NUman, eroul pe cale de dispariție.

- Leonard

Fiecare dimineata ne aduce vesti proaste. In cateva tari inundatiile fac ravagii, iar pe o insula un vulcan erupe si distruge tot ce prinde in cale de o saptamana. Natura nu ofera surprize, ea isi continua de fapt cursul firesc in contextul in care omul a folosit-o si a suprimat-o cum a dorit, fara sa isi puna problema ca intr-o zi toate astea se vor termina. Insa daca natura este de neinfrant, pentru ca in ciuda tuturor scenariilor ea va continua sa existe alte vesti ma pun pe ganduri: “In 2022 se preconizeaza ca va disparea ultimul om de pe planeta ce poate si spune NU.” NUman este pe cale de disparitie.

Aparut la inceputul secolui 20, “super eroul” NUman era recunoscut ca o persoana cinstita, onesta si curajoasa care salva oameni si situatii prin puterea sa miraculoasa de a spune NU. El nu avea doar calitatile de mai sus, el salva timpul celorlalti, iar asta este cu adevarat o super putere. Mai mult, putea sa dea incredere semenilor sai pentru ca se stia ca spusele lui sunt credibile 100%. Dadea solutii pentru situatii, propuneri sau parteneriate prin faptul ca fata de multi altii el alegea sa spuna clar si raspicat, NU.

Acum insa ma lovesc mereu de acelasi lucru, oameni in toata firea, leaderi in domeniile lor, ce nu sunt in stare sa spuna “NU, nu pot“. Inteleg ca oamenii dupa un an si jumatate de chin NU au devenit mai buni, mai uniti, mai empatici, insa 90% din persoanele cu care am incercat sa vorbesc, sa stabilesc ceva, sa propun o idee pur si simplu au devenit mai lasi, mai ipocriti, mai dispusi sa se joace cu viata celorlalti. In prima etapa spun ca sunt interesati, asteapta detalii pe mail, iti mai raspund la un mesaj si apoi DISPAR ca mutu’n ceata. Ce te costa sa spui NU, ne-barbatule? Ce te costa sa spui, “NU, nu pot” individule ce iti spui partener, prieten vechi sau manager general? Inteleg pana la un punct ca suferi de testicul retractril insa limba, verbul unde ti-a disparut? De ce te-ai juca cu timpul meu, al colegilor tai, cu sperantele oricui?

Intrebari care evident nu isi vor gasi niciodata raspuns. Pentru ca daca un simplu NU este pentru acesti indivizi echivalentul unei extractii dentale “pe viu”, imi imaginez ca o explicatie sincera este imposibila sau ar putea fi echivalentul unei interventii pe inima la fel, fara anestezie.

Vara in care marea s-a terminat

- Leonard

*️”sa dea cate una, sa ajunga la toti”

Incerc sa parchez de 30 de minute. Ma invart pe stradute mici, strazi normale, parcari cu plata si in cartiere marginase si nu gasesc niciun loc de parcare. Nu sunt singurul ce face asta, oriunde te-ai gandi ca ai o sansa sa parchezi se mai gasesc doua zeci de masini in fata ta ce formeaza un sarpe ce se misca exact ca pe un telefon Nokia de la inceputul anilor 2000. Nu este o scena banala din Bucuresti, suntem in Torre del Mar, Andalucia, populatie 23 000 de locuitori.

Supa de oameni.

Nici un proprietar de afacere de pe plajele din Andalucia nu a mai oftat la gandul ca englezii sau nemti s-au rarit pentru ca simplu fapt ca toti spaniolii, dar absoluti toti spaniolii de pe planeta, din univers s-au “coborat” din munti, de la stane sau din pesteri, din podisuri si paduri si s-au adunat, ciorchine pe plaje. Am suspectat la un moment dat ca nu au venit doar cei vii ci si-au adus cu ei si mortii, atat de multi au fost vara asta. Si cumva e normal avand in vedere ca in Spania s-a incheiat cu “brio” valul 5 si am avut parte de restrictii serioase in minim trei momente.

Oamenii s-au zombificat si la data de 1 iulie s-au ridicat si au pornit intr-o agonie continua: “al mar, al mar”!

