Fiecare dimineata ne aduce vesti proaste. In cateva tari inundatiile fac ravagii, iar pe o insula un vulcan erupe si distruge tot ce prinde in cale de o saptamana. Natura nu ofera surprize, ea isi continua de fapt cursul firesc in contextul in care omul a folosit-o si a suprimat-o cum a dorit, fara sa isi puna problema ca intr-o zi toate astea se vor termina. Insa daca natura este de neinfrant, pentru ca in ciuda tuturor scenariilor ea va continua sa existe alte vesti ma pun pe ganduri: “In 2022 se preconizeaza ca va disparea ultimul om de pe planeta ce poate si spune NU.” NUman este pe cale de disparitie.
Aparut la inceputul secolui 20, “super eroul” NUman era recunoscut ca o persoana cinstita, onesta si curajoasa care salva oameni si situatii prin puterea sa miraculoasa de a spune NU. El nu avea doar calitatile de mai sus, el salva timpul celorlalti, iar asta este cu adevarat o super putere. Mai mult, putea sa dea incredere semenilor sai pentru ca se stia ca spusele lui sunt credibile 100%. Dadea solutii pentru situatii, propuneri sau parteneriate prin faptul ca fata de multi altii el alegea sa spuna clar si raspicat, NU.
Acum insa ma lovesc mereu de acelasi lucru, oameni in toata firea, leaderi in domeniile lor, ce nu sunt in stare sa spuna “NU, nu pot“. Inteleg ca oamenii dupa un an si jumatate de chin NU au devenit mai buni, mai uniti, mai empatici, insa 90% din persoanele cu care am incercat sa vorbesc, sa stabilesc ceva, sa propun o idee pur si simplu au devenit mai lasi, mai ipocriti, mai dispusi sa se joace cu viata celorlalti. In prima etapa spun ca sunt interesati, asteapta detalii pe mail, iti mai raspund la un mesaj si apoi DISPAR ca mutu’n ceata. Ce te costa sa spui NU, ne-barbatule? Ce te costa sa spui, “NU, nu pot” individule ce iti spui partener, prieten vechi sau manager general? Inteleg pana la un punct ca suferi de testicul retractril insa limba, verbul unde ti-a disparut? De ce te-ai juca cu timpul meu, al colegilor tai, cu sperantele oricui?
Intrebari care evident nu isi vor gasi niciodata raspuns. Pentru ca daca un simplu NU este pentru acesti indivizi echivalentul unei extractii dentale “pe viu”, imi imaginez ca o explicatie sincera este imposibila sau ar putea fi echivalentul unei interventii pe inima la fel, fara anestezie.
Incerc sa parchez de 30 de minute. Ma invart pe stradute mici, strazi normale, parcari cu plata si in cartiere marginase si nu gasesc niciun loc de parcare. Nu sunt singurul ce face asta, oriunde te-ai gandi ca ai o sansa sa parchezi se mai gasesc doua zeci de masini in fata ta ce formeaza un sarpe ce se misca exact ca pe un telefon Nokia de la inceputul anilor 2000. Nu este o scena banala din Bucuresti, suntem in Torre del Mar, Andalucia, populatie 23 000 de locuitori.
Supa de oameni.
Nici un proprietar de afacere de pe plajele din Andalucia nu a mai oftat la gandul ca englezii sau nemti s-au rarit pentru ca simplu fapt ca toti spaniolii, dar absoluti toti spaniolii de pe planeta, din univers s-au “coborat” din munti, de la stane sau din pesteri, din podisuri si paduri si s-au adunat, ciorchine pe plaje. Am suspectat la un moment dat ca nu au venit doar cei vii ci si-au adus cu ei si mortii, atat de multi au fost vara asta. Si cumva e normal avand in vedere ca in Spania s-a incheiat cu “brio” valul 5 si am avut parte de restrictii serioase in minim trei momente.
Oamenii s-au zombificat si la data de 1 iulie s-au ridicat si au pornit intr-o agonie continua: “al mar, al mar”!
Nimeni si nimic nu a putut sa impiedice vacanta spaniolilor si a putinilor “curajosi” straini la mare in 2021. Pentru ca de afara, la tv Spania si Italia raman marile sperietori ale Europei, insa inceputul, iunie a fost cu vesti bune pe frontul statisticilor. August insa nu a fost doar aproape non stop plin de nori, ceata (Taró), vant cu nisip din Sahara (Calima), premiera pentru localnici, cel putin in ultimii 50 de ani dar si o rata a infestarilor ce a ajuns in provincila Malaga si la 1000 persoane/zi.
Daca plajele s-au rupt in doua nu va imaginati ce era la restaurante mai ales la final de saptamana. In sensul ca orice rezervare trebuia facuta cu 5-6 zile inainte, iar pentru un sezlong chiar trebuia sa te trezesti la rasarit.
La finalul verii, in septembrie cand incepe de obicei vacanta localnicilor am pasit timid si speriat de gandul ca hoardele de turisti au terminat marea, ca efectiv au mancat-o cu disperarea ca maine nu mai exista. Dar am regasit-o frumoasa si dura, mandra si calma uneori, plina de spume altadata, exact ca acea dragoste de care nu vei scapa niciodata.
