Fiecare are cate un vis, unii mai multe. Dar ca sa ajungi sa iti traiesti visul, trebuie sa muncesti foarte mult sau sa se rastoarne pe tine cisterna cu noroc. Eu nu sunt din categoria doi, dar nu am nici o problema cu cei mai norocosi. Cand Dumnezeu da cu zarul nu mai comenteazi de ce a iesit 6-6 pentru Gigel, asta e, mergi mai departe.
Pe Titus Banc, il cunosc de o viata. Eu am crescut pe Artarilor, el pe Trandafirilor. Nu eram prieteni, dar ne mai dadeam “la cotoaie” in cate un meci de fotbal organizat in spatele blocului. Apoi traiectorii separate, dar care se intersectau din cand in cand. Magazinul “Beverly Hills” si prima mica sponsorizare a unui eveniment organizat de mine, “Erin’s Pub”-primul pub adevarat din Bistrita si un eveniment neegalat de atunci, intalniri in crasma cu candidati la Parlamentul Romaniei si primul karaoke “de masa”, adica cu mii de oameni organizat dupa ideea lui in centrul orasului.
Acum sa nu credeti ca omul de care va vorbesc e perfect. E ciudat, arogant, fixist, “usor dus”, mereu agitat si cu siguranta, greu de digerat, dar in caracterizarea asta m-am regasit si eu, uneori.
Dupa ceva vreme, ne-am intalnit in Andalucia, in zona in care locuiesc acum si Titus, a inceput cu turuiala: O sa iau ceva aici, o sa mai aduc oameni, dezvoltam o cazare mica, te implic, facem comunitate. Ma uitam la el ca la un om cu probleme grave si mai mult, eram cam satul de astfel de promisiuni. Pentru ca FIECARE amic sau cunostinta care a venit odata aici, a spus acelasi lucru.
Dupa doi ani, el impreuna cu Maximilian Dragut, au luat un apartament in La Caleta de Velez, la 1 minut de plaja si au dat drumul la povestea TIMAX Holiday.
De ce ai lua in considerare TIMAX Holiday, pentru calatoria ta in Andalucia?
In apartamentul din linistita localitate La Caleta de Velez, se pot caza 6 persoane lejer.
Ai TOT ce e nevoie pus la dispozitie: de la cafea pana la slapi, de la prosoape de plaja pana la masina de spalat sau periute de dinti.
De la aeroportul din Malaga pana la cazare faci 30 de minute, iar echipa de la Timax, poate sa te preia fara nici o problema.
Ajungi la o plaja mare cu nisip in doua minute, iar la portul de yahturi in doar 1 minut.
E o zona extrem de linistita unde poti sa te odihnesti bine.
Ai mai bine de 4 km de promenada unde poti sa alergi sau sa te dai cu bicicleta.
Daca inchiriezi o masina in 5 minute esti pe autostrada.
Ai magazine aproape si restaurante autentice la cateva sute de metrii.
Faci 25 de minute pana la Malaga, o ora pana la Granada sau Gibraltar sau doua ore pana in Sevilla.
Ar mai fi multe de spus despre ce poti sa faci in vacanta ta pornind de aici, insa nu dam tot din casa, te asteptam sa ne vizitezi. Si evident, retine, daca doresti sa rezervi acest apartament, poti sa imi scrii la: hola@andalucia.ro
Ma acuza lumea ca scriu prea des despre subiecte hipsteresti, de parca si stiu eu ce inseamna asta, dar mi se recomanda totusi sa scriu despre locuri pentru “omul de rand”, cel care merge in vacanta cu familia sau cu amanta sau mai grav, cu socrii. Si cum imi place sa primesc astfel de recomandari si sa si ma supun lor, astazi detaliez o zona excelenta pentru a petrece o vacanta de minim o saptamana.
Nerja, e cunoscuta de spanioli pentru ca in anii 80 s-a filmat aici un serial de succes numit “Verano azul”, asa ca de la Madrid pana la Bilbao sau de la Almeria pana in Zaragoza, toata lumea a auzit de Nerja. Dar asta nu inseamna ca spaniolii inca mai frecventeaza aceasta statiune. Din exterior pare ca oraselul de 20 000 de locuitori este “condus” de nordici, englezi, belgieni sau olandezi. Densitatea lor este clar mai mare decat a localnicilor. Astfel, s-a ajuns ca multi dintre ei sa prefere sa locuiasca in satelele sau orasele de la 10-20-30 de km si sa isi inchiriezi casele expatilor. Dar ce face Nerja asa de atragatoare, asa de interesanta?
Apa marii de o claritate si un albastru pe care rar il intalnesti pe Costa del Sol. Posibilitatea de a alege din cateva plaje citadine, micute ce e drept sau de a ajunge relativ repede, in 15-30 de minute la plaje salbatice in rezervatii naturale. In oras recomand: Playa de la Calahonda, exact sub Balcon Europa, Playa El Chorrillo si evident cea mai mare dintre ele Playa Burriana, care ofera si cele mai multe posibilitati.