Nimeni si nimic nu a putut sa impiedice vacanta spaniolilor si a putinilor “curajosi” straini la mare in 2021. Pentru ca de afara, la tv Spania si Italia raman marile sperietori ale Europei, insa inceputul, iunie a fost cu vesti bune pe frontul statisticilor. August insa nu a fost doar aproape non stop plin de nori, ceata (Taró), vant cu nisip din Sahara (Calima), premiera pentru localnici, cel putin in ultimii 50 de ani dar si o rata a infestarilor ce a ajuns in provincila Malaga si la 1000 persoane/zi.

Daca plajele s-au rupt in doua nu va imaginati ce era la restaurante mai ales la final de saptamana. In sensul ca orice rezervare trebuia facuta cu 5-6 zile inainte, iar pentru un sezlong chiar trebuia sa te trezesti la rasarit.

La finalul verii, in septembrie cand incepe de obicei vacanta localnicilor am pasit timid si speriat de gandul ca hoardele de turisti au terminat marea, ca efectiv au mancat-o cu disperarea ca maine nu mai exista. Dar am regasit-o frumoasa si dura, mandra si calma uneori, plina de spume altadata, exact ca acea dragoste de care nu vei scapa niciodata.

Tenerife nu mai e deloc ca in melodie

- Leonard

Lipsa de inspiratie a multor “artisti” a facut ca Tenerife sa “beneficieze” de multe piese infiorator de proaste. In plus, faptul ca era mai scump sa mergi de la Bucuresti pana la Suceava cu avionul decat sa zbori pana in Grecia sau in Spania a facut ca multe dintre videoclipurile romanesti sa fie realizate peste hotare. Poate si din cauza asta am ezitat sa merg pana acum in Tenerife. Astfel, gandul ca o sa dau peste un iad gen Aya Napa pe insula din arhipelagul Canariot m-a tot facut sa aman aceasta calatorie.

Playa del Duque

Toata lumea ne-a recomandat sa stam in sud: bre, e mai cald, e vremea mai stabila, in nord ploua, in sud e treaba-treaba, ai ce face si ce vedea. Nu merge in nord ca e de cacat, numai localnicii stau acolo. Naiv fiind am facut asa, am stat in sud si am petrecut cel mai mult timp in nord. Nu de alta, dar povestea adevarata, carciumile veritabile, locurile de vazut cu adevarat sau o cafea veritabila (de specialitate), toate acestea le-am gasit in nord.

In sud totusi lucrurile s-au calmat odata cu pandemia vietii. Blocurile cu apartamente in regim hotelier si hoteluri de 25 de etaje sunt pustii, discotecile sunt pline de praf si pulbere adusa din Sahara de Calima, astfel ca experienta unui calator este chiar ok: plaje decente, apa cu temperaturi de peste 22 de grade si preturi mai mici ca in peninsula: 1 euro o cafea, 2 euro o inghetata gigantica sau 95 de centi o halba de bere. Din pacate, multe restaurante de calitate sunt inchise asa ca iti ramane sa alegi intre o shawarma cu de toate, un burger sau sa cauti cel mai cinstit italian si sa alegi de la el ceva pe placul tau. Noi am descoperit Sal Fina si pe doua portii de mancare super sanatoase am dat doar 16 euro.

De stat am stat intr-un apartament, ca de obicei, inchiriat cu 370 de euro pentru 7 zile, in localitatea Chayofa la 5 min de autostrada si 10 min de celebrele plaje Los Cristianos si  las Américas, plus un mall pe nume Siam ce culmea, era deschis si duminica (minune in Spania).

Insa data viitoare cand o sa mergem ne-am hotarat sa stam jumatate din timp in Los Gigantes pentru extra-liniste si peisajul incredibil si restul timpului in nord, cat mai aproape de San Cristóbal de La Laguna.

Los Gigantes

Fara discutie, de neratat este si un drum pe Teide. Daca esti temerar ia telecabina si apoi urca pana spre varf pe traseele destul de accesibile, iar daca esti doar Zen ia-o la pas pe zecile de trasee de la poalele vulcanului, locuri pline de magie, de o frumusete si o liniste stranie. Nu fi doar unul dintre cei  8.6 milioane de persoane ce anual descopera acest loc pe Google Street View, mergi direct la sursa si gaseste locurile unde s-au filmat o gramada de filme. Mai mult, daca alegi sa pornesti din sud catre Teide nu te mai intoarce prin acelasi loc, coboara prin nord pentru o experienta completa si o descoperire total diferita fata de sud. Bonus: daca nu esti experimentat ca sofer mai bine ia autobuzul, s-ar putea ca zecile de serpentine sa nu iti faca tocmai bine. Ca fapt divers, pentru un Seat Leon am platit 120 de euro (asigurat full). In arhipelah cea mai buna firma pe tema asta este Cicar.

