05.04.2020

O sa treaca si problemele astea si o sa radem. Cei ce vor ramane in viata, bineinteles. Am vazut gluma asta pe net si ca de obicei nu am ras, insa mi-a ramas in cap. Nu pentru ca imi e frica, nu pentru ca simt ca sunt in vreun pericol, ci pentru ca lumea e impartita in toate formele posibile. Iar astazi o sa va spun despre unii si altii.

Unii iau in deradere toata povestea asta. Braveaza si pleaca de acasa hai hui, colinda orasele, alearga sau se dau cu bicicleta, merg in magazin in slapi si pantaloni scurti, sfideaza tot ce se intampla acum. E posibil ca pentru moralul lor sa fie un lucru ok, insa sunt doua chestii de comentat. Unu, daca esti parte dintr-o scara de bloc, cartier, oras sau tara se intelege de la sine ca trebuie sa respecti legile, ca iti plac sau nu. Nu de alta, insa un ministru sau un sef de politie nu e obligat sa te intrebe si pe tine, Draga Grigore, tu vrei sa stai in casa sau vrei sa mergi la piscina? Nu, legea, proasta sau buna cum e, e pentru toata lumea, iar in cazul in care nu iti convine aceasta lege poti sa te aliezi cu vecinii, prietenii si colegii tai si la urmatoarele alegeri sa votezi alt partid. De asemenea esti liber sa te muti. In Brazilia, in Thailanda, in China, de ce nu? Undeva unde legile sau obiceiurile sunt pe placul tau. Daca nu ai chef de mers la capatul lumii poti sa mergi in munti, sa iti cumperi niste pamant si iar e ok, poti sa te auto intretii si sa nu depinzi de nimeni, decat de oile tale, ploaie, munca si niste noroc. 

Cand vad ca se intampla asta nu am o problema personala cu Grigore, ma gandesc doar ca Grigore crede despre Altii (si ma includ si pe mine aici) ca sunt niste dobitoci, penibili si fraieri de doi lei. Ca noi stam pe balcon si ne uitam in zare ca niste “pre-psihopati” iar el, Grigore e Superman, Batman, Catman, Mouseman sau Grigoman si evident, ne este superior. Apoi chiar nu ma intereseaza la ce eventuale pericole se expun acesti Unii, insa ma intereseaza daca nu cumva au un frate, o sora mai in varsta? Da o mama sau o bunica bolnava? Un tatic de 60 de ani? Sau cumva, acesti Unii sunt singuri pe lume, ca orice alt super erou?

Iar noi, Altii continuam sa mijim dupa o raza de soare, respiram fericiti “aer curat” cand ducem gunoiul si l-am prins pe Dumnezeu de un picior cand avem sansa sa iesim la plimbare cu catelul. 

Si bah, ninja, vezi ca de data asta e exact ca in filme. 

03.04.2020

Cum tot spuneam zilele trecute ca totul a devenit relativ, de nu cumva era deja si nu ne-am prins, e foarte posibil ca si simtul umorului sa fie in discutie. Zilele acestea sunt in bucatarie si aud hihihihi, ma duc pana la baie, hahahaha,  fac bicicleta pe balcon, hihuhahohuhehe. Oameni buni, femeia asta rade la greu si tare ma bucur pentru ea. Are un grup de whatsapp cu cateva prietene si toooata ziua-buna ziua fetele se distreaza. Eu, in primul rand, ca nu am niciun grup pe whatsapp. Atunci cand cineva ma baga intr-un grup ies in 3 secunde si apoi (si o spun usor invidios) nu mai am gasca, au disparut, m-au uitat, asta este. Un alt motiv pentru care nu rad asa de des este starea de supraconstienta pe care o am de ceva vreme rezultata din inconstanta vis-a-vis de somn. In cazul in care vreti sa va fortati limitele constientului si sa ajungeti la limita limitei incercati sa nu dormiti cateva nopti, va promit ca este o incercare nu interesanta, ci de-a dreptul fascinanta. Din pacate cand se repeta fara voie acest fenomen glumele trec pe langa tine ca si cometele pe langa Terra. Si ultimul argument este la ce tip de glume reactionam fiecare. 

