Barcelona pe dos – trei zile in capitala Cataluniei ca un localnic

Acum ceva vreme mi-am spus ca nu o sa mai calc in Barcelona. “Liberalizarea” exagerata a pietii biletelor de avion a adus, dupa unele avantaje, prezenta in marile capitale europene si in alte obiective a unor specimene de oameni ce teoretic, nu ar trebui sa iasa din “ograda” lor. Iar daca aleg sa petrec cateva zile intr-un oras detest sa o fac intr-un loc unde zgomotul, mizeria si lipsa de autenticitate sunt la ele acasa. Pur si simplu nu mi se pare firesc sa ma holbez la Fontana di Trevi si sa ma simt ca si cum as fi la concert la Coldplay, in primul rand dar strivit de mii de oameni ce mai si urla si fac poze, filmeaza ca si cum nu ar mai exista maine.

Insa apropo de concerte, nu, nu, nu mai imi plac Coldplay, insa perspectiva de a o vedea pe Lady Gaga in concert m-a facut sa zic ok, bine, hai sa mergem in Barcelona, pentru Lady Gaga, accept sa imi incalc promisiunea pe care mi-am facut-o de a nu mai merge veci in acest oras.

Ne-am pus la coada virtuala la momentul in care s-a deschis pre-sale-ul pentru concertul Lady Gaga, nu oricum, cu doua laptopuri si doua telefoane, doar-doar om avea noroc sa prindem doua bilete. Si am avut, cum sa nu, mare noroc sa luam doua bilete la al doilea concert de la Palau Sant Jordi, ambele insumand in jur de 250 de euro. Un pret relativ fair, decent pentru a vedea cea mai mare femeie-artist a ultimilor 15-20 de ani. Insa pe masura ce se apropia data concertului indoiala m-a cuprins din nou ca un fior rece pe spinare, e totusi in Barcelona, ce nu e doar capitala Cataluniei, e si capitala turistilor neciopliti, idioti s.a.m.d. Si atunci am stat stramb si am judecat drept si am ales o cazare in Plaza de Espana, adica la 20 de minute pe jos de locatia concertului, la 3 statii de metrou de centrul orasului si o statie de bus de aeroport. Ei bine, dragii mosului, aceasta decizie a fost de departe cea mai buna, cea mai inspirata pe care am avut-o apropo de mini-vacantele din ultima vreme.

Tot atunci am decis ca nu o sa mergem prin centru, sub nici o forma pe Las Ramblas, deloc pe plaja Barceloneta, Sagrada Familia sau muzeul Picasso. Si atunci, tu citind aceste cuvinte poate iti vine sa ma intrebi pe un ton raspicat si nervos: PAI SI CE P*** MEA MAI FACI IN BARCELONA bah MUHA bah?!

In primul rand opreste-te un moment, respira adanc in piept si expira pe nas. Repeta de cateva ori acest tip de respiratie, nu de alta dar astept sa te calmezi si sa citesti relaxat urmatoarele randuri.

Am ales sa ne miscam prin cartierele limitrofe centrului, am ales sa luam la pas toata zona de la Plaza de Espana si Mercado San Antoni si sa vedem viata din perspectiva localnicilor, care nu au nici o graba in a manca sau a-si plimba catelul, nu se isterizeaza la vreo coada la un magazin pentru ca in zonele unde am colindat noi nu era nicio coada la magazine. Si am vazut galerii de arta, biserici, monumente si chiar muzee unde viata era fireasca, fara stres si agitatia din centru. Culmea, am vazut restaurante care serveau tapas sau paella, cu personal si bucatar spaniol (sau catalan ca sa fim in acord cu spiritul nationalist al provinciei), pizzerie cu chelneri si pizzaiolo din… din Palermo sau crasme mici, traditionale japoneze cu chefi niponi. Adica totul intr-o antiteza teribila fata de Las Ramblas si strazile adiacente centrului Barcelonei unde mancarea spaniola sau italiana este preparata de indieni, marocani, egipteni sau pakistanezi. Nu am nici o indoiala ca intre sutele de restaurante-tzepe din centru or fi vreo doua si bune, chiar daca sunt conduse de oameni in teorie straini de bucataria respectiva, insa call me old-fashioned, prefer sa merg unde 100% lucrurile sunt cum trebuie, asezate. Ca poate in timp ce ma bombani poti sa te gandesti la alt exemplu, daca vrei sa bei o tuica buna, o palinca pe graiul tuturor, unde mergi? La Calafat sau la Bistrita, Zalau sau Baia Mare? Acum intelegi?