Tenerife pentru noi este Formentera doi.
Eh, nici chiar asa, Formentera ramane marea mea dragoste. Am profitat doar sa va amintesc ca am un articol si pe tema asta, insa da si Tenerife si-a deschis sufletul catre noi mai ales cand am coborat spre La Oratava, Puerto de la Cruz si in special San Cristóbal de La Laguna. Am redescoperit verdeata de acasa, dealuri si paduri dese, miros de soc, oameni relaxati si linistiti, am mancat la birtul satului (cautati los mejores guachinches de Tenerife) impreuna cu Emanuel Ciocu&Co, iar apoi am luat-o la pas prin La Laguna. Apropo de Emanuel Ciocu, a carui poveste o aflati aici, el are mai nou o pizzerie in centru minunatului oras. Sigur va primeste cum trebuie, plus ca stie o gramada de lucruri interesante si utile despre insula.

Ultima seara, cea de vineri, ne-am petrecut-o la Auditorio de Tenerife Adán Martín care merita vizitat si pe exterior si mai ales pe interior la un concert.

In concluzie, in Tenerife o sa revenim, nu de alta, dar iarna e exact ca vara, iar toamna (octombrie si noiembrie) e chiar superb. Daca doriti mai multe detalii despre ce sa faceti si unde sa va cazati in Tenerife scrieti un email la hola@andalucia.ro

Departe, in lumea inlantuita*

- Leonard

* sau cum a fost vara asta in Andalucia

Sunt singurul om ce are senzatia ca traieste un cosmar cu final nestiut? Sau mai sunt nebuni ca mine? Faceti un exercitiu in doua parti. Stati in fata temblelizorului minim o ora si treceti prin toate posturile de stiri si o sa vedeti ca in afara de pacostea asta de virus nu mai exista nimic. Inceputul scolii nu conteaza, inaugurarea unor km de metrou in Bucuresti e inca doar un prilej de glume sau de etalare grobiana si singura realitate este virusul. Apoi mergeti in oras, plimbati-va cu cainele, intrati in Mega Image, beti o bere si o sa constatati ca lumea inca rade, femeile inca iau bataie, iar stirile din sport sunt doar despre Gigi. Deci, nu s-a schimbat nimic?

foto credit Radu Rosu

Daca ar exista un concurs de cum sa faci un dezastru mai mare decat este cu siguranta anul aceasta guvernele din toata lumea s-ar bate pentru premiul 1. Altfel, care e explicatia ca numarul de cazuri din carantina si apoi de dupa sunt aproape egale? Sau ca intr-o tara ca Spania unde masca este obligatorie peste tot numarul de cazuri se situeaza de departe pe locul 1 in Europa. Cu toate astea, oamenii au vrut sa iasa din casa, sa mearga in concedii si evident sa isi petreaca vacanta (si) in Spania.

Aici, in primul rand, s-a inversat dramatic procentul turisti nationali-turisti straini. Astfel, s-a ajuns ca doar un maxim de 10% din turisti sa fie din Anglia, Germania sau tarile nordice. Doar ce viteji, ati spune, nu? Nu neaparat, mai degraba cei cu capul la locul lui. Oameni ce si-au asumat ca vin intr-o tara cu probleme mari, dar care a compensat aceste probleme prin vreme frumoasa, plaje putin mai libere si obiective turistice aproape pustii.

Turistul national, insa nu este atat de simpatic cum am crede. Exista un procent foarte mic de familii ce merg in zone cu plaja si stau la hotel de 5 stele si mananca la restaurante, majoritatea prefera case sau apartamente in regim hotelier si au ales mai degraba sa dea banii pe alimente de la supermarketul Mercadona, iar in oras s-au multumit cu cafea si inghetata pentru copii. Deci, fiesta sau mai degraba starea de fapt pe care am putea sa o denumim fiesta ce se instaura in Spania pentru minim doua luni a cam disparut. Pentru ca se rade, se bea bere, dar gandul ce spune anul asta trebuie sa supravietuim apare in mintea fiecarui cetatean ce face parte dintr-o familie ce traieste in Spania.

