Acum ceva vreme mi-am spus ca nu o sa mai calc in Barcelona. “Liberalizarea” exagerata a pietii biletelor de avion a adus, dupa unele avantaje, prezenta in marile capitale europene si in alte obiective a unor specimene de oameni ce teoretic, nu ar trebui sa iasa din “ograda” lor. Iar daca aleg sa petrec cateva zile intr-un oras detest sa o fac intr-un loc unde zgomotul, mizeria si lipsa de autenticitate sunt la ele acasa. Pur si simplu nu mi se pare firesc sa ma holbez la Fontana di Trevi si sa ma simt ca si cum as fi la concert la Coldplay, in primul rand dar strivit de mii de oameni ce mai si urla si fac poze, filmeaza ca si cum nu ar mai exista maine.
Insa apropo de concerte, nu, nu, nu mai imi plac Coldplay, insa perspectiva de a o vedea pe Lady Gaga in concert m-a facut sa zic ok, bine, hai sa mergem in Barcelona, pentru Lady Gaga, accept sa imi incalc promisiunea pe care mi-am facut-o de a nu mai merge veci in acest oras.
Ne-am pus la coada virtuala la momentul in care s-a deschis pre-sale-ul pentru concertul Lady Gaga, nu oricum, cu doua laptopuri si doua telefoane, doar-doar om avea noroc sa prindem doua bilete. Si am avut, cum sa nu, mare noroc sa luam doua bilete la al doilea concert de la Palau Sant Jordi, ambele insumand in jur de 250 de euro. Un pret relativ fair, decent pentru a vedea cea mai mare femeie-artist a ultimilor 15-20 de ani. Insa pe masura ce se apropia data concertului indoiala m-a cuprins din nou ca un fior rece pe spinare, e totusi in Barcelona, ce nu e doar capitala Cataluniei, e si capitala turistilor neciopliti, idioti s.a.m.d. Si atunci am stat stramb si am judecat drept si am ales o cazare in Plaza de Espana, adica la 20 de minute pe jos de locatia concertului, la 3 statii de metrou de centrul orasului si o statie de bus de aeroport. Ei bine, dragii mosului, aceasta decizie a fost de departe cea mai buna, cea mai inspirata pe care am avut-o apropo de mini-vacantele din ultima vreme.
Tot atunci am decis ca nu o sa mergem prin centru, sub nici o forma pe Las Ramblas, deloc pe plaja Barceloneta, Sagrada Familia sau muzeul Picasso. Si atunci, tu citind aceste cuvinte poate iti vine sa ma intrebi pe un ton raspicat si nervos: PAI SI CE P*** MEA MAI FACI IN BARCELONA bah MUHA bah?!
In primul rand opreste-te un moment, respira adanc in piept si expira pe nas. Repeta de cateva ori acest tip de respiratie, nu de alta dar astept sa te calmezi si sa citesti relaxat urmatoarele randuri.



Am ales sa ne miscam prin cartierele limitrofe centrului, am ales sa luam la pas toata zona de la Plaza de Espana si Mercado San Antoni si sa vedem viata din perspectiva localnicilor, care nu au nici o graba in a manca sau a-si plimba catelul, nu se isterizeaza la vreo coada la un magazin pentru ca in zonele unde am colindat noi nu era nicio coada la magazine. Si am vazut galerii de arta, biserici, monumente si chiar muzee unde viata era fireasca, fara stres si agitatia din centru. Culmea, am vazut restaurante care serveau tapas sau paella, cu personal si bucatar spaniol (sau catalan ca sa fim in acord cu spiritul nationalist al provinciei), pizzerie cu chelneri si pizzaiolo din… din Palermo sau crasme mici, traditionale japoneze cu chefi niponi. Adica totul intr-o antiteza teribila fata de Las Ramblas si strazile adiacente centrului Barcelonei unde mancarea spaniola sau italiana este preparata de indieni, marocani, egipteni sau pakistanezi. Nu am nici o indoiala ca intre sutele de restaurante-tzepe din centru or fi vreo doua si bune, chiar daca sunt conduse de oameni in teorie straini de bucataria respectiva, insa call me old-fashioned, prefer sa merg unde 100% lucrurile sunt cum trebuie, asezate. Ca poate in timp ce ma bombani poti sa te gandesti la alt exemplu, daca vrei sa bei o tuica buna, o palinca pe graiul tuturor, unde mergi? La Calafat sau la Bistrita, Zalau sau Baia Mare? Acum intelegi?
Astfel am mers la un muzeu, Museo Nacional de Arte de Cataluna si a fost splendid sa vedem lucrari absolut inedite ale lui Gaudi sau tablouri de Picasso sau Dali. Am explorat parcul Montjuic si cum spuneam am batut cate minim 15 000 de pasi/zi prin zona unde aveam si cazarea. Am mancat absolut senzational la Makekosa (italian), Chingolandia (mexican), sau Olivia Bistro (spaniol-fusion) si am baut cafea de specialitate la Nomad, care a fost inclus in clasamentul “The World’s 100 Best Coffee Shops”, plasandu-se pe locul 25 in lume, si Morrow Coffee.



Insa ce a fost absolut halucinant, inedit si care m-a facut sa fiu la fiecare pas sa fiu mega-ultra pofticios, a fost faptul ca, fara exagerare, la fiecare 50 de metri era o patiserie, o cofetarie sau o brutarie, toate cu niste produse incredibil de gustoase. De aici si porecla ce am primit-o de la Mihaela: “Croissantzel”! 😅
Apropo de genul acesta de locatii va recomand din toata inima franciza 365 ce are… 115 locatii in Barcelona iar pentru cei mai pretentiosi ceva fin: Pastiseria Mervier Canal ce a castigat titlul de “cel mai bun croissant artizanal de unt din Spania” in 2025 si Suca’l Bakery o cofetarie condusa de maestrul Tonatiuh Cortes si ce a obtinut titlul de “cel mai bun panettone din lume” in 2024.
Ei bine, cu toate astea la dispozitie nu am avut nici un regret ca am mers la Barcelona, avalansa de lucruri bune si foarte bune de care ne-am dat la fiecare pas facandu-ma sa ma despart cu greu de acest oras ce poate fi fermecator, captivant si de ce nu, delicios, atat timp cat nu te pune Satan sa te bagi prin centru.
Insa in spiritul total al adevarului trebuie sa spun ca am ajuns pentru o ora in Plaza Real, la cativa metri de Las Ramblas pentru a intra la templul hindus Hare Krishna unde am fost intampinati cu adevarat foarte frumos. Iar cele 30 de minute petrecute in incinta templului au fost inca un bonus minunat al calatoriei, plin de serenitate si pace, cum numai in locuri speciale, ca si acesta, poti sa petreci.
Cat despre Lady Gaga, doar pe scurt pentru ca aici e cu totul alta poveste ce ar trebui descrisa intr-un articol separat sau poate chiar mai mult, intr-o serie de texte care de care mai elogiative, cate unul pentru fiecare personalitate adusa pe scena de cantareata newyorkeza. Insa acum ma limitez doar la o observatie. Pentru mine concertul Lady Gaga a fost de departe cel mai frumos, complet, coplesitor, interesant si frumos pe care l-am vazut de la Michael Jackson in 1995. Si am fost la cateva zeci de concerte cu artisti mari, credeti-ma pe cuvant.



























