Balcon Europa si stradutele centrale. Daca sunteti amatori de selfie mergeti, daca va place la nebunie inghetata mergeti, o sa aveti de ales dintre cel putin 40 de feluri, daca va plac stradutele micute cu ateliere de pielarie mergeti, daca va place mancarea spaniola, italiana, franceza sau greceasca mergeti, daca vreti doar sa stati la soare/umbra in timp ce un trubadur canta intr-un colt mergeti.
3. Cueva de Nerja. O pestera incredibila, situata la 158 de metri fata de nivelul marii, cu o lungime de mai bine de 4 km si cu o galerie turistica de mai bine de 100 000 de m cubi. A fost descoperita in 1960 si contine picturi rupestre care au o vechime estimata de 45 000 de ani. In afara de o plimbare si putina istorie, puteti asista daca sunteti norocosi si la concerte in interiorul pesterii. De la Yehudi Menuhin pana la Monserrat Caballé sau José Carreras, pana la actualii Pablo Alboran sau Barbara Hendricks, toti au incantat audienta cu cate un concert in acest loc inedit si spectaculos.
4. Frigiliana. Aflat la doar 7 km de Nerja, acest sat maur alb este prezent in toate topurile de gen. Nu poti face o vacanta aici fara sa vizitezi Frigilliana. Pentru noi este unul din locurile favorite unde ne intoarcem de fiecare data cu mare placere. Stradutele cu case albe, usile de lemn vopsite in diferite culori, florile parca pictate ce se afla in fata fiecarei case, toate acestea au un farmec aparte. Recomand, de asemenea sa cumparati miere de melasa sau “Miel de Caña”. Aici am aflat ca ar fi cea mai santoasa forma a zaharului. Merge ca indulcitor, dar si ca sos pentru… vinete prajite.
5. Proximitatea. Cu Malaga, Granada, Cordoba si chiar daca sunt usor mai indepartate: Gibraltar, Sevilla, Ronda sau Cadiz.
Si daca aveti nevoie de cazare si nu va descurcati cu booking.com, apelati cu incredere. In rest, cerul albastru de Andalucia, va asteapta.
Cand m-am hotarat sa iau acest domeniu, andalucia.ro am intrebat cativa amici ce reprezinta pentru ei acest cuvant, andalucia. Am primit o mare varietate de raspunsuri. De la flamenco la chorizo, de la gazpacho pana la locul ala unde stai tu, nu? Iar 3 prieteni mi-au spus ca sigur se refera la doua gagici cu forme generoase: Anda si Lucia. Numele vine din timpul ocupatiei maure cand teritoriul ocupat de acestia era denumit Al-Ándalus, insa niste definitii de acest gen sunt pur si simplu seci si insuficiente. Daca vrei sa intelegi cu adevarat ce inseamna acest teritoriu autonom de 87 268 km² e musai sa petreci timp cu oamenii de aici, sa mananci cu ei, sa stai in trafic si la plaja si mai ales, sa vorbesti cu ei.
Pentru mine in primul rand, inseamna acest albastru de Andalucia, pe care il regasesc aproape in fiecare zi pictat printre palmieri sau intre doi nori pufosi. Apoi un fel de acasa asumat, un loc unde am fost primit ok, fara multe intrebari sau nazuri. Mai inseamna mango, avocado, portocale, migdale cultivate local sau excelentul ulei de masline fabricat in satele mici si albe din zona.
Evident, ca in orice alta tara/comunitate sunt si o multime de lucruri care par in neregula, dar cel mai ciudat mi se pare, daca stau stramb si judec drept, faptul ca oamenii astia sunt prea relaxati. Nu se grabesc, nu se agita, nu claxoneaza, muncesc relativ putin, par ineficienti si dezinteresati, iar asta pentru cineva care a trait intr-un oras mare ca si Bucurestiul, poate fi extrem de frustrant. Dar cand de sute de ani traiesti la cativa metri de plaja, binecuvantat cu cerul albastru si cea mai buna clima din Europa, poate nici nu ai cunoaste conceptul de agitatie. Asa ca astazi mai usor cu critica, un sincer “La Multi Ani” Andaluciei, care nu e o dama voluptoasa, nu e (doar) patria gazpacho-ului sau a flamenco-ului, ci e inainte de toate o minune pe care e musai sa o vizitati.
Te gandești ca daca Dumnezeu a creat femeia dintr-o coasta a barbatului, lucrul acesta s-a întamplat rapid si simplu. Vorbim de o singura coasta pana la urma, intr-o singura zi. Pe când femeia conține rabdare cu carul, e creata meticulos si strat cu strat si înca o data nu uitati, contine multă rabdare.