Recomand insa in continuare sa veniti in Andalucia. Nu veti pati nimic atat timp cat va vedeti de treaba si respectati regulile. Dimpotriva veti avea ocazia sa descoperiti locuri mimunate cum ar fi Ronda, Sevilla, Granada, Malaga sau Nerja, ce nu sunt acum inundate de hoardele de turisti dezlantuiti si necivilizati.

Si daca va faceti curaj si doriti ajutor pentru a planifica o vacanta frumoasa va stau la dispozitie la hola@andalucia.ro

Hasta pronto amigos!

Viitorul a fost deja scris

- Leonard

Sunt un mare fan al serialelor si filmelor Sience Fiction. Nu ma fascineaza atat navele spatiale si laserele lor cat distopiile, universurile paralele, felul in care arata oamenii peste sute de ani in viziunea regizorilor si mai ales cum functioneaza societatea in imaginatia lor. Insa mereu mi-am spus ca lucrurile ce le vedem in “Black Mirror” nu sunt de actualitate. De fapt mereu reactia a fost de genul Iti dai seama cum o sa fie peste cativa zeci de ani? Sau peste 100? Pe cand universul si oamenii, as indrazni sa completez, lucreaza altfel, mult mai rapid. Intr-ul din episoadele din Black Mirror oamenii primesc ratinguri la fel ca pozele de pe instagram si facebook si in functie de asta pot sa aiba mai multe drepturi sau sa le fie limitata miscarea. In sensul ca daca esti un marlan si te comporti urat cu femeile data viitoare cand vei dori sa calatoresti cu avionul nu o sa poti sa faci asta, pentru ca ratingul tau e prea scazut. In China ideea aceasta a aparut in 2007 si a fost anuntata de guvern in 2014 ca fiind in curand implementabila. Deci m-am pacalit cand am spus ca peste zeci de ani sau sute de ani scenariile SF s-ar putea indeplini. 

Un alt serial SF fara extraterestrii si fara nave cosmice este 3%. Cu un storyline  monoton insa cu o poveste plina de substanta ne arata cat de mare este de fapt prapastia dintre clasele sociale. Una traieste in favele iar alta pe o insula paradisiaca unde pot ajunge doar 3% dintre oameni. Iar ca sa ajungi trebuie sa participi la o serie de teste unde trebuie sa fi puternic, agil, mincinos, hot, sa faci chiar orice pentru ati indeplini scopul. Doar ca vei ajunge singur, fara familie, fara prieteni, fara nimeni pentru ca intr-o societate distopica accentul nu mai e pe valorile ce le aveam. 

In Andalucia se vorbeste tot mai intens in aceste zile ca anul acesta vom merge la plaja prin intermediul unei aplicatii. Fara prea multe detalii, ce e clar este ca va trebui sa faci o rezervare in prealabil daca doresti sa ai la dispozitie cei 6 metri patrati. Cat va mai trece pana cand aceasta aplicatie va clasifica oamenii in buni si rai? Cat va mai dura pana cand vei primii interzis in paradis? Viitorul e mereu mai aproape de cat credem. Viitorul este in mainile acelor 3% care intr-o forma sau alta ne conduc si aleg sa schimbe directia intr-un fel ce nu are precedent in ultimii 2000 de ani. 

Incet incet Europa si nu numai ne fac marele favor de a ne acorda mici concesii. Saptamana trecuta am putut sa iesim la plimbare, saptamana viitoare poate o sa putem sa mergem in alte localitati sa ne vizitam prietenii, peste o luna apare aplicatia si cu putin noroc o sa ajungem si la plaja samd. Ne-am incolonat in turma ca niciodata, cu totii si ne indreptam spre necunoscut. Primim cateva firmituri din amintiri si spunem, ok macar avem mai mult ca saptamana trecuta. Renuntarea la lupta si implicitit la speranta este cea mai mare infrangere ce omenirea a putut sa o aiba. Iar daca mai aveti senzatia ca nu stiti ce va urma puneti-va pe treaba si cititi literatura scrisa de zeci de ani si filmele ce descriu exact istoria ce va urma. 