Un sadwich intra intr-un crasma. Se aseaza la bar si spune: 

• Barman, un whiskey!
• Nu servim mancare. 

Asta e un banc la care radeam, la care reactionam mereu. Altfel, apropo de crasme am gazduit la True Club in Bucuresti artisti stand-up si fara sa critic sau sa fac pe nebunul nu m-a “prins” niciunul. Pentru mine daca e musai sa spui cuvinte licentioase ca sa faci oamenii sa rada m-ai pierdut foarte rapid. Insa ma amuza “M.A.S.H”, ma incanta Ricky Gervais si sunt innebunit dupa Larry David. Din punctul meu de vedere Larry David este un Michelangelo al comediei, un Michelano ce a facut dragoste cu Tina Fey, dar care s-au alaturat intr-o orgie cu Einstein, Da Vinci, Seinfeld plus Stan si Bran. Fratilor, Larry David pentru mine este salvarea de la alienarea totala si fara discutie cea mai importanta recomandare pe care pot sa v-o fac acum, pe aceste vremuri. 

Fara discutie ca selectivitatea mea exagerata apropo (si) de glume vine de undeva. Promit ca o sa sap adanc pe tema asta si daca e, daca aflu de ce sunt asa va spun si voua. Insa sunt fericit ca traiesc langa o femeie deschisa, ce rade si pentru mine si ma mai bucur ca in sfarsit ne-am apucat sa revedem de la A la Z “Curb Your Enthusiasm”, capodopera cu si despre Larry David. Ha!

02.04.2020

Cand a fost difuzat primul “fake news”? Cel mai probabil cand oamenii au inceput sa vorbeasca. Pentru ca odata ce tu emiti o terorie devine adevarul tau si fara discutie, sunt chiar de acord, este adevarat. Pana la momentul in care imi spun si eu parerea pe tema respectiva. Si tot asa. De ce un adevar rostit de un presedinte este mai valoros decat cel spus de badea Gheorghe din Cucuieti de Vale? Doar pentru ca la un moment dat clasele sociale s-au desfacut si separat in asa hal incat cei cu bani au mai mult adevar decat ceilalti.

Daca e un subiect la care nu sunt bun si despre care nu vreau sa imi dau cu parerea acesta este Romania. Nu ma pricep la Romania, nu stiu ce e pe acolo, mie nu imi e dor de Romania, pe mine Romania ma doare. Intr-un mod brutal, prin oase si prin sange ma doare. Sa aud ca medicii isi dau demisia cu zecile si sa ma pun in pielea lor goala la propriu cand intra intr-o sectie total neprotejati. Cand citesc ca un amic posteaza opinie pe pagina lui de facebook, o parere-pur si simplu, iar la momentul doi este linsat, injurat sau adulat. Cand vad aceasta scindare fara margini in aceste momente in care unitatea este cea mai efectiva arma. Insa cand tu te indepartezi de ceea ce te poate salva nu cred ca mai ai vreo sansa. Nu in acest razboi cu virusul, ci tu ca natiune punct. 

Ceea ce se intampla in acest spatiu “inchiriat”, pe site-ul acesta este in primul rand un exercitiu, o incercare de a fi (inca) normal, de a face zilnic un ceva, de a avea cadenta, exercitiu. Sub nicio forma nu e un manifest, nu am pretentia ca sunt vreun guru sau vreun mini-Che, insa da, ideile astea sunt zestrea mea si desi uneori sunt dezamagit de calitatea scrierii mele sunt obligat sa continui. 