Nu cred in planurile lor diabolice, premeditate, cred insa intr-o anumita naivitate de genul “Pana la urma o sa il fac al meu”. Dar nu e indeajuns draga mea, doar rabdare si vointa, pana la urma e posibil sa fie intr-o alta viata sau cu altcineva. Eu unul eram curios de o relatie ca dracu’ de o excursie la Putna. No thank you sir. Insa, ma bucuram cand mai vedeam o femeie ca imi zambeste in magazin sau pe strada, se pare ca nu tot Bucurestiul e gri, un zambet imi dadea si mie si ei putina culoare. Dar privirile roscatei erau indefinibile momentan pentru mine. La incalzirea de inaintea sesiunii de kinetoterapie mereu stateam 10 minute pe bicicleta, iar in fata mea o oglinda imensa. De privit nu prea priveam, nu imi place sa fac poze, sa ma contemplez in oglinda cu atat mai putin. Dar mereu, in secunda in care aruncam o privire mi se parea ca roscata ma priveste. O data ti se pare, de doua ori/sesiune la fel, maine daca mai arunca o ocheada zici ca exagerezi tu, dar acum efectiv nu mai stiam ce sa cred. Se uita sau doar mi se pare? Cred ca medicamentele astea pe care le iau imi produc si halucinatii.
Si uite asa zilele treceau si trebuia sa ma hotarasc incotro. Acum mai e o problema. Rac hotarat e o mare raritate. Gen un cal pe patine, cam asa ceva. Iar daca se hotareste racul, mare grija ca s-ar putea razgandi mult mai rapid decat s-a hotarat. Amageala asta, joaca continua nu mai putea dura foarte mult. Activitatile mele se rezumau la impresarierea unei trupe care “imi ramasese fidela” dupa plecarea de la True Club-buna gluma, am sa dezvolt altadata- si sedintele de kinetoterapie, plus inot unde evoluasem bine de tot, ajunsesem la o ora de bazin. Cu Emanuel, leaderul trupei, ma vedeam “La Birou”, adica la cafeneaua de sub Outwear, de pe Decebal si tot acolo aveam intalnirile cu clientii. Loc fain, aproape de casa, necotropit de baietii cu lanturi la gat sau de botoxfete.
Buna Leonard, spune-mi te rog, unde mai pot gasi cartea ta” Un rol pentru Andra”?
Asta e un mesaj pe care il primeam din ce in ce mai rar. Trecusera 8 ani de cand aparuse cartea, curiosii aflasera cine e Andra-Caranda, iar cartea efectiv nu se mai gasea in librarii doar din greseala. Asa ca m-am oferit sa trimit eu cartea persoanei care m-a intrebat de ea, asta doar in cazul putin probabil in care nu cumva o gasea ratacita printr-o librarie online. Astfel, i-am trimis mesajul dupa care am mai aruncat o privire la poza celei care imi scrisese. Parca totusi o cunosc de undeva? O fi fost clienta la True Club? Lucra la contabilitate pentru noi, ascunsa in spatele biroului? Am fost vecini candva? Nu doamnelor, nu domnilor, era chiar ea, roscata cu pricina. Deci nu am halucinatii de la medicamente, asta chiar e o veste buna. Am revenit rapid cu un al doilea mesaj: ma bucur sa iti ofer chiar eu cartea, scuze ca nu mi-am dat seama cu cine vorbesc din prima. Iar raspunsul ei nu s-a lasat asteptat aproape deloc: Iti multumesc foarte, foarte mult! N- am indraznit sa te abordez, scuze!
Ia uite ma, micuta de ea, cum nu a indraznit sa ma abordeze. Dar a privit si a privit si a privit. Pana la urma si asta e o abordare. Am stabilit o intalnire la cafea pentru ziua urmatoare, iar ea mi-a confirmat ca ma va asteapta afara, “cumintica pe bancuta”. O replica memorabila pentru noi.
