Fiecare dimineata ne aduce vesti proaste. In cateva tari inundatiile fac ravagii, iar pe o insula un vulcan erupe si distruge tot ce prinde in cale de o saptamana. Natura nu ofera surprize, ea isi continua de fapt cursul firesc in contextul in care omul a folosit-o si a suprimat-o cum a dorit, fara sa isi puna problema ca intr-o zi toate astea se vor termina. Insa daca natura este de neinfrant, pentru ca in ciuda tuturor scenariilor ea va continua sa existe alte vesti ma pun pe ganduri: “In 2022 se preconizeaza ca va disparea ultimul om de pe planeta ce poate si spune NU.” NUman este pe cale de disparitie.
Aparut la inceputul secolui 20, “super eroul” NUman era recunoscut ca o persoana cinstita, onesta si curajoasa care salva oameni si situatii prin puterea sa miraculoasa de a spune NU. El nu avea doar calitatile de mai sus, el salva timpul celorlalti, iar asta este cu adevarat o super putere. Mai mult, putea sa dea incredere semenilor sai pentru ca se stia ca spusele lui sunt credibile 100%. Dadea solutii pentru situatii, propuneri sau parteneriate prin faptul ca fata de multi altii el alegea sa spuna clar si raspicat, NU.
Acum insa ma lovesc mereu de acelasi lucru, oameni in toata firea, leaderi in domeniile lor, ce nu sunt in stare sa spuna “NU, nu pot“. Inteleg ca oamenii dupa un an si jumatate de chin NU au devenit mai buni, mai uniti, mai empatici, insa 90% din persoanele cu care am incercat sa vorbesc, sa stabilesc ceva, sa propun o idee pur si simplu au devenit mai lasi, mai ipocriti, mai dispusi sa se joace cu viata celorlalti. In prima etapa spun ca sunt interesati, asteapta detalii pe mail, iti mai raspund la un mesaj si apoi DISPAR ca mutu’n ceata. Ce te costa sa spui NU, ne-barbatule? Ce te costa sa spui, “NU, nu pot” individule ce iti spui partener, prieten vechi sau manager general? Inteleg pana la un punct ca suferi de testicul retractril insa limba, verbul unde ti-a disparut? De ce te-ai juca cu timpul meu, al colegilor tai, cu sperantele oricui?
Intrebari care evident nu isi vor gasi niciodata raspuns. Pentru ca daca un simplu NU este pentru acesti indivizi echivalentul unei extractii dentale “pe viu”, imi imaginez ca o explicatie sincera este imposibila sau ar putea fi echivalentul unei interventii pe inima la fel, fara anestezie.
Cine mai stie unde e dreptatea, adevarul? Suntem urmasii dacilor cei bravi ce au tinut piept romanilor sau tot al dacilor ce jefuiau la sud de Dunare si in “tot in al cincilea an” faceau jertfe umane pentru Zamolxis? Sau suntem ai romanilor pentru ca de bine de rau avem prin vene si sange de roman si chiar am avut un conducator contemporan cu nume de Traian. Adevarul nu exista atat timp cat notiunea de adevar nu poate fi cantarita. Adevarul meu exista, dar este diluat de semeni si de vremuri si poate fi luat eventual ca o poveste nu ca o lege. Problema este ca mai nou si povestile si declamatiile, marturiile sau simplele pareri au devenit ciocane si nicovale, cutite si sageti, acid sau otrava.
Poza preluata de pe site-ul stiri TVR punct ro
Ana are mere.
Sa ne spuna cineva de unde are aceasta Ana mere? S-a sesizat cumva DNA, apropo de asta? Au fost achizitionate legal, prin licitatie?
Cerul e negru, vine ploaia.
Credeam ca esti om serios, pe cand te vad rasist. Mai mult, ce daca ploua? Esti impotriva agriculturii romanesti?