Lipsa de inspiratie a multor “artisti” a facut ca Tenerife sa “beneficieze” de multe piese infiorator de proaste. In plus, faptul ca era mai scump sa mergi de la Bucuresti pana la Suceava cu avionul decat sa zbori pana in Grecia sau in Spania a facut ca multe dintre videoclipurile romanesti sa fie realizate peste hotare. Poate si din cauza asta am ezitat sa merg pana acum in Tenerife. Astfel, gandul ca o sa dau peste un iad gen Aya Napa pe insula din arhipelagul Canariot m-a tot facut sa aman aceasta calatorie.
Playa del Duque
Toata lumea ne-a recomandat sa stam in sud: bre, e mai cald, e vremea mai stabila, in nord ploua, in sud e treaba-treaba, ai ce face si ce vedea. Nu merge in nord ca e de cacat, numai localnicii stau acolo. Naiv fiind am facut asa, am stat in sud si am petrecut cel mai mult timp in nord. Nu de alta, dar povestea adevarata, carciumile veritabile, locurile de vazut cu adevarat sau o cafea veritabila (de specialitate), toate acestea le-am gasit in nord.
In sud totusi lucrurile s-au calmat odata cu pandemia vietii. Blocurile cu apartamente in regim hotelier si hoteluri de 25 de etaje sunt pustii, discotecile sunt pline de praf si pulbere adusa din Sahara de Calima, astfel ca experienta unui calator este chiar ok: plaje decente, apa cu temperaturi de peste 22 de grade si preturi mai mici ca in peninsula: 1 euro o cafea, 2 euro o inghetata gigantica sau 95 de centi o halba de bere. Din pacate, multe restaurante de calitate sunt inchise asa ca iti ramane sa alegi intre o shawarma cu de toate, un burger sau sa cauti cel mai cinstit italian si sa alegi de la el ceva pe placul tau. Noi am descoperit Sal Fina si pe doua portii de mancare super sanatoase am dat doar 16 euro.
De stat am stat intr-un apartament, ca de obicei, inchiriat cu 370 de euro pentru 7 zile, in localitatea Chayofa la 5 min de autostrada si 10 min de celebrele plaje Los Cristianos si las Américas, plus un mall pe nume Siam ce culmea, era deschis si duminica (minune in Spania).
Insa data viitoare cand o sa mergem ne-am hotarat sa stam jumatate din timp in Los Gigantes pentru extra-liniste si peisajul incredibil si restul timpului in nord, cat mai aproape de San Cristóbal de La Laguna.
Los Gigantes
Fara discutie, de neratat este si un drum pe Teide. Daca esti temerar ia telecabina si apoi urca pana spre varf pe traseele destul de accesibile, iar daca esti doar Zen ia-o la pas pe zecile de trasee de la poalele vulcanului, locuri pline de magie, de o frumusete si o liniste stranie. Nu fi doar unul dintre cei 8.6 milioane de persoane ce anual descopera acest loc pe Google Street View, mergi direct la sursa si gaseste locurile unde s-au filmat o gramada de filme. Mai mult, daca alegi sa pornesti din sud catre Teide nu te mai intoarce prin acelasi loc, coboara prin nord pentru o experienta completa si o descoperire total diferita fata de sud. Bonus: daca nu esti experimentat ca sofer mai bine ia autobuzul, s-ar putea ca zecile de serpentine sa nu iti faca tocmai bine. Ca fapt divers, pentru un Seat Leon am platit 120 de euro (asigurat full). In arhipelah cea mai buna firma pe tema asta este Cicar.
Tenerife pentru noi este Formentera doi. Eh, nici chiar asa, Formentera ramane marea mea dragoste. Am profitat doar sa va amintesc ca am un articol si pe tema asta, insa da si Tenerife si-a deschis sufletul catre noi mai ales cand am coborat spre La Oratava, Puerto de la Cruz si in special San Cristóbal de La Laguna. Am redescoperit verdeata de acasa, dealuri si paduri dese, miros de soc, oameni relaxati si linistiti, am mancat la birtul satului (cautati los mejores guachinches de Tenerife) impreuna cu Emanuel Ciocu&Co, iar apoi am luat-o la pas prin La Laguna. Apropo de Emanuel Ciocu, a carui poveste o aflati aici, el are mai nou o pizzerie in centru minunatului oras. Sigur va primeste cum trebuie, plus ca stie o gramada de lucruri interesante si utile despre insula.
Ultima seara, cea de vineri, ne-am petrecut-o la Auditorio de Tenerife Adán Martín care merita vizitat si pe exterior si mai ales pe interior la un concert.