Revenind la subiectul Romania, in cazul in care aveti inclinatii asemanatoare cu ale mele si va place sa si intelegeti lucruri, doriti sa cercetati istoria si sa va linistiti cu privire la anumite subiecte, va recomand sa cititi cartea “De ce romania este altfel” de istoricul Lucian Boia un om “putin” mai indreptatit sa comenteze si sa explice de ce suntem asa. Cartea lui este o lectura facila si rapida si cel putin pe mine m-a linistit pe subiect. De fiecare data cand Mihaela sau vreun amic se aprinde si spune ca romanii sunt buni, unici, rai, hoti, cretini, destepti, corupti sau oricum altfel mintea mea merge direct la aceste explicatii argumentate pe istorie, pe logica de bun simt, pe deductia personala. Si asa ma linistesc destul de rapid. Pentru ca in momentul in care am decis sa plec, cumva, am renuntat si la dreptul de a-mi da cu parerea despre romani si Romania. E ok, sunt deja milioane de parelologi pe subiect. 

Iar la final doua lucruri: nu, nu va fi mai bine in Romania nici maine si nici peste 20 de ani sau 200, istoria spune asta. Si doi: si ce spun eu si ce emite maestrul Lucian Boia sunt pana la urma doar niste adevaruri personale si automat sunt supuse subiectivitatii. 

01.04.2020

Spuneam zilele trecute ca lumea vorbeste vrute si nevrute pe internet. Unde are loc academicianul, incape acum si narodul satului cu tot cu opiniile lui obtuze. Insa internetul nu a adus doar “napasata” asta, o voce pentru submediocrii, ci a mai adus doua lucruri foarte bune, una de care ma bucur si eu: comunicarea rapida si simpla cu cei dragi, iar cealalta este posibilitatea de a te organiza si de a comunica cand pui la cale un eveniment insemnat, o revolutie de exemplu. 

O simpla cautare a termenului “twitter revolution” aduce 534 milioane de rezultate. Iar daca sapam mai adanc descoperim ca sunt cateva locuri unde vorbele de pe interet s-au materializat in strada. Wikipedia indentifica Republica Moldova, Iran, Tunisia, Egipt si Ucraina ca fiind locuri unde tocilarii de pe net au devenit eroi in piata publica. Iar asta  era de neimaginat acum cativa zeci de ani, sa nu mai vorbim de sute sau mii de ani. Imi imaginez ca au durat luni de zile pana cand Horea, Closca si Crisan au reusit sa se vada la o cinzeaca, darmite sa puna la cale o rascoala ce a durat mult, aproape doua luni! Insa daca tot e sa aberam (dezvoltam) pe teorii ale conspiratiei as spune ca in curandul de neinchipuit acum, dar foarte posibil dupa ultimele evenimente urmatorul mare virus nu va mai ataca oamenii fiziologic, ci va ataca oamenii unde ii “doare” mai mult in epoca in care traim. 

Imagineaza-ti doar. E sambata si iti iei pranzul. Te-ai trezit la 9 nu la 7 Dimineata ca in timpul saptamanii si te-ai rasfatat cu o cafea buna, in cel mai bun loc din oras. Langa cafea ai pus si croissantul si apoi ti-ai scos sotia si copilul la plimbare. Ai gatit tu la pranz si gata, acum poti sa iti iei partea a 2a de rasfat, meciul tau favorit din Premier League, Manchester City-Liverpool. Uff si cat ai mai asteptat acest meci. Dai drumul televizorului tau de 86 inch si gata, a inceput. Din primul minut se joaca exact cum iti place tie, pe contre, deschis. GOOL! A marcat Liverpool si zbang, transmisia se intrerupe. F!%$@! Injuri, strigi, te calmezi, dai pe alt canal, nimic. Intri pe aplicatia de pe telefonul tau, dar constati ca nu merge wifi-ul, dai pe date, nu merge nici 6G. Vrei sa il suni pe Costel, prietenul tau fan City si nu ai semnal. Trece o ora, doua, o zi si nimic. Luni dimineata te urci in masina ta Tesla si nu porneste. Toate comenzile vocale nu pot fi folosite. Ajungi cu bicicleta la munca si esti socat, ce e cu coada asta imensa in fata sucursalei bancare unde lucrezi tu? Ei bine, da, nu mai merge internetul, oamenii au venit sa scoata banii cash, dar nu pot face asta, cum poti verifica contul clientului daca pentru a accesa baza de date ai nevoie de internet?