Creatorul suprarealismului in TV-David E. Kelley

- Leonard

23.04.2020

Acum aproape 20 de ani Andrei Boncea mi-a spus intr-o discutie la celebra baza Keoke de pe malul Herastraului, nu mai exista idei de scenarii la Hollywood, o sa vezi, tot ce apare acum si are succes este un remake sau o adaptare dupa o carte. Cu Boncea de obicei nu eram in acord, ne-am si injurat copios la un moment dat pe coridoarele de la Buftea, insa un fraier cu siguranta nu este. Drept dovada ca intre 2000 si 2020 nu au aparut filme comerciale incredibile cu scenarii originale. Sau cel putin din punctul meu de vedere si (probabil) al lui. Asa ca lumea incet incet s-a indreptat spre seriale unde imaginatia echipelor de scriitori a putut fi folosita intr-un mod diferit. Asa au aparut Prison Break sau 24 ce si in Romania au facut valva la un moment dat. 

Timpul a trecut, gusturile s-au rafinat (cat de cat) si a aparut si o concurenta exacerbata pe piata de streaming. HBO sunt primii, insa ofera o aplicatie de megacacat-HBO Go, Netflix (ce apropo, in ultimele 2 luni au mai acumulat inca 7 milioane de abonati ajungand la un numar total de aproape 190 de milioane), Prime de la Amazon si mai noi veniti, dar cu mult tupeu si argumente: Disney Plus sau Apple. Acestia sunt principalii finantatori ai pietei de seriale si productii originale si acum putem sa spunem da, e loc pentru toate gusturile. Istorie, drama, fictiune sau documentare, toate sunt de gasit. Dar cu cat vei vedea mai multe seriale cu atat mai greu o sa gasesti unele ok sau chiar excelente. Astfel, la primele episoade din Big Little Lies mi-a sarit numele David E. Kelley in ochi. De unde il stiu pe nenea asta? 

David E. Kelley este cetateanul ce a castigat the american dream, povestea ce ne este vanduta mereu cand exista referinte despre USA. Un avocat licentiat ce a inceput ca un hobby sa scrie scenarii, s-a mutat la Hollywood si in scurt timp s-a si casatorit cu un superstar, Michelle Pfeiffer. 

Prima data cand noi/voi ne-am intalnit cu David E. Kelley a fost cu ocazia vizionarii marelui succes numit “Ally McBeal”. Imi aduc aminte ca in acele vremuri toata lumea se uita la acest serial, iar mie mi-a ramas in cap caracterul caricaturizat la maxim al personajului principal. 

De atunci pana in anii trecuti David a mai realizat sau contribuit la cateva seriale ce au fost premiate sau recunoscute de marele public, insa adevaratele sale opere sunt semnate in ani mai recenti. 

“Goliath”-Prime (Amazon) si “Big Little Lies”-HBO.

Ambele seriale sunt localizate undeva in California, semn ca estul extrem in care s-a nascut Kelley nu ii este deloc pe plac si atmosfera si clima de pe coasta de vest i se potrivesc mult mai bine. Apropo de atmosfera, in productiile acestea, desi vremea este mereu ok, desi oceanul este parte din importanta din film ceva pluteste mereu in aer. Uneori este incertitudinea, altadata gelozia exploziva sau un personaj genial, insa imprevizibil, dar fiecare episod creat de Kelley te tine intr-un “supans” foarte inradacinit in realitate. Pentru ca creatile scenaristului american iti sunt cumva familiare. Cu totii stim un personaj genial, iscusit, dar care putea sa ajunga milionar si a sfarsit printre sticle de whiskey si doze de LSD. Cu totii stim femei abuzate, femei batute zi de zi, temeinic si care nu isi gasesc calea de intoarcere la o normalitate ce pentru ele inseamna necunoscut, insa nu stim sa vorbim despre asta, darmite sa scriem un scenariu. Kelley o face intr-un fel ce iti lasa un fior pe sira spinarii fara a tranforma povestile in SF sau horror, ci cumva aducand asa zisa fictiune in firescul lumii ce o traim acum. Mai mult, desi tot ce vei vedea in “Goliath” si “Big Little Lies” este un adevar pe care il cunoastem cu totii va parea ca un trip. 

Si daca inca mai ai indoieli in a urmari aceste productii iti mai spun doar atat: Nicole Kidman, Laura Dern (remember Twin Peaks?), Reese Witherspoon ce in sfarsit nu mai e “Blonda de la drept”, Meryl Streep, Billy Bob Thornton, William Hurt sunt doar cativa dintre protagonosti, semn ca David E Kelley este obisnuit sa puna si superstaruri in locuri firesti, umane. 