In concluzie, in Tenerife o sa revenim, nu de alta, dar iarna e exact ca vara, iar toamna (octombrie si noiembrie) e chiar superb. Daca doriti mai multe detalii despre ce sa faceti si unde sa va cazati in Tenerife scrieti un email la hola@andalucia.ro
Sunt singurul om ce are senzatia ca traieste un cosmar cu final nestiut? Sau mai sunt nebuni ca mine? Faceti un exercitiu in doua parti. Stati in fata temblelizorului minim o ora si treceti prin toate posturile de stiri si o sa vedeti ca in afara de pacostea asta de virus nu mai exista nimic. Inceputul scolii nu conteaza, inaugurarea unor km de metrou in Bucuresti e inca doar un prilej de glume sau de etalare grobiana si singura realitate este virusul. Apoi mergeti in oras, plimbati-va cu cainele, intrati in Mega Image, beti o bere si o sa constatati ca lumea inca rade, femeile inca iau bataie, iar stirile din sport sunt doar despre Gigi. Deci, nu s-a schimbat nimic?
foto credit Radu Rosu
Daca ar exista un concurs de cum sa faci un dezastru mai mare decat este cu siguranta anul aceasta guvernele din toata lumea s-ar bate pentru premiul 1. Altfel, care e explicatia ca numarul de cazuri din carantina si apoi de dupa sunt aproape egale? Sau ca intr-o tara ca Spania unde masca este obligatorie peste tot numarul de cazuri se situeaza de departe pe locul 1 in Europa. Cu toate astea, oamenii au vrut sa iasa din casa, sa mearga in concedii si evident sa isi petreaca vacanta (si) in Spania.
Aici, in primul rand, s-a inversat dramatic procentul turisti nationali-turisti straini. Astfel, s-a ajuns ca doar un maxim de 10% din turisti sa fie din Anglia, Germania sau tarile nordice. Doar ce viteji, ati spune, nu? Nu neaparat, mai degraba cei cu capul la locul lui. Oameni ce si-au asumat ca vin intr-o tara cu probleme mari, dar care a compensat aceste probleme prin vreme frumoasa, plaje putin mai libere si obiective turistice aproape pustii.
Turistul national, insa nu este atat de simpatic cum am crede. Exista un procent foarte mic de familii ce merg in zone cu plaja si stau la hotel de 5 stele si mananca la restaurante, majoritatea prefera case sau apartamente in regim hotelier si au ales mai degraba sa dea banii pe alimente de la supermarketul Mercadona, iar in oras s-au multumit cu cafea si inghetata pentru copii. Deci, fiesta sau mai degraba starea de fapt pe care am putea sa o denumim fiesta ce se instaura in Spania pentru minim doua luni a cam disparut. Pentru ca se rade, se bea bere, dar gandul ce spune anul asta trebuie sa supravietuim apare in mintea fiecarui cetatean ce face parte dintr-o familie ce traieste in Spania.
Recomand insa in continuare sa veniti in Andalucia. Nu veti pati nimic atat timp cat va vedeti de treaba si respectati regulile. Dimpotriva veti avea ocazia sa descoperiti locuri mimunate cum ar fi Ronda, Sevilla, Granada, Malaga sau Nerja, ce nu sunt acum inundate de hoardele de turisti dezlantuiti si necivilizati.
Si daca va faceti curaj si doriti ajutor pentru a planifica o vacanta frumoasa va stau la dispozitie la hola@andalucia.ro
In copilarie ziua de duminica nu era deloc preferata mea. Aveam in program slujba de dimineata la care mama era nelipsita si la care trebuia sa particip si eu. Faptul ca nu aveam chef, ma durea capul (chipurile) sau sufeream orice alta afectiune brusca si de obicei invizibila nu m-a salvat niciodata. Plecam dezolat spre biserica de pe Odobescu si stiam, o sa imi fie rau, o sa imi fie rau, o sa imi fie rau. Si evident, de multe ori chiar mi se facea rau, fara sa fie nevoie sa ma prefac. Ieseam la aer si reintram la final cand preotul tragea concluzii sau tinea o pilda, moment acceptabil pentru mine si uneori chiar placut. In aceste zile chiar m-am gandit daca “raul” ce mi se facea era inchipuit si am ajuns la concluzia ca nu. In acele vremuri intr-un oras ca Bistrita erau 3 biserici si fiecare dintre ele era supra aglomerata. Faptul ca ma simteam inghesuit si lipsit la propriu de oxigen nu putea sa ma ajute.
A doua ciocnire adevarata pe care am avut-o cu biserica a fost la moartea mamei mele. Atunci tot ritualul ortodox a culminat cu momentul in care mama prietenei mele de atunci m-a obligat sa arunt cu tarana peste mormant. Am facut-o practic sa scap, insa tristetea fara margini pe care o simteam atunci mi-a impanzit sufletul si mai tare. Am ingropat tot ce aveam si eram atunci, am ignorat momentele de jale si doliu, am crezut ca m-am resetat. Insa aveam o polita de platit. Nu l-am mai cautat pe Dumnezeu nici din greseala, eram precis ca ne v-om reintalni candva si atunci o sa ii spun eu…
Nu pot sa explic exact ce simt vis-a-vis de credinta. Poate cineva sa o faca? Dar nu cred intr-un haos fara limite, ci intr-o unitate incredibila din care cu totii facem parte, ca vrem sau nu. Da, suntem extrem de mici, o persoana=un fir de nisip, insa fir cu fir cu fir cu fir insemnam o plaja, o coasta, o peninsula sau o lume intreaga. In ciuda dezbinarii noastre atat de afisate in aceste vremuri suntem cu totii impreuna, egali si Ceva exista. Tu spune-i Buddha, el isi doreste sa ii spuna Allah, romanii Dumnezeu s.a.m.d. Eu sunt destul de ratacit, recunosc si de multe ori am plecat de langa credinta si am insultat din suflet religia. Daca despre religie nu doresc sa vorbesc, mi se pare inutil, despre credinta si ratacirea mea o fac fara frica. Drumul meu nu este unul normal si nici banal. Corabia mea e fragila, insa elastica si a facut fata unor furtuni de-a dreptul biblice. Am esuat, mi-am umplut plamanii de apa sarata, m-am catarat si am cazut de sute de ori dar mereu am avut sansa unei licariri. Cand un val mai prietenos m-a ridicat zaream o luminita. La inceput mai mica, apoi credeam ca am pierdut-o ca intr-un final sa straluceasca tot mai tare, sa revina mereu, acolo.
