Dupa mai bine de 40 de ani ma consider destul de trecut prin viata. Nu ma mai speriu usor, cred ca am suficienta experienta si sigur am trait asa de concentrat, incat pot sa ma “laud” cu 3-4 vieti. Dar cateodata ma loveste o naivitate stranie, de parca am fost la cursurile vietii, insa nu am invatat/priceput nimic.
Daca te gandesti sa te muti in Spania sau in alta tara va trebui sa te familiarizezi cu zona in care vrei sa locuiesti, sa iti faci acte si sa cauti o chirie, dar nimic din ce te astepti nu te pregateste de realitatea din lumea paralela in care tocmai ai aterizat.
No pasa nada. Una dintre cele mai frecvente replici pe care o sa le intalnesti daca: un functionar ti-a gresit numele pe un formular, astepti sa platesti cumparaturile si in fata ta vanzatoarea sta la povesti cu o clienta, despre vreme, nepoti sau machiaj, omul de la benzinarie iti pune combustibil in rezervor si peste rezervor, te uiti chioras la unii care parcheaza exact pe trecerea de pietoni, pui o intrebare la firma locala de internet si “seful” iti vorbeste stand cu spatele la tine s.a.m.d. No pasa nada e un fel de “incantatie” in care, cam orice prostie sau mica nedreptate care este exercitata asupra ta dispare odata ce ti s-au adresat cuvintele magice. Poti face asta? Iti promit eu, dupa 10 sau mai multi ani de Bucuresti e aproape imposibil.
Sa te linistesti tu mah.
Daca e ceva ce ma enerveaza mai tare ca “No pasa nada” este omul care tocmai a dat cu mucii in fasole si dupa aia imi spune “Tranquilo hombre, tranquilo”. Orice forma de protest individuala iti este taiata scurt cu fraza asta. Nu conteaza ca esti client, ca ai dreptate, ca esti mai mare in varsta, e datoria ta sa te linistesti.
Mañana. Nu fi imprudent si te apuca sa ai vreo urgenta in Andalucia. Orice ai nevoie astazi se poate rezolva si maine sau poimaine. Si oricum se uita lumea ca la un nebun cand spui as vrea acum sa te uiti la motocicleta sau daca vrei o intalnire astazi la medic, avocat, notar sau contabil. Acum cativa ani am sunat o jurista la inceputul lunii august pentru a se ocupa contra cost de inmatricularea masinii si nu a raspuns decat dupa vreo 10 zile. Cand ne-am intalnit, prima data m-a intrebat ce era asa de urgent? Si cand i-am spus a pufnit in ras si mi-a explicat cu candoarea caracteristica localnicilor: prietene a fost Feria de Malaga, NIMENI nu lucreaza timp de 10 zile. Sah-mat.
O fi asa de simplu sa ai un mod de viata linistit si relaxat? Au cei care traiesc pe malul marii “tranchilizarea” in sange? Sau asa o fi cu toti cei care fac parte din mari foste imperii? Zeci de intrebari imi circula in minte. In timpul asta, Sergio isi aprinde tranquilo inca o tigara, trage un gat de bere si spune suspinand: “No pasa nada, nos vemos mañana.”