“Goliath” a castigat un Golden Globe in 2017 si a mai primit 7 nominaliari in ultimii patru ani. “Big Little Lies” a castigat 48 de premii, inclusiv patru Golden Globes, Primetime Emmy Awards si a mai fost nominalizat de inca 75 de ori. 

E randul lor sa fie in vacanta

- Leonard

18.04.2020

Oamenii de stiinta (britanici banuiesc) au ajuns de ceva vreme la concluzia ca animalele simt singuratatea si durerea. Ceea ce a insemnat probabil zeci de ani de cercetare putea sa spuna si un copil de 10 ani ce intors din vacanta de vara se reintalneste cu catelusul lui. Insa e bine ca lucruri pe care le stim sunt din cand in cand certificate de stiinta. Dintr-o data parca devin mai importante, autorizate.

Pornind de la aceasta concluzie am convingerea ca in regnul animal exista si teama de aglomeratii urbane, anxietate data de constructiile ce invadeaza natura, depresie severa cauzata de oameni. Nu cred insa ca ciocanitorile au parte de Xanax cum nici rudele animalelor ucise in safari nu primesc recomandarea de a face terapie. 

Nu exista mai multe victime in istoria acestei planete decat animalele. Impactul oamenilor a fost si va fi mereu nimicitor. Acum 45 000 de ani cand oamenii au ajuns pe teritoriul actualului continent numit Australia au eradicat 90% din animalele mari. Pe ideea ne incurcati, sunteti principalul pericol, va indepartam, permanent. Si indiferent de timpuri ritmul nu doar a crescut, ci si s-a multiplicat. 

Dar ceea ce acum 45 000 de ani a fost devastator pentru 90% din specile mari din Australia s-a rezolvat intr-un mod diferit acum, cand planeta nu ne mai incape, cand suntem se pare prea multi pentru resursele ce exista in mod natural. Si atunci avem in lume vreo 40 000 de lei, dar un miliard de porci in ferme, 400 000 de elefanti si un miliard si jumatate de vaci domesticite, 50 de milioane de pinguini si 20 de miliarde de pui ce urmeaza sa ajunga pe tavile, farfuriile si in cuptoarele noastre. Lasam ipocrizia deoparte si spunem ca avem nevoie de ferme si probabil ca asa e, probabil ca nu exista nicio alta solutie sustenabila, insa ce ne facem cu toate celelalte animale si pasari salbatice ce sunt stresate, disperate, depresive si intr-un final ucise de oameni? In numele cui se intampla asta? Daca comparati cifrele expuse in 2015 de Yuval Noah Harari in “Homo Deus – Scurtă istorie a viitorului” cu statisticile din 2020 o sa aveti cu adevarat motive de panica.

Si atunci ce se intampla acum nu e cumva pentru ele o binecuvantare? O vacanta nesperata si binemeritata departe de oameni? Ne este tot mai greu sa suportam starea asta de incertitudine, frica de invizibil si lipsa libertatii de deplasare, insa data viitoare cand mai suspini, cand iti vine sa urli si sa spui nu mai pot iesi la geam si asculta pasarile. Sunt altfel, sunt fericite acum. Asa, fara noi viata chiar merge mai departe. 

Apropo, intr-un loc in care de obicei e plin de turisti si mondenitati au aparut delfinii. Au tras o joaca, s-au bucurat intr-un port ce de obicei e plin de reziduri si de galagie. Vacanta placuta fara oameni va doresc. 

Adevarat a înviat!

- Leonard

17.04.2020

Avem senzatia zilele astea ca suntem cea mai ghinionista generatie ce a trait vreodata pe aceasta planeta. Iar eu sunt unul dintre cei care multa vreme chiar am fost convins de asta. Pana intr-o zi cand Radu-El Camaradu imi spune si imi evidentieaza faptul ca nicio generatie nu a avut ce avem noi, chestii banale ca si canalizare, apa curenta, internet si comunicatii, mancare din belsug s.a.m.d. Practic am avut exact ce am vrut si ne jucam cu libertatea cand aveam chef, uneori uitam ca o avem, altadata nu era importanta iar acum… acum este suspendata, nu uitata, nu pierduta. Ce este insa usor de trecut cu vederea este ca Omul a renascut mereu, a Inviat din nou din cele mai grele, ciudate sau speciale conjuncturi.