Credinta mea este sora mea. Faptul ca ea a ramas mereu puternica si a luptat pentru mine, pentru copiii ei, pentru sotul ei, pentru noi a transformat-o in stanca pe care o stiu astazi. Noi toti la nevoie ajungem la ea si urcam din nou cu ajutorul ei. Iar credinta mai mare ca asta nu este.
Cum se descurcau oamenii in vacanta acum 10-20 de ani, adica in comuna primitiva a calatoriilor? Va dati seama ca acei salbatici foloseau inca harti si mai ciudat e ca opreau un localnic si il intrebau cum sa ajunga la piata sau in port? Sa ne fereasca sfintii si Don Trump sa mai ajungem in acele vremuri!
Credit foto calahondaeuc.
Bun. V-ati stabilit perioada de calatorie, ati luat biletele de avion si in functie de cine vine in vacanta, cat stai si ce vreti sa faceti o sa desfasuram cateva scenarii.
O ard relaxat, eu si iubita, vrem la plaja, dar si sa ne distram. In cazul in care vreti sa va refaceti dupa 6 luni de munca si 1000 de ore de trafic dambovitean e simplu. Luati-va cazare in Malaga centru, El Palo sau Playa de la Misericordia. Tot ce aveti nevoie este la o plimbare de 10-20, maxim 30 de minute pe jos sau mai scurt, cu mijloacele de transport in comun. De-asemenea puteti inchiria biciclete. Biciclete nu trotinete electrice ca nu mai sunteti copii, ok? De la aeroport pana in centru Malaga, puteti lua autobuzul sau trenul. Eu prefer trenul, e mai rapid si poti cobora la statia centrala Maria Zambrano sau chiar in centru, la statia Centro Alameda, in functie de unde sunteti cazati. Daca as alege, eu mi-as face vacanta clar in cartierul vechi de pescari, El Palo. Este situat la iesirea estica a orasului si inca are farmecul anilor trecuti, casute mici si albe, restaurante pe plaja cu preturi mici, localnici amabili. Iar seara e simplu de ajuns la Teatro Cervantes sau la un club cu muzica live.
Am vrut sa vin cu nevasta si copiii, insa s-au trezit si socrii ca vor sa ni se alature. Oh, ce bucurie, sunteti voi cinci si cu socrii… zece persoane. Plus ca vor si piscina, dar si plaja aproape, iar copiii trebuie dusi si la parcuri acvatice. Genul asta de vacanta este aproape ca Nodul Gordian, nu prea are solutii exacte, din cand in cand trebuie lovit cu sabia. Insa… Din start va recomand sa inchiriati masina si sa NU stati intr-un oras ca Malaga. Masina de inchiriat e foarte bine de luat din aeroport, va scuteste de alte drumuri, transferuri, bilete de tren sau autobuz. Iar de inchiriat cel mai simplu este sa o faceti prin intermediul DoYouSpain.com, un motor de cautare asemeni booking.com, dar dedicat inchirierilor de masini. E simplu de folosit/rezervat si destul de ieftin. Trebuie sa stiti ca daca taxa de inchirere pentru o saptamana este de 7 (SAPTE) euro va recomand sa mai platiti si asigurarea full. Asta inseamna ca mai platiti 50 de euro, DAR nu va blocheaza nimeni 1000 garantie. Plus “taxa de combustibil”. Masina va este predata (de exemplu) cu combustibil in valoare de 30 de euro si trebuie sa o returnati la fel, altfel pierdeti cei 30 de euro. La final, pentru 7 zile o sa platiti 7+50+30. Un pret mai mult decat bun din punctul meu de vedere.
Simulare doyouspain.com, 7 zile Volkswagen Polo 5 door
De ce spun ca NU e bine sa va cazati in Malaga daca ati inchiriat masina? Pentru ca e foarte putin probabil sa gasiti parcare cu mai putin de 25 de euro/zi, ceea ce inseamna ca la final parcarea va costa mult mai mult ca masina. Cand parcati in Sevilla, Granada, Ronda sau Gibraltar, parcati mereu in parcari cu plata. Mai bine 2,5 euro/ora decat 200 amenda. In cazul in care cautati o parcare ieftina aproape de centru din Malaga, aveti aici una. E deschisa intre orele 6:30-21:45, costa 1,5 euro indiferent cate ore o lasati, dar in prima parte a zilei este aglomerata. In rest liber, ieftin si simplu. Plus ca in 10 minute sunteti in centrul orasului.
