Mos Craciun nu exista.

Sa nu va apuce pe careva acum plansul. Exista, da? Insa doar in Romania. In alte tari il cheama Santa Claus, in lumea latina Papa Noel,  insa in Spania el e ca si inexistent. E un fel de somer semianonim pentru ca misiunea lui nobila de a duce cadouri copiilor cuminti apartine altcuiva, regilor, mai bine zis Reyes Magos. Obiceiul acesta conform caruia in noaptea de 5 spre 6 ianuarie vin regii si aduc cadouri a aparut in Spania, incepand cu secolul 19. In 1866 a avut loc si prima “demonstratie” publica pe tema asta (cabalgata de Reyes Magos), fenomen care acum aduce pe strazile din Spania sute de mii de oameni.

Melchor, Gaspar si Baltasar. Nu ma intrebati care e care. Eu stiu ca primul e Danny Manitas (mecanic auto), in mijloc e portarul de la primarie si in dreapta un nene care are un aprozar.

Acum ca vi i-am prezentat, cred ca va sunt destul de familiari. Si in traditiile romanesti sunt pomeniti, doar ca sunt retrogradati de la functia de regi la cea de crai, “Craii de la rasarit”.

In concluzie, daca ati uitat sa oferiti un cadou de Mos Craciun, nu e tarziu sa o faceti in seara asta. Ca e de la Mosu’ sau de la regi tot bine primit o sa fie.

 

Fi-v-ar cafeaua cum o vreti

Cand esti calator sau te muti in alta tara, sunt lucruri pe care le inveti repede sau pentru care ai nevoie de timp. Sau unele pe care nu o sa le deprinzi niciodata, ca de exemplu, cum sa comanzi cafea in Malaga.

– Pablo, vreau un ristretto.

– Ha?

– Pablo, vreau un  deget de cafea intr-o ceasca mica. In cea mai mica dintre cestile care exista in cafeneaua asta, de pe plaja asta, din orasul asta.

– Aaa! Vale (bine),  de ce nu zici asa?! Bai, Hugo, baga un cortado. 

Si vine al meu, Pablo, cu ditamai polonicul umplut pe jumatate, in consecinta, cvatruplu cel putin fata de ce doream. Nuu, Pablo, nu! Iar faza asta de o tristete incomensurabila se repeta si in zilele noastre. Ca sa fiu sigur ca nu suferiti si voi, va indemn sa luati aminte la urmatoarele. Totul porneste de la nea José Prado Crespo, ce avea o crasma in centrul orasului Malaga. Intr-o zi, cand acesta contempla caderea unei portocale pe trotuar, a avut o revelatie: Fiecare om bea cafeaua altfel. Fapt cu care nu sunt neparat de acord, dar deh, fiecare cu filmul lui. Si astfel, a venit cu ideea de a avea un meniu cu maxim 10 feluri de cafea, nu de alta, dar omul nu voia sa o ia razna.

Astfel, in functie de preferinte si de gusturi, aveti noua feluri de a cere cafea, si a zecea, preferata mea, mai bine nu-mi pune. Adica pana la urma, decat sa beau o cafea in pahar de sticla si lunga ca o zi de iarna in Gura Humorului, mai bine nu.

Evident in orice moment poti sa mergi cu o poza de pe telefon la bar si sa ii arati omului ce vrei sau sa alegi un loc care s-a adaptat la preferintele “ciudatilor”: Dulces, BrunchItEl Último Mono.

Later edit: intre timp am gasit si cea mai buna cafea din provincia Malaga. O gasiti si voi la El Camaradu in Nerja. Bonus: nu va faceti griji de cum sa comandati, Radu e de-al nostru. 

Vremea si vremurile. Ep 1

Cateva intrebari persista mereu cand amicii mei isi fac bagajele cu destinatia Andalucia.

“Am vazut ca au fost inundatii, mai are rost sa venim?”

“E calda apa?”

“Bate vantul rau?” sau “Sper ca e vant ca lumea pentru ca vin sa fac kite, nu pentru muzee”.

Astfel, despre vreme o sa tot vorbim in mai multe episoade. Astazi o prezentare generala.