Ceea ce e acum extrem de greu, asteptarea, nu trebuie sa ne faca absurzi. Impactul incredibil al acestui virus este proportionala si cu expunerea media fara precedent ce orice catastrofa o are in zilele noastre. Genocidele de acum (doar) cativa zeci de ani au fost uitate? Milioanele de armeni, evrei, kazaci, rwandezi sau cambodgieni au fost uitati? Sau faptul ca in acele vremuri nu exista facebook si twitter poate chiar conteaza cand vorbim de impact emotional. 

Speranta NU va muri nici cu mine, nici cu disparitia lui si nici a lor. Speranta este singurul lucru constant ce a motorizat omenirea. E ok, astazi nu o vezi, nu o gasesti, nu poti sa o intrevezi. Dar nu uita, nu s-a terminat nimic inca, nu poti depune armele intr-un moment in care asteptarea este cel mai mare dusman. 

Istoria este in mainile noastre, iar abandonul nu a fost niciodata o solutie. Ceea ce tu spui ca este rugaciune pentru altcineva poate fi mantra, meditatie sau orice alta denumire. Iar gandul tau adaugat gandului meu face speranta sa treaca de la o slaba palpaiala la ditamai flacara. O sa inviem, mereu am facut-o. 

Farul meu

- Leonard

16.04.2020

In copilarie ziua de duminica nu era deloc preferata mea. Aveam in program slujba de dimineata la care mama era nelipsita si la care trebuia sa particip si eu. Faptul ca nu aveam chef, ma durea capul (chipurile) sau sufeream orice alta afectiune brusca si de obicei invizibila nu m-a salvat niciodata. Plecam dezolat spre biserica de pe Odobescu si stiam, o sa imi fie rau, o sa imi fie rau, o sa imi fie rau. Si evident, de multe ori chiar mi se facea rau, fara sa fie nevoie sa ma prefac. Ieseam la aer si reintram la final cand preotul tragea concluzii sau tinea o pilda, moment acceptabil pentru mine si uneori chiar placut. In aceste zile chiar m-am gandit daca “raul” ce mi se facea era inchipuit si am ajuns la concluzia ca nu. In acele vremuri intr-un oras ca Bistrita erau 3 biserici si fiecare dintre ele era supra aglomerata. Faptul ca ma simteam inghesuit si lipsit la propriu de oxigen nu putea sa ma ajute. 

A doua ciocnire adevarata pe care am avut-o cu biserica a fost la moartea mamei mele. Atunci tot ritualul ortodox a culminat cu momentul in care mama prietenei mele de atunci m-a obligat sa arunt cu tarana peste mormant. Am facut-o practic sa scap, insa tristetea fara margini pe care o simteam atunci mi-a impanzit sufletul si mai tare. Am ingropat tot ce aveam si eram atunci, am ignorat momentele de jale si doliu, am crezut ca m-am resetat. Insa aveam o polita de platit. Nu l-am mai cautat pe Dumnezeu nici din greseala, eram precis ca ne v-om reintalni candva si atunci o sa ii spun eu…

Nu pot sa explic exact ce simt vis-a-vis de credinta. Poate cineva sa o faca? Dar nu cred intr-un haos fara limite, ci intr-o unitate incredibila din care cu totii facem parte, ca vrem sau nu. Da, suntem extrem de mici, o persoana=un fir de nisip, insa fir cu fir cu fir cu fir insemnam o plaja, o coasta, o peninsula sau o lume intreaga. In ciuda dezbinarii noastre atat de afisate in aceste vremuri suntem cu totii impreuna, egali si Ceva exista. Tu spune-i Buddha, el isi doreste sa ii spuna Allah, romanii Dumnezeu s.a.m.d. Eu sunt destul de ratacit, recunosc si de multe ori am plecat de langa credinta si am insultat din suflet religia. Daca despre religie nu doresc sa vorbesc, mi se pare inutil, despre credinta si ratacirea mea o fac fara frica. Drumul meu nu este unul normal si nici banal. Corabia mea e fragila, insa elastica si a facut fata unor furtuni de-a dreptul biblice. Am esuat, mi-am umplut plamanii de apa sarata, m-am catarat si am cazut de sute de ori dar mereu am avut sansa unei licariri. Cand un val mai prietenos m-a ridicat zaream o luminita. La inceput mai mica, apoi credeam ca am pierdut-o ca intr-un final sa straluceasca tot mai tare, sa revina mereu, acolo. 