Unde va recomand sa va cazati in cazul in care nu alegeti orasul Malaga? Partea de vest cu Torremolinos, Benalmadena si Fuengirola sau in est unde lucrurile sunt o idee mai putin comerciale si orientate spre turisti spanioli: Rincon de la Victoria, Torre del Mar, Torrox, Nerja si Almunecar. Cu exceptia oraselului Nerja o sa aveti parte de parcari gratuite chiar si in sezon, preturi acceptabile sau mai mici ca si in capitala si in 5 minute sunteti pe autostrada pentru escapade in alte locuri.
Alte variante de deplasare:
Din statia centrala Maria Zambrano cu trenul. Detalii, program, costuri aici.
Cu autobuzul din aceeasi statie, partea de busuri. Site-ul oficial aici.
BlaBlaCar. Daca sunteti singur in vacanta sau in doi e simplu sa mergeti folosind aceasta aplicatie, e populara in zona si poate va faceti si prieteni noi.
Agentii specializate pentru day tour. De exemplu vreti sa va relaxati 6 zile, dar o zi o pastrati pentru a vizita Gibraltar? Alegeti o agentie locala. Povestea mea despre Gibraltar aici.
Stiti ca puteti sa luati un ferry din Malaga pana in Melilla (teritoriu spaniol aflat in nordul Africii? Rezervati-va biletele de pe site-ul Balearia sau Trasmediterranea.
iar la final o rugaminte. Mai luati-o si pe jos din cand in cand. Ca e Sevilla sau e Granada distantele sunt relativ mici, iar revelatiile pe care o sa le aveti vor fi imense, aceste orase sunt muzee in aer liber. Iar daca aveti chef de miscare pe langa mare, consultati ce trasee sunt deschise din proiectul Senda Litoral.
Sa intelegem un lucru de la inceput. Nu (cred) ca ma cauta nimeni pentru ca nu am datorii de nici un fel, nu imi poarta nimeni sambetele, dar cum imaginatia mea participa mai mereu la maratoane, m-am gandit ca daca tot ar exista un astfel de scenariu in care un mafiot, sa zicem Juan Moreno, m-ar cauta cu misiunea clara de a ma ucide, as prefera sa ma ascund in Formentera, insula mea preferata din Europa.
Departe de lumea dezlantuita
Simplu fapt ca scriu acest articol ma rascoleste. De ce v-as chema si pe voi intr-un paradis pe care vreau sa il pastrez numai pentru mine? De ce ati merge pe aceasta insula de langa Ibiza, cand puteti “bine-merci” sa ramaneti pe “insula mama” unde sunt atat de multe atractii, distractii si alte cuvinte ce se termina in tii.Habar nu am, dar poate se mai gasesc si altii ca mine care vor sa gaseasca un loc linistit, cu nisip alb si apa albastra si (important), nu vor sa schimbe 3 avioane si sa zboare in total 14 ore. Pentru acestia voi deschide aceasta comoara.
De oriunde ai veni e musai sa iei in calcul ca vei ateriza pe aeroportul din Ibiza. Poti zbura din Cluj ori din Bucuresti sau poti sa iti continui vacanta de pe Costa Brava sau Andalucia, zburand dintr-un oras spaniol direct in Ibiza. Din Malaga, de exemplu, zboara Vueling si Ryanair, iar costul biletelor pentru doua persoane dus-intors a fost de maxim 130 de euro. Odata iesit din aeroport ia un autobuz pana in port, iar de acolo insula-minune e la un ferry distanta. Noi am facut aceasta operatiune de doua ori cu Balearia si Transmapi. Simplu, scurt, companii mari ce nu iti ofera surprize neplacute. Sa nu cazi in capcana de a plati mai putin si de a fi debarcat pe un ponton in pustietate, se poate intampla, dar de acolo pana la cazare sau pana in portul Formentera e extrem de complicat sa ajungi.
Si acum incotro?
Tine cont de faptul ca pe insula nu ai multe variante de deplasare, iar plajele frumoase sunt la distanta de cativa km, insa cand e cald este destul de greu sa parcurgi traseele la pas. Cele mai bune variante sunt bicicleta, scooterul sau o masina de dimensiuni mici care mai tarziu iti va da avantajul ca poti sa parchezi usor. Toate acestea se pot inchiria din port, noi mereu am luat scooter, pret acceptabil si avand in vedere ca toate drumurile insumate de pe insula dau 37 de km este cea mai buna varianta.
Ai doua variante de cazare. Hoteluri de 4-5 stele amplasate pe plaja sau la cativa zeci de metri de plaja sau apartamente in “mijlocul” insulei. Noi am ales varianta doi pentru ca am gasit un apartament (parte dintr-un mic ansamblu) ce este amplasat intr-o mica padure de pini. 50 de m de drumul principal si vreo 200 de m pana la o plaja mica in care de cele mai multe ori ne aflam doar noi.