Si asa a fost, ma astepta pe bancuta din fata. Am intrat la LogOut cafe ca acasa, era bine sa ma aflu pe teritoriul meu. Pe de alta parte, desi roscata imi starnise interesul eram extrem de relaxat, nu cautam nimic, nu alergam dupa nimic, aveam un singur plan care trebuia dus la indeplinire. Insa, asta nu insemna ca nu pot sa ma abat putin de la planul meu, macar de dragul divertismentului. Am inceput sa vorbesc. Mai ales eu, imi spuneam ca nu am nimic de pierdut, nu vreau sa demonstrez nimic, asa ca am dat din casa cele mai ciudate sau diferite lucruri pe care pot sa le spun. Am pus garda jos, de fapt, am uitat de ea si i-am spus de problemele personale, de afaceri, de relatii, ca vreau sa plec din Bucuresti, dar nu inainte de a face o vacanta in Thailanda, am aruncat in joc o multime de informatii. Ia de aici, sa te vad acum daca mai ma privesti curioasa in oglinda?! Iar la un moment dat, “in focul discutiei” muzica ce pana atunci era ambientala se aude tot mai tare si un chinez cu un microfon in mana incepe sa cante cateva arii de opera. Primul instinct a fost sa ma gandesc ca sunt la show gen “Camera Ascunsa”. Adica fusesem de sute de ori in crasma asta, stiam ca mai canta seara acustic cate o trupa, dar dis de dimineata sa ma trezesc cu chinezul asta urland “La Donna e mobile” trebuie sa fie ceva ciudat. Dupa ce ma uitasem cu drag la roscata am inceput sa o privesc cu suspiciune. Aflasem ca e rac, ca si mine, ca e olteanca (oh, Doamne, de ce?!), ce mai urma? Sa aflu ca lucreaza la Kanal D? In scurt timp lucrurile s-au lamurit, chinezul canta pentru un nene care era prieten cu patronul, cum in cafenea nu era multa lume oamenii si-au permis un moft si asta a fost tot. M-am linistit, teribila conspiratie, nu era nici teribila si nici conspiratie.
Si am plecat fiecare in treaba lui. Zilele treceau, privirile incepeau sa se intersecteze mai des in oglinda care a devenit a noastra, ea ma cauta mai des, un mesaj, un telefon, o invitatie la masa sau mergeam impreuna la kinetoterapie, iar cu cat lucrurile pareau sa aiba mai mult sens cu atat mai confuz am devenit eu. Ce vreau eu acum? Daca plec in curand are sens sa intru intr-o relatie? Vreau sa imi complic existenta? Mai vreau de fapt o relatie? Stiu ce vreau? Zeci de intrebari se izbeau in capul meu, nici un raspuns clar. Insa, buna mea prietena Alina H ma incuraja: Mah, potoleste-te cu intrebarile astea ca dau cu tine de pamant (e in stare). Femeia e super faina, e independenta, nu e o copiluta ametita, are toate atuurile, ce intrebari sa mai ai? Incercam sa ii raspund Alinei, ca nu e o “problema” la ea, ca e la mine, ca imi facusem niste planuri foarte clare in care nu apareau nici o roscata, ca aparitia ei, cumintica pe bancuta, ma zguduise, ca imi era frica sa fac orice pe tema asta.
Am framantat toate astea saptamani intregi, m-am zbatut, m-am impotrivit, am facut nazuri, am spus nu si nu stiu de cateva ori cand m-a cautat, iar intr-o zi, dupa ce am terminat sedinta de kinetoterapie, am iesit, am luat-o in brate si am facut cel mai complicat lucru posibil. Am sarutat-o.
Nu stiu altii cum sunt, dar pentru mine perspectiva de a merge in vacanta cu grupul sau cu alte cupluri e ceva ingrozitor. Fiecare vrea altceva, cineva pune botic ca nu stai toata noaptea in club, copiii urla si se arunca pe jos s.a.m.d. Asa ca, de departe cea mai buna vacanta e cea in doi. Bine, a fost odata cand ne-am intersectat pentru o saptamana cu Doru si Iulia in Koh Phangan, insa ei sunt tot raci si astfel s-au constituit in exceptia de la regula.
Dar, de ce nu ti-ai lua catelul cu tine? Din acest punct de vedere provincia Malaga, este una dintre cele mai prietenoase din Europa. De fapt o sa vezi, exista localitati pe care noi le-am denumit ca raiul catelusilor pentru ca fiecare familie are minim unul. De aici si concluzia ca, lumea nu este condusa de Trump si Putin, ci de bebelusi si catelusi. Asa de rasfatati sunt cainii in Malaga.
In 2017, Consiliul Municipal a dat o ordonanta numita “bienestar, protección y tenencia responsable de los animales”. 46 de articole care vor sa faca viata animalelor de companie mai buna. Ce trebuie sa retineti voi este ca puteti sa mergeti cu cainele pe reteaua de transport locala (autobuze si metrou) si ca puteti intra oriunde, in orice spatiu comercial insotiti. De fapt, daca o banca sau un magazin doreste sa interzica accesul animalelor de companie, trebuie sa isi procure o licenta speciala.
Foarte important, in Andalucia poti sa iti iei mascota cu tine la plaja pentru ca sunt o serie de zone amenajate special pentru ei. Lumea spune ca de departe cea mai buna plaja dedicata cainilor este in Torre del Mar-Playa Canina, dar aici aveti lista completa.
Asa ca data viitoare cand faceti planuri de calatorie nu mai cautati scuze, luati-l pe Azorel cu voi.