Astfel am mers la un muzeu, Museo Nacional de Arte de Cataluna si a fost splendid sa vedem lucrari absolut inedite ale lui Gaudi sau tablouri de Picasso sau Dali. Am explorat parcul Montjuic si cum spuneam am batut cate minim 15 000 de pasi/zi prin zona unde aveam si cazarea. Am mancat absolut senzational la Makekosa (italian), Chingolandia (mexican), sau Olivia Bistro (spaniol-fusion) si am baut cafea de specialitate la Nomad, care a fost inclus in clasamentul “The World’s 100 Best Coffee Shops”, plasandu-se pe locul 25 in lume, si Morrow Coffee.

Insa ce a fost absolut halucinant, inedit si care m-a facut sa fiu la fiecare pas sa fiu mega-ultra pofticios, a fost faptul ca, fara exagerare, la fiecare 50 de metri era o patiserie, o cofetarie sau o brutarie, toate cu niste produse incredibil de gustoase. De aici si porecla ce am primit-o de la Mihaela: “Croissantzel”! 😅

Apropo de genul acesta de locatii va recomand din toata inima franciza 365 ce are… 115 locatii in Barcelona iar pentru cei mai pretentiosi ceva fin: Pastiseria Mervier Canal ce a castigat titlul de “cel mai bun croissant artizanal de unt din Spania” in 2025 si Suca’l Bakery o cofetarie condusa de maestrul Tonatiuh Cortes si ce a obtinut titlul de “cel mai bun panettone din lume” in 2024.

Ei bine, cu toate astea la dispozitie nu am avut nici un regret ca am mers la Barcelona, avalansa de lucruri bune si foarte bune de care ne-am dat la fiecare pas facandu-ma sa ma despart cu greu de acest oras ce poate fi fermecator, captivant si de ce nu, delicios, atat timp cat nu te pune Satan sa te bagi prin centru.

Insa in spiritul total al adevarului trebuie sa spun ca am ajuns pentru o ora in Plaza Real, la cativa metri de Las Ramblas pentru a intra la templul hindus Hare Krishna unde am fost intampinati cu adevarat foarte frumos. Iar cele 30 de minute petrecute in incinta templului au fost inca un bonus minunat al calatoriei, plin de serenitate si pace, cum numai in locuri speciale, ca si acesta, poti sa petreci.

Cat despre Lady Gaga, doar pe scurt pentru ca aici e cu totul alta poveste ce ar trebui descrisa intr-un articol separat sau poate chiar mai mult, intr-o serie de texte care de care mai elogiative, cate unul pentru fiecare personalitate adusa pe scena de cantareata newyorkeza. Insa acum ma limitez doar la o observatie. Pentru mine concertul Lady Gaga a fost de departe cel mai frumos, complet, coplesitor, interesant si frumos pe care l-am vazut de la Michael Jackson in 1995. Si am fost la cateva zeci de concerte cu artisti mari, credeti-ma pe cuvant.

Tenerife nu mai e deloc ca in melodie

Lipsa de inspiratie a multor “artisti” a facut ca Tenerife sa “beneficieze” de multe piese infiorator de proaste. In plus, faptul ca era mai scump sa mergi de la Bucuresti pana la Suceava cu avionul decat sa zbori pana in Grecia sau in Spania a facut ca multe dintre videoclipurile romanesti sa fie realizate peste hotare. Poate si din cauza asta am ezitat sa merg pana acum in Tenerife. Astfel, gandul ca o sa dau peste un iad gen Aya Napa pe insula din arhipelagul Canariot m-a tot facut sa aman aceasta calatorie.

Playa del Duque

Toata lumea ne-a recomandat sa stam in sud: bre, e mai cald, e vremea mai stabila, in nord ploua, in sud e treaba-treaba, ai ce face si ce vedea. Nu merge in nord ca e de cacat, numai localnicii stau acolo. Naiv fiind am facut asa, am stat in sud si am petrecut cel mai mult timp in nord. Nu de alta, dar povestea adevarata, carciumile veritabile, locurile de vazut cu adevarat sau o cafea veritabila (de specialitate), toate acestea le-am gasit in nord.