Si aberatiile ar putea continua pe zeci si sute de pagini. Mai mult, nici macar nu sunt original, sunt o gramada de filme, seriale si carti pe tema asta si marea majoritate au fost privite ca niste “prostioare” sau in cel mai bun caz ca reusite pentru amatorii de SF. Insa daca tot vorbim de filme si carti cu “prostioare” exista tot o gramada cu subiecte de genul o epidemie schimba total omenirea. Si nici aceastea nu au fost luate in serios. Ne uitam acum la filmuletul cu Bill Gates si ne pare rau, nu am facut nimic, nu au facut nimic. Insa de acum inainte orice e posibil, iar un scenariu prostesc in care se opreste electricitatea si implicit internetul devine incet, incet… vizibil. Celor ce-l vor Prinde in direct le urez vizionare placuta. 

31.03.2020

Suntem impreuna in aceasta poveste de 6 ani, 4 luni plus o zi si am trecut ca un carusel prin cele mai joase momente, iar apoi ne-am urcat din nou spre stele. Am suferit si am plans impreuna, dar ne-am si certat ca orbii. Am invatat ca a trai impreuna este o poveste mai complexa si mai grea decat orice alt proiect sau afacere pe care am facut-o vreodata si poate ai vazut si tu, o cearta nu este neaparat si o constructie. 

Am luptat unul cu celalalt si in general ne-am pierdut timpul cu asta, suntem doi raci nebuni ce nu vor termina niciodata ce au de spus si cand aud vreun argument logic sau clar in loc sa se bucure se imbufneaza. Insa suntem cei doi raci, ne avem unul pe celalalt. Faptul ca suntem aici, cumva la capatul lumii cred ca ne-a unit mai mult decat orice, faptul ca ne e greu fara amici si prieteni ne-a obligat sa ne intelegem, ne-a facut sa ramanem impreuna si asta e cea mai buna decizie pe care (eu unul) o puteam lua. 

Iti multumesc pentru aceste zile, pentru faptul  ca suporti acum ora de ora, minut de minut un om ca mine, bantuit de insomnie, tipicar si meticulos, cu zeci de fixuri si mii de scenarii. Ai reusit intr-un mod elegant sa ma intelegi si sa ma accepti in aceasta perioada si asta e cea mai mare victorie pentru mine, sa iesim din asta mai puternici, mai uniti.

Ai avut cea mai buna idee din lume cand ai propus sa nu ne mai luam cadou de zilele noastre si sa o poftim in viata noastra pe Indy. Nu doar ca avem un motiv intemeiat sa iesim din casa (haha), dar ea a reusit sa ne si imbogateasca. Atata iubire intr-o blanita nu s-a mai vazut. 

Stiu ca iti e greu acum, dintr-o persoana hiper activa sa petreci 24 din 24 in casa si mai mult, cu mine (haha din nou). Insa lupta ce e in tine acum, nu uita ca nu o duci singura. Gandurile pe care le ai devin mai usoare cand le impartasim, iar in aceste zile mereu ne-am surprins mai puternici cand celalalt cobora vertiginos.

Iar la final inca un lucru, stiu ca simtul umorului la olteni e mai dezvoltat si pe buna dreptate, gandeste-te ca voi l-ati avut pe Amza Pellea, pe cand noi bistritenii ne mandrim cu Rebreanu, ce numai comedie nu a scris. Insa iti promit, o sa exersez pe tema asta.

Cu dragoste,

Leonard 

30.03.2020

Totul a devenit relativ, mai putin virusul.