Sunt oameni banali care prefera sa stea cu berea in mana pe sezlong si sa-si supravegheze copiii si sunt ceilalti oameni care vor sa vada in 7 zile 10 orase, 20 de muzee, 16 catedrale, sa manance bine, sa se arunce cu parasuta sau, de ce nu, sa aleaga o vacanta faina, dar si activa facand surf/kite.
Cum asta nu e o activitate pe care am practicat-o vreodata, m-am documentat temeinic si vin cu cateva idei de locuri in care puteti practica aceste activitati. Daca in general Portugalia, este o destinatie foarte populara pentru asta, nici Andalucia nu e mai prejos, dimpotriva, exista o oferta foarte mare.
TARIFA, e de departe cea mai buna alegere cand vrei sa faci kite si surf. E o zona usor accesibila pentru ca e situata la doar 160 de km de Malaga si poate fi combinata cu alte obiective interesante, Sevilla (daca vii dinspre Madrid), Ronda si Gibraltar. Nu te inghesui pe plaja citadina, nu e nici o veselie acolo si nici nu e cazul sa te impiedici de umbrelele si prosoapele localnicilor, mergi mai bine in satele limitrofe si o sa descoperi comunitati adevarate de surferi. Nu alege insa lunile iulie si august pentru asta, pentru ca nu ai idee cat de aglomerat poate fi. Sau poti vedea din clipul de mai jos.
Tot in zona Tarifa, mai sunt doua locuri notabile: Barbate (Playa Yerbabuena) si Conil (Playa de los Bateles). In momentul in care te indepartezi de Gibraltar si pasesti spre provincia Cadiz, sunt sanse tot mai mari sa ai parte de vant si valuri, oceanul Atlantic se ocupa de asta. Evita dupa cum am spus lunile de sezon si alege sa mergi, cu echipamentul potrivit, in lunile de toamna sau iarna, cu precadere in noiembrie si aprilie cand vantul sufla enervant de mult.
In zona MALAGA, adica teoretic mai aproape de aeroportul pe care veti ateriza, puteti incerca Playa el Chanquete din cartierul El Palo, plaja din localitatea Benajarafe, Rincon de la Victoria, Cabopino sau chiar in oras, unde sunt 14 km de plaja.
Iata si cateva preturi pentru a va putea forma o parere mai obiectiva.
Anul aceasta, la o data neprecizata se va deschide si un circuit artificial de surf . Acesta va fi amplasat in Alhaurín de la Torre, pe un deal si va ocupa mai bine de doua hectare. Compania care face aceasta investitie, se numeste Wavegarden si detine deja trei locatii functionale: Tara Bascilor, Texas si Surf Snowdonia, Tara Galilor, U.K. Mai multe detalii aici.
As vrea sa imi explice cineva ce e cu fascinatia asta, apropo de Gibraltar. Din 10 oameni cu care vorbesc despre planificarea unei vacante in sudul Spaniei, 9 ma intreaba, ok si Gibraltar? Spune-ne de Gibraltar. Acum ca insistati, va spun, dar inainte de toate sa stiti ca eu unul spun ca va pierdeti timpul si mai ales banii. Eu am fost o singura data cu prietenul Adrian si m-am lecuit, nu mai merg nici platit. A fost bine pentru el, insa doar pentru ca si-a cumparat dintr-un super market una bucata ciolan afumat de mare calitate. Britanica, evident.
Teritoriul britanic, aflat pe teritoriul spaniol si propus a fi denumit recent ca si colonie britanica, se situeaza la 137 de km de Malaga, ceea ce inseamna o ora si ceva pe autostrada. Mare atentie, exista varianta de a merge pe AP7, adica autostrada cu plata, mai rapid, dar si pe cea fara plata A7, care la un moment dat devine mai lenta in zona Mijas, deci veti face mai mult pe A7. Odata ajunsi va fi spectaculos, sau nu, sa observati ca vama este situata oarecum pe pista de aterizari/decolari a aeroportului. Asta inseamna ca daca vine un avion se pune bariera, se asteapta, se urmareste aterizarea, se aplauda eventual si doar apoi, cu treaba buna, puteti intra in Gibraltar.
Cel mai important punct de atractie este observatorul situat in varful stancii. Dar ca sa ajungeti acolo, trebuie sa platiti cate 25 de lire de persoana si 16 pentru un copil. Iar in varf sa fiti pregatiti sa fiti luati la rost de maimute ultra-mega-obraznice. In sensul in care chiar va iau cu japca telefonul, punga de chipsuri sau suta de euro, asta in cazul in care doar stati asa, la misto cu 100 de euro in mana. In aceeasi bani mai puteti accesa cateva tunele (cele din al doilea razboi mondial se platesc separat) si puteti privi catre muntii Atlas. Daca nu e ceata.
