Ghid de adaptare realist cu accente SF

Avertizare: acest text poate pare la misto, insa in cazul in care decideti sa va mutati in Spania trebuie luat in serios.

Sa presupunem ca v-ati luat catelul si purcelul, mobila de bucatarie si familia din dotare si ati aterizat intr-o comunitate mica: oras, orasel, sat, catun. Evident ca trebuie sa va faceti actele, sa va inchiriati un apartament si sa deschideti un cont bancar, toate lucruri normale. Dar cum faceti sa nu va simtiti stingheri? Nu respinsi, dar evitati? Cum parcati? Se poate face gratar unde si cand doriti?

  1. Primul si cel mai important lucru este sa vorbiti limba cat mai repede. Priviti la televizor canalele spaniole, mergeti la cursurile gratuite oferite de diverse asociatii si primarie, interactionati cu profesorii, secretara si femeia de serviciu. Nu va ingroziti, cel putin la inceput de faptul ca faceti dezacorduri sau ca nu stiti tot, puneti intrebari si vorbiti cat mai mult, nu fiti mutosi ca mine pentru ca va dura prea mult pana va veti simti ca sunteti integrati. Cel putin in sudul Spaniei, oamenii sunt toleranti, nu rade nimeni de voi.
  2. Masinile nu au prioritate. Singurul loc unde poti sa “zburzi” in voie cu masina si sa nu iti bati capul cu pietonii e autostrada. In rest trebuie sa fii foarte foarte atent peste tot, nu doar la trecerile de pietoni. In sensuri giratorii, in preajma supermarketurilor, scoli sau piete, stadioane sau locuri de joaca, pietonii sunt regi. Daca vor sa stea in mijlocul trecerii semnalizate la o poveste o sa o faca, daca vor sa traverseze prin locuri nepermise lasa-i si nu te enerva. Si cel mai important N I C I O D A T A nu indrazni sa claxonezi o doamna in varsta pe motiv ca nu se misca cat vrei tu repede. Vei simti toti sfintii cum se pogoara asupra ta cu dusmanie crunta. Mai bine nu incerca aceasta experienta extrema.
  3. Locuri de parcare. In cazul in care pe strada ta sau in zonele tale de interes vezi foarte des ca se aduna oameni in fata casei la o poveste nu parca acolo. Daca vezi un scaun in fata casei nu parca acolo. “Zenul” povestilor intre vecini sau delectarea de unul singur la soare e sfant si asa trebuie sa ramana. In rest, daca esti in orase mari si foarte mari parcheaza mereu in parcari amenajate. Amenzile sunt foarte mari si nu exista sa scapi cu asta.
  4. Saluta (aproape) pe toata lumea. Mai bine sa fii considerat ca esti lunatic decat sa considere lumea ca esti ingnorant si cu nasul pe sus. Que tal? Hola. Buenas. Buenos dias. Etc.
  5. Conexiunile familiale sunt de aur. Foarte multe afaceri mici (aprozare, magazine, baruri) sunt detinute de familii. Adica tata si mama la bar, Pedro (fiul) serveste in sala. Mama si fiul servesc lumea in aprozar, tatal face aprovizionarea cu fructe si legume. Insa daca iti imaginezi ca poti sa mergi si sa ceri 2 kg de pere si 1L de ulei de masline e ok, o poti face, insa vei iesi acolo ca un caine abandonat si plouat pentru ca vei fi tratat corect, dar glacial. Si care e atunci solutia? Uite un exemplu. Ai intrat in magazin si saluti cu voce tare si clara.
    – HOLA! Muy buenos dia. Cine e ultimul, ultima? Apoi zambesti pana te dor maxilarele si faci complimente apropo de marfa: Oh da ce bine arata caisele astea, de unde le-ati adus. Asculti rabdator povestea caiselor. Iti umpli cosul, astepti sa iti vina randul si intrebi: Ce zi frumoasa/urata/friguroasa/calduroasa! Astepti raspunsul. Intrebi din nou: Dar unde este Jose, fiul dumneavostra? Astepti raspunsul, primesti marfa, platesti si saluti din nou tare si raspicat: que pases un buen dia, hasta luego, etc. De abia acum poti sa consideri ca ai trecut examenul din acea zi. Bonus: de fiecare data cand mergi intr-un astfel de loc ia-o de la capat. PS: sa nu te puna Han Tatarul sa faci vreodata vreo reclamatie, sa spui ca vanzatoarea de dimineata a facut ceva in neregula, e posibil sa fie fiica mai mica, cea mai pretioasa dintre toate si atunci e clar, va trebui sa iti faci cumparaturile din alta parte.
  6. Nu e ok nici daca mergi de fiecare data la acelasi magazin sau aprozar, o sa creda lumea ca esti antipatic si ca nu ii suporti pe ceilalti.
  7. Batranii au mereu dreptate, te pot critica, pot sa iti loveasca masina cu umbrela, pot sa se uite urat la tine sau sa strige din senin. Tu vezi-ti de treaba ta si gandeste-te doar ca la un moment dat o sa fii si tu in aceeasi postura si vei aprecia acest tip de “libertate”.
  8. Daca nu esti nascut in localitate vei fi un strain mereu. Nu conteaza ca esti roman sau chiar spaniol daca nu esti nascut sub supravegherea moasei Macarena esti un outsider. Afiseaza un zambet mereu, fa-ti treaba corect si pas cu pas va mai iesi ceva din vopseau de guiri din tine. Pe de alta parte tine cont ca exista multe comunitati de “guiri” ce sunt organizate in scopuri creative, pozitive asa ca poti sa te gandesti serios sa aderi la una dintre ele.
Fractiune din galeria echipei de fotbal Malaga. Credit foto masquealba punct com