Totul este acum o miza, despre orice subiect exista o opinie, pardon 1000 de opinii. Bazaiala continua ce se aude acum este dorinta fiecaruia de a avea dreptate, de a primi eventual like pe tema asta. Nu stiu insa daca Vasile ar avea parte de aceasta dreptate ce ar face cu ea. Ce satisfactie meschina poti sa ai daca teoria ta conform careia “reptilienii au pus asta la cale” s-ar dovedi corecta? Toate acestea sunt praf in vantul internetului si al istoriei. 

Exista si discutii conform carora adevarata miza este schimbarea rasei umane, schimbarea totala a comportamentului nostru, sa devenim mai buni, mai sinceri, mai ancorati in dragoste si nu un materialism, oh pana la urma sunt atat de multe schimbari care ar fi binevenite. Chiar si amicii mei imi spun, ar fi bine sa invatam ceva din asta. Cine? Noi, oamenii in general? Atunci raspunsul meu este simplu si rapid. Nu, nu o sa invatam nimic din asta. Deja s-a confirmat cand contracte semnate peste noapte pentru a furniza masti sau manusi s-au incheiat cu sume duble sau triple fata de costurile ce ar fi fost implicate acum cateva zile. In farmacii aproape toate medicamentele sunt mai scumpe, o bicicleta statica pe care am dat 100 de euro costa acum 190 s.a.m.d. Banii nu au culoare politica, ei nu sunt de stanga sau de dreapta, nu devin demodati niciodata si nu au nici granita. Ce se intampla acum vis-a-vis de specula este la fel in Germania, Italia, Spania sau Australia insa da, doare mai tare cand vorbim de Romania. Va asigur insa ca nu e nicio natie mai breaza, speculanti mizerabili se gasesc peste tot. Deci, lasati discursurile de acest gen, cu noi si concentrati-va pe Eu si familia mea.

Astfel: 

• Imi doresc ca Eu si familia mea sa fim mai putin materialisti
• Imi doresc ca Eu si familia mea sa fim mai apropiati si sa nu ne mai certam din nimicuri
• Imi doresc ca Eu si familia mea sa petrecem mai mult timp impreuna
• Imi doresc ca Eu si familia mea sa dam pret pe ce avem acum, pe prezent decat pe ce averi am putea acumula sau ce obiecte ne-am putea cumpara
• Imi doresc ca Eu si familia mea sa vorbim mai mult si sa avem grija unii de ceilalti

Si evident, lista poate si trebuie sa continua. A cauta acum schimbarea in altii si mai ales intr-o mare masa cum e… intreaga populatie a omenirii este o cumplita pierdere de timp. Cauta schimbarea in tine, fii fericit de clipa asta si incerca sa fii mai bun cu cei din jurul tau. Si uite asa poate o sa invatam ceva din asta.

29.03.2020

Sunt un ciudat. Varful carierei mele a fost in mijlocul oamenilor. Si nu putini, sute si mii de oameni ce strigau, cantau cu noi. La final ne inconjurau, doreau poze sau autografe, totul ok. Mai tarziu amici, prieteni, patroni de club, primari, ministri sau interlopi -insiruire intentionata- si zeci de sticle dupa preferinta, vodka, bere, vin, whiskey si eventual socializare la greu. Insa mereu am fost primul ce pleca, primul ce abandona petrecerea, fie ea cea mai reusita. Am considerat socializarea, discutile banale, mediocritatea de nesuportat. M-am chinuit destul de mult sa zambesc la glume vulgare sau la gesturi penibile si atunci, mai mereu am preferat sa plec primul. 

Astfel, ce a urmat dupa ce am iesit din afaceri si viata publica, desi a fost neplacut, aproape toti colaboratorii si “prietenii” nu mi-au mai raspuns la telefon, s-a constituit ca o lectie de viata asumata, dar cumva manusa. Adica asta e, daca nu am ce invata de la tine prefer singuratatea. Iar acum, in aceste momente de-a dreptul horror pentru omenire sunt ok, chiar ok, apropo de socializare, nu imi lipseste ceva ce am evitat aproape mereu. 