Odata rezolvat aceast “mare” obiectiv , “e musai” sa va plimbati prin centrul orasului. Nu e o adevarata minune. Adica niste puburi, cateva terase si multe, multe magazine cu alcool si tutun la preturi mai bune ca pe teritoriul spaniol. Deci daca v-ati dorit o vacanta cu multe spirtoase si tigari ieftine e clar, Gibraltarul este destinatia potrivita.
In concluzie, cu Gibraltarul e ca si cu piftia. Unora le place sa o manance, mie nu.
Amice, esti idiot. Cine se apuca sa emigreze la 40 de ani? Nu ai facut-o la 20, la 27 la 35, stai pe curul tau ca aici esti cineva, acolo esti nimeni.
M-am uitat cu ingaduinta la cel care ma certa, am rezistat tentatiei de a-i vorbi urat si a ramas cum am hotarat, o sa plec. Dupa cateva zile, un dialog asemanator se consuma in taxi. Ii explic soferului care avea peste 60 de ani intentiile mele si imi replica cu naduf: “Plecati mai toti, lasati-ne pe noi astia batrani sa ne luptam cu hotii astia”. Am iesit usor derutat din masina si cateva secunde am cazut pe ganduri, probabil are dreptate omul. Si asa si este. Fiecare avem dreptate, dreptatea lui, a lui Vasile, a unchiului, s.a.m.d. Dar nimeni nu umbla in pantofii mei, asa ca nu mai era loc de intors din drum.
Cronologic vorbind, prima decizie a fost sa plec din Bucuresti. Era un an cu acelasi final, dar distributii diferite. Finalul unui business excelent, un spatiu de joaca pentru copii, neglijat si abandonat datorita faptului ca am ales sa traiesc visul altcuiva, al unui prieten. Finalul unei relatii sinusoidale. Finalul afacerii visate de prietenul meu, un club de muzica live si finalul consumat deja de vreo doi ani, al trupei Ca$$a Loco. Cu atatea evenimente care isi consumau sfarsitul, probabil am simtit si nevoia unui inceput special si unica varianta pe care am luat-o in calcul in acel moment a fost Cluj-Napoca. Asa ca am inceput sa fac demersuri, sa vad apartamente, terenuri, sa ma uit la preturi, la alimente, taxi ,chirii sau impozite si la un punct am constatat ca e mai scump decat Bucurestiul. Insa, marele avantaj era faptul ca puteam fi aproape de familie. Vorbeam cu amicii din Cluj, fugeam dintr-o parte in alta, sa aflu cat mai multe lucruri, inainte de a lua marea decizie. Si cand era cumpana mai mare, m-a “ajutat” o intamplare sa ma hotarasc.
Buna ziua, va rog la cinema Victoria, pe Eroilor.
Sigur.
In ciuda parerii aproape generalizate, conform caruia taximetristii sunt toti varza, am avut mereu o relatie in regula cu acestia. Fiind consumator serios de taxi am avut ocazia si sa cunosc oameni ok. Masina se strecura incet prin traficul din Cluj, iar cum ultimii 200 de m pana la destinatie erau groaznici, nu mai misca nimeni, am decis sa o iau pe jos.
Scuze, va rog sa ma lasati aici, nu mai are sens sa stau in masina.
O secunda sa trag pe dreapta.
Banii ii aveam deja pregatiti. Suma de pe ceas, plus 10% asa ca de la oprit masina pana la iesit din ea nu a durat mai mult de 30 de secunde, insa in momentul in care taximetristul a pus masina pe avarii, semnalizand stationarea am si auzit un concert de claxoane si un recital de injuraturi. Mortii, ranitii si Dumnezeii coborasera pe Eroilor, direct pe constiinta nefericitului sofer. Am iesit socat din clasicul Logan, la timp pentru a vedea cum unul dintre soferii din coloana isi infunda bocancii in tabla taxiului. “Ma-ta stie cat de prost esti, mah? Taximetrist de cacat.” Buna lectie servita in direct. Dintr-o data, cumpana mea s-a dezechilibrat total si era clar, nici in Cluj nu imi mai gaseam locul. Pana la urma ce fac? Plec din Bucuresti, intr-un Bucuresti in devenire. Nu, nu atunci cel putin. Si incotro? La Bistrita? Nu. In Bucuresti nu. Sibiu, Oradea, Timisoara? Nimic nu se lega.