Credinta mea este sora mea. Faptul ca ea a ramas mereu puternica si a luptat pentru mine, pentru copiii ei, pentru sotul ei, pentru noi a transformat-o in stanca pe care o stiu astazi. Noi toti la nevoie ajungem la ea si urcam din nou cu ajutorul ei. Iar credinta mai mare ca asta nu este. 

Urmatoarele alegeri

- Leonard

16.04.2020

In curand o sa ne exercitam dreptul de a alege. Insa de data asta nu va mai fi asa de simplu. De obicei oscilam in a alege raul cel mai mic, iar de curand parea ca avem optiuni: coruptii nostri de zi cu zi, demagogi imbracati in haine de buni crestini sau fanatici in a da cu stanga in dreapta. Acum lucrurile vor fi schimbate, nu va trebui sa alegem oameni, ci va trebui sa ne hotaram in ce directie ne indreptam ca omenire, sa sarim intr-una din cele doua directii. Si cum din pacate Elvetia sau Fiji sunt ori neutre ori prea mici sa adaposteasca eventualii nehotarati ramane sa dezvoltam alternativele.

Unu. In cateva luni vei putea calatori, vei putea merge la munca sau in vacanta de vis, iti vei putea organiza ziua de nastere sau nunta, vei putea merge in clubul preferat sau la festival, vei putea face orice daca vei avea la mana o bratara ce te va monitoriza permanent. Nu, nu vorbesc de localizare sau directia in care te indrepti, asta deja este cunoscut, noi am permis asta folosind diverse aplicatii din telefonul nostru. Vorbesc de temperatura corpului, bataile inimii, puls, tensiune, TOT. La inceput vei spune ok, e spre binele meu, in cazul in care am o stare rea o sa primesc ajutor. Da, e posibil ca si asta sa se intample. Dar tu, cand citesti o stire pe digi24.ro ai o anumita stare, cand intri pe antena3.ro ai alta stare, iar cand citesti blogul lui Sorin Ovidiu Vantu sau Adrian Nastase e posibil ca pulsul tau sa o ia razna. Si ce daca? Simplu, starea ta generala, pulsul tau spune simplu si clar ce iti place, pe cine detesti, pe cine vei vota la urmatoarele prezidentiale. Iar apoi, in functie de asta colectorul de date ar putea sa iti transmita in newsfeed-ul tau informatii ce pot sa iti schimbe decizia. Si aceste decizii ce pot sa ne fie schimbate vor actiona in toate directiile. In politica, in achizitia unei noi case, pantofi sport sau te vor directiona catre o anumita femeie, iti vor schimba soarta in cel mai clar si direct mod cu putinta. Insa vei merge in vacante, iti vei organiza nunta, vei muncii linistit, vei merge la meciuri. Vei crede mereu ca poti face asta singur si independent. Conditia? Acea bratara…

Doi. Germania trimite 500 de medici in Italia, medicamente in valoare de 1 miliard de euro in Spania. Tarile nordice ajuta Europa de est cu echipamente medicale. China sare in ajutorul USA si mai mult recunoaste ca nu a recunoscut in timp util cat de mare era problema in august sa zicem, nu la final de noiembrie. SUA la randul sau trimite cercetatori in Iran pentru ai ajuta in munca pentru descoperirea unui tratament miraculos. Toata povestea se termina intre Craciun si Revelion cu o intalnire a marilor lideri mondiali ce va avea loc la Tandarei. Intr-un hotel de 6 stele constuit intre timp, Trump imparte apartamentul sau cu Obrador, Merkel e pe camera cu Giuseppe Conte, Pedro Sanchez se tine de mana cu Macron si cu a sa doamna, Kim Jong-un isi da mozoale cu Moon Jae-in si deasupra tuturor zambesc Xi Jinping, Gates, Bezos si nemuritorul Soros. Finalul acestei intalniri fara precedent inseamna si o orgie la care participa toti invitatii si unde nu e nevoie de nicio forma de protectie pentru ca totul e in regula acum. 

Care varianta iti pare mai credibila?