Dar cum ar fi daca in loc de acest virus ce ne tine la distanta fizica, intre proprii pereti si ganduri, cate doi, cate 3, cate 5 sau singuri, ar exista un microb ce te lasa pur si simplu fara vorbe, fara glas, fara posibilitatea de a mai spune ceva, niciodata? Ai putea alege dintre cele doua variante? Suna macabru si absurd, dar acest scenariu l-am regasit in piesa de teatru “Era armoniei”de Roger Richard definita ca fiind comedie-fantezie. Am zambit pe alocuri pentru ca aparitiile lui Toma Caragiu sau Beligan imi starnesc si acum emotie, insa apropo de fantezie, ultimele saptamani m-au invatat ca nu mai exista SF, exista doar scenarii care inca nu au devenit realitate. Va las placerea de a descoperi daca doriti singuri piesa, insa pe scurt, povestea ce la inceput pare o intamplare, faptul ca o persoana isi pierde vocea, devine in scurt o epidemie si (va suna cunoscut?), nu iarta pe nimeni, de la o mireasa ce nu mai poate spune da, pana la un parlamentar sau un director de teatru. In scurt timp toata populatia planetei e nevoita sa comunice prin note muzicale, iar apoi, dupa 200 de ani, dialogul verbal e considerat antic daca nu chiar si aberant.

Drept sa spun, daca ar fi eu sa aleg cu siguranta as alege aceasta varianta. Zi de zi cantitatea de idioti ce vorbesc la televizor sau pe internet creste alarmant. Iar acum cand toata lumea e in casa fara discutie, exista si mai multi idioti pe kilobit patrat. Nu imi e frica de faptul ca as putea sa ma imbolnavesc. E inevitabil, la un moment dat cu totii o sa fim in aceasta mare supa de corona. Insa imi e frica de oameni si vorbele lor, de actiunile pe care le intreprind, de lasitate si minciuna si de cantitatea de prostie ce la un moment dat te doboara.

Mai mult, ceea ce se numeste acum “social distancing” inceput de multa vreme in vest si de ceva vreme s-a instalat confortabil si in est. Iar strazile pustii, mastile pe fata si singuratatea vor deveni si ele familiare in viitor. Ca orice alt scenariu SF scris acum 30, 10, 6 ani, acum 20 de zile sau 20 de secunde. 

In fiecare zi aud un sunet de chitara. Cineva se ambitioneza sa continue sa studieze, sa progreseze si desi poate pe unii vecini ii deranjeaza, pe mine ma incanta. Sa faci asa ceva cu atata incapatanare si fara un talent iesit din comun inseamna o anumita doza de incapatanare, dar si de speranta, cred eu. Undeva in mintea acelui om exista si varianta in care va reusi sa cante mai ok, sa se vada cu amicii lui cu care face jam session si la un moment dat chiar sa aiba un concert pe plaja, fara bani, doar pentru cateva beri si multe zambete.

In fiecare zi la 13:30 un alt vecin iese prin spate, pe usa garajului, e imbracat perfect, aranjat si incepe sa masoare cu pasii curtea. Am inceput sa numar si eu cu el si ii ies uneori 230, alteori, 234, depinde de cat de sprinten e in acea zi. Dupa 2, 3 sau 4 ture mereu apare masina de paine, claxoneaza si incet alti vecini apar si ei. Vecinul ia plasuta cu cele 3 franzele si se intoarce victorios in casa.

In curte un nene taie buruienile, aranjeaza plantele, taie iarba meticulos si apoi da drumul la apa, hraneste natura ce a fost in asa fel asezata incat sa ne incante. Acel nene putea sa se scuze, sa nu mai vina la munca, insa zi de zi il vad, isi face treaba. 

La etajul 1, in blocul vecin e santier in toata regula, se vopsesc ramele geamurilor. Si dupa ce termina Jose Luis, apare doña Conchi si face curatenie dupa barbatul sau.

