Cand m-am hotarat sa iau acest domeniu, andalucia.ro am intrebat cativa amici ce reprezinta pentru ei acest cuvant, andalucia. Am primit o mare varietate de raspunsuri. De la flamenco la chorizo, de la gazpacho pana la locul ala unde stai tu, nu? Iar 3 prieteni mi-au spus ca sigur se refera la doua gagici cu forme generoase: Anda si Lucia. Numele vine din timpul ocupatiei maure cand teritoriul ocupat de acestia era denumit Al-Ándalus, insa niste definitii de acest gen sunt pur si simplu seci si insuficiente. Daca vrei sa intelegi cu adevarat ce inseamna acest teritoriu autonom de 87 268 km² e musai sa petreci timp cu oamenii de aici, sa mananci cu ei, sa stai in trafic si la plaja si mai ales, sa vorbesti cu ei.

Pentru mine in primul rand, inseamna acest albastru de Andalucia, pe care il regasesc aproape in fiecare zi pictat printre palmieri sau intre doi nori pufosi. Apoi un fel de acasa asumat, un loc unde am fost primit ok, fara multe intrebari sau nazuri. Mai inseamna mango, avocado, portocale, migdale cultivate local sau excelentul ulei de masline fabricat in satele mici si albe din zona.

Evident, ca in orice alta tara/comunitate sunt si o multime de lucruri care par in neregula, dar cel mai ciudat mi se pare, daca stau stramb si judec drept, faptul ca oamenii astia sunt prea relaxati. Nu se grabesc, nu se agita, nu claxoneaza, muncesc relativ putin, par ineficienti si dezinteresati, iar asta pentru cineva care a trait intr-un oras mare ca si Bucurestiul, poate fi extrem de frustrant. Dar cand de sute de ani traiesti la cativa metri de plaja, binecuvantat cu cerul albastru si cea mai buna clima din Europa, poate nici nu ai cunoaste conceptul de agitatie. Asa ca astazi mai usor cu critica, un sincer “La Multi Ani” Andaluciei, care nu e o dama voluptoasa, nu e (doar) patria gazpacho-ului sau a flamenco-ului, ci e inainte de toate o minune pe care e musai sa o vizitati.