Apropo de plaje, si aici ai destul de multe variante. Sa mergi pe una din cele mai cunoscute sau sa explorezi tarmul in cautarea unei plaje virgine care poate aparea doar pentru cateva ore in timpul refluxului. La capitolul plaje cunoscute, celebre si frumoase avem urmatoarele: Ses Illetes-considerata chiar no1 in Europa, care iti ofera avantajul de a avea marea si pe o parte, dar si pe cealalta, Playa de Migjorn, mica, dar cocheta si amplasata exact langa soseaua principala si Cala Sanoa, o plaja putin mai indepartata de zona comerciala a insulei, dar care merita vizitata cel putin odata. La capitolul plaje accesibile doar la reflux e inevitabil, sigur vei ajunge si la Calo des Mort.
Ses Illetes (septembrie)
Cala Migjorn
Ses Illetes (octombrie)
Cala Sanoa
Cala Sanoa
Playa Migjorn inainte de ploaie
Cazarea si mancarea (la restaurant) sunt relativ scumpe. Un apartament este 100 de euro/noapte, iar un peste la gratar 35 de euro, ceea ce ne-a facut sa devenim fani ai magazinului Eroski. Pe de alta parte atmosfera boema si hippy de pe insula te face sa uiti de terasele de fite sau restaurantele moderne. Asta nu inseamna ca nu exista, sunt acolo, insa nu am avut curiozitatea de a intra in ele.
Pentru ca in aceasta insula nu e vorba de petreceri pe muzica trance, de restaurante cu 3 stele Michelin sau masini si yachturi de lux, Formentera este magica si asa va ramane mereu pentru mine.
Avertizare: acest text poate pare la misto, insa in cazul in care decideti sa va mutati in Spania trebuie luat in serios.
Sa presupunem ca v-ati luat catelul si purcelul, mobila de bucatarie si familia din dotare si ati aterizat intr-o comunitate mica: oras, orasel, sat, catun. Evident ca trebuie sa va faceti actele, sa va inchiriati un apartament si sa deschideti un cont bancar, toate lucruri normale. Dar cum faceti sa nu va simtiti stingheri? Nu respinsi, dar evitati? Cum parcati? Se poate face gratar unde si cand doriti?
Primul si cel mai important lucru este sa vorbiti limba cat mai repede. Priviti la televizor canalele spaniole, mergeti la cursurile gratuite oferite de diverse asociatii si primarie, interactionati cu profesorii, secretara si femeia de serviciu. Nu va ingroziti, cel putin la inceput de faptul ca faceti dezacorduri sau ca nu stiti tot, puneti intrebari si vorbiti cat mai mult, nu fiti mutosi ca mine pentru ca va dura prea mult pana va veti simti ca sunteti integrati. Cel putin in sudul Spaniei, oamenii sunt toleranti, nu rade nimeni de voi.
Masinile nu au prioritate. Singurul loc unde poti sa “zburzi” in voie cu masina si sa nu iti bati capul cu pietonii e autostrada. In rest trebuie sa fii foarte foarte atent peste tot, nu doar la trecerile de pietoni. In sensuri giratorii, in preajma supermarketurilor, scoli sau piete, stadioane sau locuri de joaca, pietonii sunt regi. Daca vor sa stea in mijlocul trecerii semnalizate la o poveste o sa o faca, daca vor sa traverseze prin locuri nepermise lasa-i si nu te enerva. Si cel mai important N I C I O D A T A nu indrazni sa claxonezi o doamna in varsta pe motiv ca nu se misca cat vrei tu repede. Vei simti toti sfintii cum se pogoara asupra ta cu dusmanie crunta. Mai bine nu incerca aceasta experienta extrema.
Locuri de parcare. In cazul in care pe strada ta sau in zonele tale de interes vezi foarte des ca se aduna oameni in fata casei la o poveste nu parca acolo. Daca vezi un scaun in fata casei nu parca acolo. “Zenul” povestilor intre vecini sau delectarea de unul singur la soare e sfant si asa trebuie sa ramana. In rest, daca esti in orase mari si foarte mari parcheaza mereu in parcari amenajate. Amenzile sunt foarte mari si nu exista sa scapi cu asta.
Saluta (aproape) pe toata lumea. Mai bine sa fii considerat ca esti lunatic decat sa considere lumea ca esti ingnorant si cu nasul pe sus. Que tal? Hola. Buenas. Buenos dias. Etc.