Preferatul meu e insa don Andrés, ce de ani de zile canta flamenco. Uneori ii iese foarte bine, altadata are si acompaniament si din cand in cand mai da si rateuri. Dar nu se lasa niciodata, el este lautarul cartierului. Iar cand nu canta vorbeste la telefon. Pare ca are multa treaba, dar inca nu s-a dovedit ca telefonul respectiv si functioneaza.

La ora 20:00 punct toata lumea iese pe balcon. Unii mai incet, altii mai grabiti, dar toata lumea striga prezent, suntem aici. Indiferent ca e vorba despre familia englezo-spaniola de la parter, de vecinii romani de la scara H, arabii de la 6 sau francezii de la 3 si evident spaniolii majoritari. La ora 8 suntem toti unul si unul pentru toti. La ora 8 aplaudam cadrele medicale, pompierii, politistii sau legiunea spaniola, toti muncitorii ce sunt in prima linie. 

Au trecut doua saptamani deja si cum am mai spus nu e nici mult si nici putin. Insa de sarbatorit nu e cazul, doar de amintit ca suntem aici impreuna si ca e musai sa mergem inainte. 

27.03.2020

Pentru mine timpul si trecerea lui este un mister mai important ca subiectul zilei. Stiu foarte clar ca fiind copil timpul era exact ca si cum ne spunea Einstein. Trecea ca infernul lui Dante in timpul scolii, rapid ca Starship Enterpise in pauze, chinuitor cand trebuia sa imi fac temele sau cand mergeam la bunici si ca o pasare colibri cand jucam nemteasca in spatele blocului sau cand mergeam la Maieru. Deci nu imi spune mie ca timpul se masoara in minute sau zile, nu mai am cum sa te cred. Timpul meu se masoara in emotii, in cornere si penaltiuri daca vrei, in copii nascuti si iubiri ratate. Dragii mei, timpul exista doar pentru cei ce vor veni, ei, daca vor dori o sa poata sa masoare faptele noastre in ani si luni sau in termeni ce o sa le convina. 

Eu unul nu stiu unde au alergat zilele, secundele si decadele, insa imi aduc aminte de aproape orice om pe care l-am intalnit, cu care am baut sau am fumat, cu care am creat o mica istorie sau cu care am ras tampit. Ii mai stiu si pe cei ce m-au abandonat, iar timpul lor este din nou, uite, mai bizar as spune. Ca nu le dedic mai mult sau mai putin, dar timpul celor pentru care nu mai existi este impalpabil. Pentru ca in momentul in care nu mai furnizezi servicii, bani sau influenta, puf, ai disparut. 

Si ca sa imi mai confirm inca o data ca sunt de acord cu teoria lui Einstein, incearca sa faci alaturi de mine un exercitiu, ce faceai acum 3 saptamani, dar de Craciun? Unde ai fost in vacanta vara trecuta? Dar de ziua ta? Te anunt ca toate lucrurile de care te intreb nu s-au intamplat nici acum 3 saptamani si nici acum cateva luni. Acestea s-au intamplat intr-un alt secol sau mileniu daca e tot sa ne raportam la unitati de masura nesemnificative in acest moment. Pentru ca sub nicio forma ce se intampla acum nu mai are legatura cu zilele noastre, cu ce stiam, ce masuram, ce radeam si ce traim. Si atunci practic este asa de departe incat amintirile noastre nu mai pot sa se raporteze la aceste vremuri ca si cum a fost… ieri. 

Istoria adevarata se scrie in timpul scenelor dramatice. Daca ne-am imaginat vreodata ca viata noastra e o pagina de istorie, cu acele banalitati minunate la care tanjim acum, ne-am inselat. Istoria e compusa din razboaie, tradari, molime, catastrofe, religii si manipulare, nu din pace. Pacea e doar de umplutura si nu va ramane de povestit nepotilor. Insa astazi, maine si poimaine, cand timpul si amaratele sale unitati de masura nu mai conteaza, traim in plina istorie.