturi uriase si a cheltuit averi pentru a sensibiliza lumea vis-a-vis de conditiile sanitare in care se traieste in Africa, faptul ca a platit din banii lui zeci de milioane pentru a gasi o toaleta complet ecologica, NU a rezolvat aceasta problema in Africa si alte teritorii. Alaturi de Bill Gates se afla inca multi alti intelectuali ce spun, de-a dreptul repetativ si obsesiv, urmatorul mare “dusman”, urmatorul “mare razboi mondial” nu va fi nici religios, nici legat de teritorii, ci impotriva unui virus. Si atunci de ce nimeni nu s-a pregatit? 

Fara a exclude total varianta conspiratiei, spun doar ca in mintea mea Omul  Suprem a spus nu, noua nu ni se poate intampla asta, noi ca natiune NU o sa patim asta, noi NU o sa patim ca italienii sau chinezii. Aroganta guvernelor si a conducatorilor este deja de notorietate si as marsa cel putin in acest moment pe aroganta si panica. Adica esti acolo conjunctural, e foarte greu sa fii atat de puternic si alegi sa fii diplomat. Poate cumva ai noroc (ce gluma cosmica e asta, sa mai astepti norocul) si vei scapa, vei ramane in istorie ca un conducator acceptabil. 

Si daca tot sunteti in aceasta pseudo-vacanta si clar, intrati la greu pe Netflix si Hbo, insist! Cautati filme SF vechi, ignorati ratingurile si pregatiti-va pentru ce va urma, e totul scris deja, trebuie doar sa ai putina disponibilitate de a deschide ochii.

Altfel, noi suntem bine. Nu ne-am luat la bataie, nu ne-am certat, dimpotriva, sunt mandru de noi doi, de ce facem, cum ne coordonam si cum ne organizam. Mai e mult pana departe, dar prezentul nostru e datator de speranta si acum macar asta putem face noi, sa ne respectam, sa incurajam si sa ducem la capat aceasta lupta invizibila. In acest moment asa e lupta cat de ciudat sau diferit ar suna. Cealalta varianta este cea din Belarus, probabil singura tara din lume in care se joaca fotbal si se munceste si socializeaza normal. Vedem la final cat e scorul si cine va castiga.