De obicei intr-un procent covarsitor aceasta e oglinda comunicarii moderne romanesti. Vorbeam cu un prieten vechi, apropo de ce se intampla “pe vremuri”, cand eram mai mici si te bagai in seama cu gasca de liceeni, doreai sa le intri in gratii. In cel mai bun caz erai “invitat” cu un picior in muschii gluteali sa faci pasi. Insa acum cand nea Pamfil, are cont de facebook nu poti sa mai spui nimic, este incorect politic.
Daca in restul lumii parerile sunt destul de “standard” despre Romania (Hagi, Nadia Comaneci, i-ati batut pe Argentina in 94, sunteti grozavi) in Europa insa lucrurile se schimba radical. Aici, din nefericire primele valuri de romani ce au ajuns au facut prapad. Au furat, au inselat, au distrus, au dat in cap, etc. Sau cel putin asa imi imaginez pentru ca efectul “groazei de romani” se mai simte rar, dar se simte, chiar si acum. Insa nu ma intereseaza prea mult ce spun strainii de noi, as aborda ce spunem noi de noi. Pentru ca desi acest dialog este real: “De unde esti? Din Romania. Aaahh, esti tigan, cool!”, nu ma agita in vreun fel lipsa de informatii a unui francez sau a unei englezoaice. E interesant de remarcat mai degraba radiografia fiecarui “expert” in romani si romanism cand se vorbeste despre romanii plecati in diferite tari.
Turcia: ai fost la produs sau daca esti barbat “ah, duceai gagici la produs”.
Germania: aha, ce furai pe acolo?
Italia: ceva de genul Turcia.
Spania: imi e sila sa mai scriu inca odata cuvantul asta atat de des folosit.
Anglia: aia spala la cur englezoi. Etc.
Se pare ca romanul nu s-a nascut poet, ci s-a nascut comentator, desi calitatea comentatorilor de la posturile tv ma contrazice pe loc. Mai incerc o data. Romanul s-a nascut impotriva. Impotriva lui, impotriva vestului, a estului, a PSD-ului si a PNL-ului. Oare intamplator putem desparti România in Ro si Mânia? De unde atata suparare si mânie in noi, incat condamnam tot ce ne inconjoara? Ce satisfactie exista in cineva ce sta in spatele unui ecran si mereu ataca si jigneste? Doar una bolnava imi inchipui.
Dupa 5 ani in sudul Spaniei, pot sa spun ca inca nu am intalnit nici un roman ce lucreaza la campurile de capsuni, iar la curve nu merg asa ca nu pot sa va informez. Am intalnit chelneri, am intalnit bucatari, am intalnit paznici si oameni ce lucreaza in agricultura, insa fiecare dintre el/ele sunt respectati aici mai mult decat in propria tara pentru ca sunt responsabili, muncesc mult si bine, aduc un plus angajatorilor. Si am intalnit si alti romani: un violonist care e titular in Orchestra Filarmonica din Malaga, un insotitor de zbor la Vueling, ce e iubit si apreciat in cadrul companiei, un grafic designer, un proprietar de cafenea, un proprietar de magazin, un mester, bistritean de al meu, ce e de departe cel mai bun pe o raza de 100 de km, o doamna ce are propria linie de cosmetice si care preda cursuri de specialitate. Oameni ce muncesc fara discutie mai mult decat o faceau in Romania, insa ce au castigat ceva mult mai important decat banii, respectul celor din jur.
Se pare ca niciodata cei plecati nu vor reusi sa castige respectul fratilor si amicilor de acasa, asa ca va rog, faceti-le o favoare si ignorati-i. Lasati curvele de prin bordelurile din Elvetia in pace si concentrati-va pe cele din Parlament, lasati capasunarii in pace, sa culeaga cum pot pe campurile din Huelva si culegeti-va drepturile calcate zilnic in picioare. Da, in picioare, spatele drept si cu indrazneala cereti ce vi se cuvine. Puteti face asta? Sau poate e mai greu sa indrepti spatele decat sa calci pe niste inimi.
