*️”sa dea cate una, sa ajunga la toti”
Incerc sa parchez de 30 de minute. Ma invart pe stradute mici, strazi normale, parcari cu plata si in cartiere marginase si nu gasesc niciun loc de parcare. Nu sunt singurul ce face asta, oriunde te-ai gandi ca ai o sansa sa parchezi se mai gasesc doua zeci de masini in fata ta ce formeaza un sarpe ce se misca exact ca pe un telefon Nokia de la inceputul anilor 2000. Nu este o scena banala din Bucuresti, suntem in Torre del Mar, Andalucia, populatie 23 000 de locuitori.
Nici un proprietar de afacere de pe plajele din Andalucia nu a mai oftat la gandul ca englezii sau nemti s-au rarit pentru ca simplu fapt ca toti spaniolii, dar absoluti toti spaniolii de pe planeta, din univers s-au “coborat” din munti, de la stane sau din pesteri, din podisuri si paduri si s-au adunat, ciorchine pe plaje. Am suspectat la un moment dat ca nu au venit doar cei vii ci si-au adus cu ei si mortii, atat de multi au fost vara asta. Si cumva e normal avand in vedere ca in Spania s-a incheiat cu “brio” valul 5 si am avut parte de restrictii serioase in minim trei momente.
Oamenii s-au zombificat si la data de 1 iulie s-au ridicat si au pornit intr-o agonie continua: “al mar, al mar”!
Nimeni si nimic nu a putut sa impiedice vacanta spaniolilor si a putinilor “curajosi” straini la mare in 2021. Pentru ca de afara, la tv Spania si Italia raman marile sperietori ale Europei, insa inceputul, iunie a fost cu vesti bune pe frontul statisticilor. August insa nu a fost doar aproape non stop plin de nori, ceata (Taró), vant cu nisip din Sahara (Calima), premiera pentru localnici, cel putin in ultimii 50 de ani dar si o rata a infestarilor ce a ajuns in provincila Malaga si la 1000 persoane/zi.
Daca plajele s-au rupt in doua nu va imaginati ce era la restaurante mai ales la final de saptamana. In sensul ca orice rezervare trebuia facuta cu 5-6 zile inainte, iar pentru un sezlong chiar trebuia sa te trezesti la rasarit.
La finalul verii, in septembrie cand incepe de obicei vacanta localnicilor am pasit timid si speriat de gandul ca hoardele de turisti au terminat marea, ca efectiv au mancat-o cu disperarea ca maine nu mai exista. Dar am regasit-o frumoasa si dura, mandra si calma uneori, plina de spume altadata, exact ca acea dragoste de care nu vei scapa niciodata.
