Mancarea ca si patrimoniu

Spaniolii astia sunt nebuni. Au o biserica de 600 de ani si o intretin zi de zi, de zici ca a fost deschisa anul trecut. Le-au rasarit printre dunele de nisip niste buruiene si inchid tot, gata, e rezervatie naturala. Si asa mai departe cu fiecare cetate, statuie, parc, arena de corida. Iar acum s-au hotarat sa introduca in Patrimoniul Cultural Imaterial al Umanitatii (Unesco) si espeto. Adica mancarea, sa ne intelegem bine. Cand scrii pe google espeto urmatorul cuvant care va aparea este Malaga. Astfel, oamenii locului pretind ca nu e loc pe lumea asta unde sa mananci un peste la espeto mai bun. Eu sunt de acord cu ei din doua motive. Chiar e super ultra delicios, iar apoi sa te contrazici pe o tema de asta cu Jesus sau cu Antonio e ca si cum te-ai contrazice cu soacra despre organizarea botezului. Nu stie ea mai bine? 

Si cum vorbele sunt nimic cand e vorba de mancare, luati de aici pana faceti poc si puneti mana sa va luati bilet de avion.

In imaginea ce cu siguranta va bantuie acum stomacul avem parte de un espeto de sardinas, dar in tepusele respective pot sa isi faca loc si dorada, lubina sau caracatita. Daca in cartierul El Palo (Malaga) sau in Torre del Mar o portie este 3,5-4 euro, in Marbella e 10, asa ca sa va fie clar in ce directie o luati cand ajungeti. Fiecare chiringuito (crasma pe plaja) are un nene care se ocupa exclusiv de asta. Vine cu 2 ore inainte de pranz, alege cu atentie lemnele si pregateste jarul pentru ceea ce urmeaza a fi unul dintre cele mai bune momente gastronomice din viata voastra.