Conexiunile familiale sunt de aur. Foarte multe afaceri mici (aprozare, magazine, baruri) sunt detinute de familii. Adica tata si mama la bar, Pedro (fiul) serveste in sala. Mama si fiul servesc lumea in aprozar, tatal face aprovizionarea cu fructe si legume. Insa daca iti imaginezi ca poti sa mergi si sa ceri 2 kg de pere si 1L de ulei de masline e ok, o poti face, insa vei iesi acolo ca un caine abandonat si plouat pentru ca vei fi tratat corect, dar glacial. Si care e atunci solutia? Uite un exemplu. Ai intrat in magazin si saluti cu voce tare si clara. – HOLA! Muy buenos dia. Cine e ultimul, ultima? Apoi zambesti pana te dor maxilarele si faci complimente apropo de marfa: Oh da ce bine arata caisele astea, de unde le-ati adus. Asculti rabdator povestea caiselor. Iti umpli cosul, astepti sa iti vina randul si intrebi: Ce zi frumoasa/urata/friguroasa/calduroasa! Astepti raspunsul. Intrebi din nou: Dar unde este Jose, fiul dumneavostra? Astepti raspunsul, primesti marfa, platesti si saluti din nou tare si raspicat: que pases un buen dia, hasta luego, etc. De abia acum poti sa consideri ca ai trecut examenul din acea zi. Bonus: de fiecare data cand mergi intr-un astfel de loc ia-o de la capat. PS: sa nu te puna Han Tatarul sa faci vreodata vreo reclamatie, sa spui ca vanzatoarea de dimineata a facut ceva in neregula, e posibil sa fie fiica mai mica, cea mai pretioasa dintre toate si atunci e clar, va trebui sa iti faci cumparaturile din alta parte.
Nu e ok nici daca mergi de fiecare data la acelasi magazin sau aprozar, o sa creda lumea ca esti antipatic si ca nu ii suporti pe ceilalti.
Batranii au mereu dreptate, te pot critica, pot sa iti loveasca masina cu umbrela, pot sa se uite urat la tine sau sa strige din senin. Tu vezi-ti de treaba ta si gandeste-te doar ca la un moment dat o sa fii si tu in aceeasi postura si vei aprecia acest tip de “libertate”.
Daca nu esti nascut in localitate vei fi un strain mereu. Nu conteaza ca esti roman sau chiar spaniol daca nu esti nascut sub supravegherea moasei Macarena esti un outsider. Afiseaza un zambet mereu, fa-ti treaba corect si pas cu pas va mai iesi ceva din vopseau de guiri din tine. Pe de alta parte tine cont ca exista multe comunitati de “guiri” ce sunt organizate in scopuri creative, pozitive asa ca poti sa te gandesti serios sa aderi la una dintre ele.
Fractiune din galeria echipei de fotbal Malaga.Credit foto masquealba punct com
9. Invata lucruri si informatii din zona si despre personalitatile locale, nu cele nationale. Am patit odata, dupa ce terminasem de citit Istoria Spaniei, sa ii spun unei doamne o multime de lucruri necunoscute pentru ea. Parea ca apreciaza si admira dorinta mea de a invata, insa totul s-a rezumat la zero cand m-a intrebat: Da’ tu stii cum li se spune malaguenilor? Nu stiu, dar pot sa va mai spun ceva despre Ducele de Anjou, care aproape a devenit regele Spanie. Eh, mai Dimitri (ma cheama si Dimitrie), asta nu ma intereseaza, dar e important sa stii ca malagueni sunt cunoscuti in toata lumea ca si… boquerones!
Dilema finala: Cine a fost primul? Malaguenu’ sau bocheronu’?
Sunt doua feluri de iarna pe care mi le aduc aminte clar. Prima este cea din “Cuibul viselor”-Maieru si in care ma simteam mereu perfect, cu colinzi si cu cei mai simpatici verisori, cu fete frumoase si sanius, cu drumetii pe Valea Aniesului si iarna de adult ce inseamna masina blocata in zapada, trafic dezastruos, nervi, mizerie si stres.
In Málaga din start se elimina problema zapezii, ultima data cand a nins zdravan a fost in 1954, asa ca daca alegeti sa va petreceti cateva zile in decembrie sau ianuarie o sa uitati de clasicele probleme romanesti din aceasta perioada si mai mult, cand o sa il intalniti pe Basescu, o sa puteti sa ii spuneti, Traiane, te inseli, iarna e ca vara.
La plimbare cu picioarele goale
Ok, sunt convins ca va tenteaza ideea de a evada la caldura, dar odata ajunsi cu ce va ocupati timpul? Cateva idei in cele ce urmeaza.
Ia orasul la pas. Descopera Catedrala din Malaga, urca la cetate (Alcazaba), plimba-te prin parcuri si prin port, descopera stradutele orasului in care s-a nascut Picasso.
Video exclusiv pentru cititorii Andalucia.ro realizat de Marcel Alexe.
Profita de temperaturile ridicate din timpul zilei. In decembrie si ianuarie vremea este destul de stabila, doar vantul te poate deranja uneori. Insa in intervalul 12:00-15:00 ai multe zile cand poti sta la plaja. Temperaturile medii sunt intre 18 si 20 de grade, dar s-au inregistrat deja si 26 de grade. Asa ca in prima parte a zilei mergi la plaja. Nu recomand sa intri in mare, temperatura apei este de 15-16 grade si daca nu ai costum de neopren s-ar putea sa nu iti faca placere senzatia.
Profita duminica de intrarea gratuita de la majoritatea muzeelor si obiectivelor istorice. Imediat dupa ora 15:00 poti vizita Muzeul Picasso, Centrul Pompidou sau Castelul Gibralfaro fara niciun cost. Lista completa aici.