Mai trece o zi, mai trece o luna si Bucurestiul e tot mai stramt, cu cat se dezvolta pe lung si lat, parca e ca o camasa intrata 3 numere la apa. Dar incotro? Nu am avut sansa sau mai bine spus inspiratia sa calatoresc asa de mult ca alti colegi de ai mei, insa remarc un “pattern”, un model ce se repeta in ultimii 5-6 ani. Septembrie, Malaga, minim 10 zile. De ce am tot fost an de an in acelasi loc in vacanta? O combinatie buna, apropo de costuri, distanta pana la plaja si timpul ireprosabil. Si daca ar fi sa locuiesc acolo? Cat o fi o chirie? O bucata de mozarella? Un Guinness? Kilu’ de cartofi?! Aveam senzatia ca usor usor ies din ceata, parca se intrevede o solutie. Am pus mana pe telefon, l-am sunat pe Adrian, singurul prieten pe care mi l-am facut in zona, care locuieste permanent acolo si am inceput sa il intreb tot felul de detalii. La final, ceata era parca deja total degajata, insa era clar, inainte de a lua o hotarare finala, trebuie sa merg in recunoastere.
Cand crezi ca e simplu, incep complicatiile. Cand crezi ca ai gasit o solutie te mai lovesc trei probleme. Prevazusem o perspectiva si m-au apucat niste dureri de spate dubioase. Cand am intrebat specialistul RMN ce este o hernie de disc, s-a uitat la mine zambind. E ceva ce are cam toata lumea, unii o duc pe picioare, altii se opereaza, se poate face si recuperare. Si pentru ca raspunsul nu m-a satisfacut, am inceput “cercetarile”. Cum nu se poate mai prost. Pe google si intreband prieteni. Am trecut de la : “amice trebuie sa te operezi, ca altfel paralizezi” pana la “fereasca Dumnezeu sa te operezi” in cateva zile. Am experimentat antiinflamatoare fara succes, Reiki, fizio terapie, terapie cu ozon, cam toate tratamentele traditionale si cele oferite de impostori si nimic. Castigul cel mare al sedintelor de terapie cu ozon, au fost niste discutii lungi si placute cu o doamna doctor care imi administra tratamentul. Femeie umblata in lume, cu o experienta de viata deosebita imi tranteste odata: Dar domnul Muha, ati incercat sa faceti sport? A incercat dracu’ sa fumeze tamaie?-imi venea sa ii spun. Nu, nu am incercat, nu am fost niciodata o fire care sa aiba inclinatia asta, dar vazand ca femeia de peste 60 de ani insista am “acceptat”, am inceput sa merg la sala si la piscina. 10 minute de banda-lesinat, 5 lungimi de bazin-chemau aia salvarea. Dar pas cu pas parca incepeam sa ma dezmortesc si asta se vedea si pe cronometru si in starea mea generala. Mai mult, intr-o zi amicul T Chirila imi recomanda un kinetoterapeut foarte priceput. Am ajuns pe strada Toamnei, din Bucuresti, cu niste emotii de parca paseam pe strada Calvarului. Deja vorbeam de altceva, o miscare sportivo-medicala, intr-un spatiu mic, in care intimitatea e doar un cuvant uitat. Faci treaba daca vrei sa te faci bine. Iar Andrei, a stiut si cum sa ma abordeze si cum sa lucreze cu mine. Intr-un asa fel, incat terapia de recuperare fizica a devenit o adictie, una extrem de placuta si sanatoasa. Ma simteam mai bine si parca si oamenii de pe strada pareau mai colorati. Ceea ce e extrem de greu in peisajul gri din Romania. Incet am inceput sa ii cunosc, fara sa vorbesc cu ei, personajele de la cabinetul de kinetoterapie. Domnul Stanislav, 84 de ani, fost diplomat, senil in 90% din timp, insa fara a rata de a face un compliment acceptabil femeilor prezente. Robert, medic si prieten cu Andrei-kinetoterapeutul, sudist sadea cu caterinca mereu la el, “Transpirel” un tip care alerga pe banda pana ce stropea efectiv in jur si Andrei era nevoit sa stea cu mopul langa el. Scarbos. Partea buna era ca fiecare chiar tragea sa se faca bine. Mai rasarea cate o gluma, din partea lui Robert de obicei si cam atat. Dar erau primite bine, un zambet in atata durere (la propriu) facea bine. Si mai apareau din cand in cand si personaje feminine. Una dintre ele venea chiar regulat. O roscata fara varsta, care ma impresiona mereu cand vedeam ce exercitii executa. Eu ma plangeam ca trebuia sa fac abdomene cu cate 1 kg/mana, iar ea statea cu picioarele suspendate in TRX si baga 3 serii de flotari. Ciudat amestec de firavitate si determinare. Dar sub nici o forma nu eram acolo pentru a flirta, nu era filmul meu. La incalzire castile in urechi si muzica la maxim, iar apoi concentrarea pe recuperare, aveam o destinatie de urmat, trebuia sa desavarsesc pregatirea.
In curand vom avea aici si primul sezon de capsuni. De obicei, intr-un an, in functie de vreme sunt minim doua productii. Doar in Huelva, se cultiva mai mult de 6000 de hectare. Jokes with capsunarii incoming.