Sezonul de plaja in sudul Andaluciei incepe din punctul meu de vedere in mai si se termina la final de octombrie cu peak season iulie si august. In aceasta perioada posibilitatea de a ploua este sub 10%. De fapt, aici ai ceva pe care eu l-am boteazat albastru de Andalucia, cerul care aproape permanent e lipsit de nori. In zona Malaga,  se spune ca avem mejor clima de Europa si de atatea ori s-a spus asta, ca oraselul numit Torrox,  a adoptat aceasta propozitie ca si slogan. Poate nu e intamplator ca in Torrox exista o mare comunitate de germani. “Raceala” lor proverbiala trebuia tratata undeva.

Poza de mai sus reprezinta o zi in care prognoza anunta 50% sanse de ploaie si cerul acoperit. Asa ca nea Herbert, si-a luat scaunelul si a meditat la 21 de grade gandindu-se la un Frankfurter WürstchenTreaba pe care o face probabil zilnic.

 

Mancarea ca si patrimoniu

Spaniolii astia sunt nebuni. Au o biserica de 600 de ani si o intretin zi de zi, de zici ca a fost deschisa anul trecut. Le-au rasarit printre dunele de nisip niste buruiene si inchid tot, gata, e rezervatie naturala. Si asa mai departe cu fiecare cetate, statuie, parc, arena de corida. Iar acum s-au hotarat sa introduca in Patrimoniul Cultural Imaterial al Umanitatii (Unesco) si espeto. Adica mancarea, sa ne intelegem bine. Cand scrii pe google espeto urmatorul cuvant care va aparea este Malaga. Astfel, oamenii locului pretind ca nu e loc pe lumea asta unde sa mananci un peste la espeto mai bun. Eu sunt de acord cu ei din doua motive. Chiar e super ultra delicios, iar apoi sa te contrazici pe o tema de asta cu Jesus sau cu Antonio e ca si cum te-ai contrazice cu soacra despre organizarea botezului. Nu stie ea mai bine? 

Si cum vorbele sunt nimic cand e vorba de mancare, luati de aici pana faceti poc si puneti mana sa va luati bilet de avion.

In imaginea ce cu siguranta va bantuie acum stomacul avem parte de un espeto de sardinas, dar in tepusele respective pot sa isi faca loc si dorada, lubina sau caracatita. Daca in cartierul El Palo (Malaga) sau in Torre del Mar o portie este 3,5-4 euro, in Marbella e 10, asa ca sa va fie clar in ce directie o luati cand ajungeti. Fiecare chiringuito (crasma pe plaja) are un nene care se ocupa exclusiv de asta. Vine cu 2 ore inainte de pranz, alege cu atentie lemnele si pregateste jarul pentru ceea ce urmeaza a fi unul dintre cele mai bune momente gastronomice din viata voastra.

Andalucia e ca in filme

Ne compunem viata din clisee, iar vacantele din povesti. Mi-a spus Titi ca in Boracay e mi-nu-ne, hai in Boracay, cica la greci sunt cele mai misto plaje si poti ajunge cu masina in 8 ore, zbang am ajuns in Mikonos. Iar spaniolii nu se lasa mai prejos, ei spun Andalucía es de cine si daca la alte subiecte pot sa ii contrazic aici sunt de partea lor. Sentimentul pe care il ai cand pasesti in Real Alcázar de Sevilla e o data ca esti pentru un timp parte din istorie, iar apoi, daca tot esti fan Game of Thrones, ca poti si tu sa o arzi ca un Lannister si nu te costa capul sau tronul,  ci doar 7 euro. Si in afara de faptul ca sunt mai bine de 1000 de ani de amintiri prin aceste locuri,  sigur o sa ai si tu material de instagram. Pentru ca o vacanta reusita se numara si prin numarul de like-uri.

Bun. Si atunci care e planul pentru a te bucura de Andalucia? Alegi plaje sau mancare buna,  istorie sau flamenco, satele albe sau satul strumfilor? Dai o fuga in Gibraltar sau mai bine o zi la Alhambra? Cu copiii intr-un parc Safari sau la Marbella unde toata lumea “buna” e musai sa dea o geana. Esential in a alege ce faci intr-o vacanta in Andalucia este timpul si filmul in care esti. City break? Stai pe fundul tau intr-un oras, fie ca e vorba de Granada, Cadiz sau Malaga. Ai o saptamana? Ok, e timp sa si iesi din oras. 10-14 zile? Da, acum incepem sa ne intelegem.

Pentru ca orice ar spune lumea, Andalucía es de cine, iar eu te pot ajuta sa descoperi asta. E vorba de o diversitate extraordinara cum in putine locuri gasesti.