In sud totusi lucrurile s-au calmat odata cu pandemia vietii. Blocurile cu apartamente in regim hotelier si hoteluri de 25 de etaje sunt pustii, discotecile sunt pline de praf si pulbere adusa din Sahara de Calima, astfel ca experienta unui calator este chiar ok: plaje decente, apa cu temperaturi de peste 22 de grade si preturi mai mici ca in peninsula: 1 euro o cafea, 2 euro o inghetata gigantica sau 95 de centi o halba de bere. Din pacate, multe restaurante de calitate sunt inchise asa ca iti ramane sa alegi intre o shawarma cu de toate, un burger sau sa cauti cel mai cinstit italian si sa alegi de la el ceva pe placul tau. Noi am descoperit Sal Fina si pe doua portii de mancare super sanatoase am dat doar 16 euro.

De stat am stat intr-un apartament, ca de obicei, inchiriat cu 370 de euro pentru 7 zile, in localitatea Chayofa la 5 min de autostrada si 10 min de celebrele plaje Los Cristianos si  las Américas, plus un mall pe nume Siam ce culmea, era deschis si duminica (minune in Spania).

Insa data viitoare cand o sa mergem ne-am hotarat sa stam jumatate din timp in Los Gigantes pentru extra-liniste si peisajul incredibil si restul timpului in nord, cat mai aproape de San Cristóbal de La Laguna.

Los Gigantes

Fara discutie, de neratat este si un drum pe Teide. Daca esti temerar ia telecabina si apoi urca pana spre varf pe traseele destul de accesibile, iar daca esti doar Zen ia-o la pas pe zecile de trasee de la poalele vulcanului, locuri pline de magie, de o frumusete si o liniste stranie. Nu fi doar unul dintre cei  8.6 milioane de persoane ce anual descopera acest loc pe Google Street View, mergi direct la sursa si gaseste locurile unde s-au filmat o gramada de filme. Mai mult, daca alegi sa pornesti din sud catre Teide nu te mai intoarce prin acelasi loc, coboara prin nord pentru o experienta completa si o descoperire total diferita fata de sud. Bonus: daca nu esti experimentat ca sofer mai bine ia autobuzul, s-ar putea ca zecile de serpentine sa nu iti faca tocmai bine. Ca fapt divers, pentru un Seat Leon am platit 120 de euro (asigurat full). In arhipelah cea mai buna firma pe tema asta este Cicar.

Tenerife pentru noi este Formentera doi.
Eh, nici chiar asa, Formentera ramane marea mea dragoste. Am profitat doar sa va amintesc ca am un articol si pe tema asta, insa da si Tenerife si-a deschis sufletul catre noi mai ales cand am coborat spre La Oratava, Puerto de la Cruz si in special San Cristóbal de La Laguna. Am redescoperit verdeata de acasa, dealuri si paduri dese, miros de soc, oameni relaxati si linistiti, am mancat la birtul satului (cautati los mejores guachinches de Tenerife) impreuna cu Emanuel Ciocu&Co, iar apoi am luat-o la pas prin La Laguna. Apropo de Emanuel Ciocu, a carui poveste o aflati aici, el are mai nou o pizzerie in centru minunatului oras. Sigur va primeste cum trebuie, plus ca stie o gramada de lucruri interesante si utile despre insula.

Ultima seara, cea de vineri, ne-am petrecut-o la Auditorio de Tenerife Adán Martín care merita vizitat si pe exterior si mai ales pe interior la un concert.

In concluzie, in Tenerife o sa revenim, nu de alta, dar iarna e exact ca vara, iar toamna (octombrie si noiembrie) e chiar superb. Daca doriti mai multe detalii despre ce sa faceti si unde sa va cazati in Tenerife scrieti un email la hola@andalucia.ro

Daca e sa ma omori, fa-o incet in Formentera

Sa intelegem un lucru de la inceput. Nu (cred) ca ma cauta nimeni pentru ca nu am datorii de nici un fel, nu imi poarta nimeni sambetele, dar cum imaginatia mea participa mai mereu la maratoane, m-am gandit ca daca tot ar exista un astfel de scenariu in care un mafiot, sa zicem Juan Moreno, m-ar cauta cu misiunea clara de a ma ucide, as prefera sa ma ascund in Formentera, insula mea preferata din Europa.