Vremea de astazi se situeaza intre Gabriel si Helena, doua furtuni care se distreaza in aceasta perioada in peninsula Iberica si imprejurimi. Ma bucur ca dupa o timida tentativa de a numi o furtuna cu nume masculin-Gabriel, au inteles ca fenomenele meteo extreme nu pot fi denumite decat dupa femei. Astfel, a aparut Helena.
Atat despre vremuri. Cum e vremea in decembrie si ianuarie in Andalucia?
Anul 2018 s-a terminat in triumf. O luna decembrie excelenta cu temperaturi situate intre 17 si 24 de grade. Poti sa faci plaja? Da, uneori este posibil, cand vantul este moderat sau se opreste, iar soarele arde de la 17 grade in sus. Adica e musai sa ai protectie ca altfel, te simti ca puiul la rotiserie. Ideal e sa faci asta undeva intre orele 12:00-15:00, atunci ai cele mai mari sanse sa faci plaja in decembrie. Ce inseamna insa genul asta de temperaturi pentru cei ce nu vor sa stea la plaja? Una dintre cele mai bune perioade pentru a vizita orasele de pe coasta si nu numai. Ia-ti o saptamana pentru Malaga si Sevilla, alege sa faci traseul de la Camino del Rey, petrece cel putin 24 de ore in Ronda.
Apropo de Timax Holiday, carora le multumim pentru fotografia de mai sus, trebuie sa stiti ca vor deschide pentru inchiriere un apartament in La Caleta de Velez (Torre del Mar), cel mai probabil dupa 15 martie. E un loc bun de unde se poate pleca in excursii de 24 de ore sau de dimineata pana seara.
In ianuarie nu mai avem stabilitatea din decembrie. E cumva normal ca pe coasta sa existe zile cu mult vant, 30 km/h e o viteza a vantului acceptabila, insa apar si coduri portocalii de avertizare cand vantul ajunge la 100 de km/h. In astfel de cazuri uita povestea cu plaja. Mai degraba nu mergi deloc la plaja, e posibil ca in cautarea unui selfie mai spectaculos sa suferi minim un accident. Altfel, sunt zile multe cu 18 grade in care cafeaua pe plaja are cel mai bun gust. Sau berea, sau vinul, dupa alegere.
Se poate asa ceva? Sau a pus Muha un titlu sa atraga lumea? Nu, nu e vrajeala, nu e caterinca, e adevarat si realizabil.
Cea mai cunoscuta si importanta statiune de schi din sudul Spaniei, se numeste Sierra Nevada si pune la dispozitie nu mai putin de 107 km de partii de diferite dificultati: 16 verzi, 40 albastre, 50 rosii, 9 negre si 1 circuit de schi fond. Nu ma intrebati ce inseamna culorile acestea, habar nu am. Insa cei care schiaza, sunt convins ca stiu ce sa faca apropo de aceste informatii. Se afla situata la 170 de km de Malaga, 38 de km de minunatul oras Granada, si doar la 100 de km de plaja. Luati in calcul ca aceste drumuri puteti sa le faceti pe autostrada publica (fara plata).
Stiu ca e foarte important sa aflati si cat costa schi pass-urile. Aici sunt foarte multe variante: 10, 15, 20, 25 de zile si intre 1 si 7 zile. Toate aceste variante sunt pe pagina oficiala a statiunii.
Cred ca in general e nepotrivit sa fac comparatii, insa e greu de data aceasta sa ma abtin. Din clipul oficial pentru sezonul 2018/2019, mi se pare ca “baietii” astia joaca in Champions League.
Apropo de cazare, aveti mai multe variante. Chiar in statiune unde preturile pentru 7 zile sunt undeva la 7-800 de euro, dar pot ajunge si la 2000 cand vorbim de o camera pentru doua persoane, sau puteti alege sa stati in Granada sau in una dintre localitatile situate intre capitala provinciei si Monachil (oraselul cel mai apropiat de centrul acestei zone de interes). Daca doriti sa mergeti cu copiii nu va faceti griji, exista zone speciale pentru ei, cu monitori si partii pe masura.
Cat despre faptul ca poti sa schiezi, dar sa fugi si la plaja in aceeasi zi, sau sa alternezi lucrurile imi par foarte simple. In maxim o ora ajungi pe autostrada la Almuñécar, iar vremea in Andalucia este dupa cum deja ti-am spus, geniala! Iar daca te gandesti ca in ianuarie nu poti sa stai la plaja, exista un pic de adevar. Ai zile cand bate vantul si sunt 16 grade si mai ai zile de genul acesta:
Iar la final inca doua lucruri bune. In 2018 sezonul de schi s-a prelungit pana in data de 8 mai, asa ca 100% poti sa faci intr-o zi sau intr-o vacanta si plaja si sa schiezi. Si doi, in Sierra Nevada zi de zi soarele e alaturi de tine. Pentru nori deasupra alege alta destinatie.