9. Invata lucruri si informatii din zona si despre personalitatile locale, nu cele nationale. Am patit odata, dupa ce terminasem de citit Istoria Spaniei, sa ii spun unei doamne o multime de lucruri necunoscute pentru ea. Parea ca apreciaza si admira dorinta mea de a invata, insa totul s-a rezumat la zero cand m-a intrebat: Da’ tu stii cum li se spune malaguenilor? Nu stiu, dar pot sa va mai spun ceva despre Ducele de Anjou, care aproape a devenit regele Spanie. Eh, mai Dimitri (ma cheama si Dimitrie), asta nu ma intereseaza, dar e important sa stii ca malagueni sunt cunoscuti in toata lumea ca si… boquerones!

Dilema finala: Cine a fost primul? Malaguenu’ sau bocheronu’?

No pasa nada, tranquilo si mañana

Dupa mai bine de 40 de ani ma consider destul de trecut prin viata. Nu ma mai speriu usor, cred ca am suficienta experienta si sigur am trait asa de concentrat, incat pot sa ma “laud” cu 3-4 vieti. Dar cateodata ma loveste o naivitate stranie, de parca am fost la cursurile vietii, insa nu am invatat/priceput nimic.

Daca te gandesti sa te muti in Spania sau in alta tara va trebui sa te familiarizezi cu zona in care vrei sa locuiesti, sa iti faci acte si sa cauti o chirie, dar nimic din ce te astepti nu te pregateste de realitatea din lumea paralela in care tocmai ai aterizat.

Om tranquilo ce asteapta ziua de mañana

No pasa nada. Una dintre cele mai frecvente replici pe care o sa le intalnesti daca: un functionar ti-a gresit numele pe un formular, astepti sa platesti cumparaturile si in fata ta vanzatoarea sta la povesti cu o clienta, despre vreme, nepoti sau machiaj, omul de la benzinarie iti pune combustibil in rezervor si peste rezervor, te uiti chioras la unii care parcheaza exact pe trecerea de pietoni, pui o intrebare la firma locala de internet si “seful” iti vorbeste stand cu spatele la tine s.a.m.d. No pasa nada e un fel de “incantatie” in care, cam orice prostie sau mica nedreptate care este exercitata asupra ta dispare odata ce ti s-au adresat cuvintele magice. Poti face asta? Iti promit eu, dupa 10 sau mai multi ani de Bucuresti e aproape imposibil.

Daca e ceva ce ma enerveaza mai tare ca “No pasa nada” este omul care tocmai a dat cu mucii in fasole si dupa aia imi spune “Tranquilo hombre, tranquilo”. Orice forma de protest individuala iti este taiata scurt cu fraza asta. Nu conteaza ca esti client, ca ai dreptate, ca esti mai mare in varsta, e datoria ta sa te linistesti.

Mañana. Nu fi imprudent si te apuca sa ai vreo urgenta in Andalucia. Orice ai nevoie astazi se poate rezolva si maine sau poimaine. Si oricum se uita lumea ca la un nebun cand spui as vrea acum sa te uiti la motocicleta sau daca vrei o intalnire astazi la medic, avocat, notar sau contabil. Acum cativa ani am sunat o jurista la inceputul lunii august pentru a se ocupa contra cost de inmatricularea masinii si nu a raspuns decat dupa vreo 10 zile. Cand ne-am intalnit, prima data m-a intrebat ce era asa de urgent? Si cand i-am spus a pufnit in ras si mi-a explicat cu candoarea caracteristica localnicilor: prietene a fost Feria de Malaga, NIMENI nu lucreaza timp de 10 zile. Sah-mat.

1% din ce inseamna Feria de Malaga.

O fi asa de simplu sa ai un mod de viata linistit si relaxat? Au cei care traiesc pe malul marii “tranchilizarea” in sange? Sau asa o fi cu toti cei care fac parte din mari foste imperii? Zeci de intrebari imi circula in minte. In timpul asta, Sergio isi aprinde tranquilo inca o tigara, trage un gat de bere si spune suspinand: “No pasa nada, nos vemos mañana.”