Departe de lumea dezlantuita

Simplu fapt ca scriu acest articol ma rascoleste. De ce v-as chema si pe voi intr-un paradis pe care vreau sa il pastrez numai pentru mine? De ce ati merge pe aceasta insula de langa Ibiza, cand puteti “bine-merci” sa ramaneti pe “insula mama” unde sunt atat de multe atractii, distractii si alte cuvinte ce se termina in tii. Habar nu am, dar poate se mai gasesc si altii ca mine care vor sa gaseasca un loc linistit, cu nisip alb si apa albastra si (important), nu vor sa schimbe 3 avioane si sa zboare in total 14 ore. Pentru acestia voi deschide aceasta comoara.

De oriunde ai veni e musai sa iei in calcul ca vei ateriza pe aeroportul din Ibiza. Poti zbura din Cluj ori din Bucuresti sau poti sa iti continui vacanta de pe Costa Brava sau Andalucia, zburand dintr-un oras spaniol direct in Ibiza. Din Malaga, de exemplu, zboara Vueling si Ryanair, iar costul biletelor pentru doua persoane dus-intors a fost de maxim 130 de euro. Odata iesit din aeroport ia un autobuz pana in port, iar de acolo insula-minune e la un ferry distanta. Noi am facut aceasta operatiune de doua ori cu Balearia si Transmapi. Simplu, scurt, companii mari ce nu iti ofera surprize neplacute. Sa nu cazi in capcana de a plati mai putin si de a fi debarcat pe un ponton in pustietate, se poate intampla, dar de acolo pana la cazare sau pana in portul Formentera e extrem de complicat sa ajungi.

Si acum incotro?

Tine cont de faptul ca pe insula nu ai multe variante de deplasare, iar plajele frumoase sunt la distanta de cativa km, insa cand e cald este destul de greu sa parcurgi traseele la pas. Cele mai bune variante sunt bicicleta, scooterul sau o masina de dimensiuni mici care mai tarziu iti va da avantajul ca poti sa parchezi usor. Toate acestea se pot inchiria din port, noi mereu am luat scooter, pret acceptabil si avand in vedere ca toate drumurile insumate de pe insula dau 37 de km este cea mai buna varianta.

Ai doua variante de cazare. Hoteluri de 4-5 stele amplasate pe plaja sau la cativa zeci de metri de plaja sau apartamente in “mijlocul” insulei. Noi am ales varianta doi pentru ca am gasit un apartament (parte dintr-un mic ansamblu) ce este amplasat intr-o mica padure de pini. 50 de m de drumul principal si vreo 200 de m pana la o plaja mica in care de cele mai multe ori ne aflam doar noi.

Apropo de plaje, si aici ai destul de multe variante. Sa mergi pe una din cele mai cunoscute sau sa explorezi tarmul in cautarea unei plaje virgine care poate aparea doar pentru cateva ore in timpul refluxului. La capitolul plaje cunoscute, celebre si frumoase avem urmatoarele: Ses Illetes-considerata chiar no1 in Europa, care iti ofera avantajul de a avea marea si pe o parte, dar si pe cealalta, Playa de Migjorn, mica, dar cocheta si amplasata exact langa soseaua principala si Cala Sanoa, o plaja putin mai indepartata de zona comerciala a insulei, dar care merita vizitata cel putin odata. La capitolul plaje accesibile doar la reflux e inevitabil, sigur vei ajunge si la Calo des Mort.

Cazarea si mancarea (la restaurant) sunt relativ scumpe. Un apartament este 100 de euro/noapte, iar un peste la gratar 35 de euro, ceea ce ne-a facut sa devenim fani ai magazinului Eroski. Pe de alta parte atmosfera boema si hippy de pe insula te face sa uiti de terasele de fite sau restaurantele moderne. Asta nu inseamna ca nu exista, sunt acolo, insa nu am avut curiozitatea de a intra in ele.

Pentru ca in aceasta insula nu e vorba de petreceri pe muzica trance, de restaurante cu 3 stele Michelin sau masini si yachturi de lux, Formentera este magica si asa va ramane mereu pentru mine.

Post-scriptum.