Cand esti calator sau te muti in alta tara, sunt lucruri pe care le inveti repede sau pentru care ai nevoie de timp. Sau unele pe care nu o sa le deprinzi niciodata, ca de exemplu, cum sa comanzi cafea in Malaga.
– Pablo, vreau un ristretto.
– Ha?
– Pablo, vreau un deget de cafea intr-o ceasca mica. In cea mai mica dintre cestile care exista in cafeneaua asta, de pe plaja asta, din orasul asta.
– Aaa! Vale (bine), de ce nu zici asa?! Bai, Hugo, baga un cortado.
Si vine al meu, Pablo, cu ditamai polonicul umplut pe jumatate, in consecinta, cvatruplu cel putin fata de ce doream. Nuu, Pablo, nu! Iar faza asta de o tristete incomensurabila se repeta si in zilele noastre. Ca sa fiu sigur ca nu suferiti si voi, va indemn sa luati aminte la urmatoarele. Totul porneste de la nea José Prado Crespo, ce avea o crasma in centrul orasului Malaga. Intr-o zi, cand acesta contempla caderea unei portocale pe trotuar, a avut o revelatie: Fiecare om bea cafeaua altfel. Fapt cu care nu sunt neparat de acord, dar deh, fiecare cu filmul lui. Si astfel, a venit cu ideea de a avea un meniu cu maxim 10 feluri de cafea, nu de alta, dar omul nu voia sa o ia razna.
Astfel, in functie de preferinte si de gusturi, aveti noua feluri de a cere cafea, si a zecea, preferata mea, mai bine nu-mi pune. Adica pana la urma, decat sa beau o cafea in pahar de sticla si lunga ca o zi de iarna in Gura Humorului, mai bine nu.
Evident in orice moment poti sa mergi cu o poza de pe telefon la bar si sa ii arati omului ce vrei sau sa alegi un loc care s-a adaptat la preferintele “ciudatilor”: Dulces, BrunchIt, El Último Mono.
Later edit: intre timp am gasit si cea mai buna cafea din provincia Malaga. O gasiti si voi la El Camaradu in Nerja. Bonus: nu va faceti griji de cum sa comandati, Radu e de-al nostru.