Daca ai un moment de ratacire sau iti este dor de spiritul Craciunului, afla ca in Malaga s-a instalat una dintre cele mai spectaculoase instalatii de lumini si sunet din Europa. Show-ul care este programat de patru ori/seara are loc pe strada Larios, strada comerciala no1 din centrul orasului si atrage mai bine de 10 mii de oameni in fiecare seara. Inaugurarea acestei instalatii a fost facuta de Antonio Banderas, cel mai iubit malaguen din lume.
Si daca veni vorba de Antonio Banderas, trebuie sa stii ca in noiembrie acesta si-a deschis propriul teatru, Teatro del Soho, unde si joaca in productia “A Chorus Line”. Astfel vi se deschide o noua perspectiva, de ce nu ati merge la teatru, la un show de flamenco sau un concert. Alegeti varianta ce vi se potriveste de pe site-ul Teatrului Cervantes.
V-a mai ramas timp liber? Iesiti din oras si plecati spre Sevilla, Ronda, Cordoba sau Nerja, aveti toate detaliile aici, pe andalucia.ro
Cine mai stie unde e dreptatea, adevarul? Suntem urmasii dacilor cei bravi ce au tinut piept romanilor sau tot al dacilor ce jefuiau la sud de Dunare si in “tot in al cincilea an” faceau jertfe umane pentru Zamolxis? Sau suntem ai romanilor pentru ca de bine de rau avem prin vene si sange de roman si chiar am avut un conducator contemporan cu nume de Traian. Adevarul nu exista atat timp cat notiunea de adevar nu poate fi cantarita. Adevarul meu exista, dar este diluat de semeni si de vremuri si poate fi luat eventual ca o poveste nu ca o lege. Problema este ca mai nou si povestile si declamatiile, marturiile sau simplele pareri au devenit ciocane si nicovale, cutite si sageti, acid sau otrava.
Poza preluata de pe site-ul stiri TVR punct ro
Ana are mere.
Sa ne spuna cineva de unde are aceasta Ana mere? S-a sesizat cumva DNA, apropo de asta? Au fost achizitionate legal, prin licitatie?
Cerul e negru, vine ploaia.
Credeam ca esti om serios, pe cand te vad rasist. Mai mult, ce daca ploua? Esti impotriva agriculturii romanesti?
De obicei intr-un procent covarsitor aceasta e oglinda comunicarii moderne romanesti. Vorbeam cu un prieten vechi, apropo de ce se intampla “pe vremuri”, cand eram mai mici si te bagai in seama cu gasca de liceeni, doreai sa le intri in gratii. In cel mai bun caz erai “invitat” cu un picior in muschii gluteali sa faci pasi. Insa acum cand nea Pamfil, are cont de facebook nu poti sa mai spui nimic, este incorect politic.
Daca in restul lumii parerile sunt destul de “standard” despre Romania (Hagi, Nadia Comaneci, i-ati batut pe Argentina in 94, sunteti grozavi) in Europa insa lucrurile se schimba radical. Aici, din nefericire primele valuri de romani ce au ajuns au facut prapad. Au furat, au inselat, au distrus, au dat in cap, etc. Sau cel putin asa imi imaginez pentru ca efectul “groazei de romani” se mai simte rar, dar se simte, chiar si acum. Insa nu ma intereseaza prea mult ce spun strainii de noi, as aborda ce spunem noi de noi. Pentru ca desi acest dialog este real: “De unde esti? Din Romania. Aaahh, esti tigan, cool!”, nu ma agita in vreun fel lipsa de informatii a unui francez sau a unei englezoaice. E interesant de remarcat mai degraba radiografia fiecarui “expert” in romani si romanism cand se vorbeste despre romanii plecati in diferite tari.
Turcia: ai fost la produs sau daca esti barbat “ah, duceai gagici la produs”.
Germania: aha, ce furai pe acolo?
Italia: ceva de genul Turcia.
Spania: imi e sila sa mai scriu inca odata cuvantul asta atat de des folosit.
Anglia: aia spala la cur englezoi. Etc.
Se pare ca romanul nu s-a nascut poet, ci s-a nascut comentator, desi calitatea comentatorilor de la posturile tv ma contrazice pe loc. Mai incerc o data. Romanul s-a nascut impotriva. Impotriva lui, impotriva vestului, a estului, a PSD-ului si a PNL-ului. Oare intamplator putem desparti România in Ro si Mânia? De unde atata suparare si mânie in noi, incat condamnam tot ce ne inconjoara? Ce satisfactie exista in cineva ce sta in spatele unui ecran si mereu ataca si jigneste? Doar una bolnava imi inchipui.
Dupa 5 ani in sudul Spaniei, pot sa spun ca inca nu am intalnit nici un roman ce lucreaza la campurile de capsuni, iar la curve nu merg asa ca nu pot sa va informez. Am intalnit chelneri, am intalnit bucatari, am intalnit paznici si oameni ce lucreaza in agricultura, insa fiecare dintre el/ele sunt respectati aici mai mult decat in propria tara pentru ca sunt responsabili, muncesc mult si bine, aduc un plus angajatorilor. Si am intalnit si alti romani: un violonist care e titular in Orchestra Filarmonica din Malaga, un insotitor de zbor la Vueling, ce e iubit si apreciat in cadrul companiei, un grafic designer, un proprietar de cafenea, un proprietar de magazin, un mester, bistritean de al meu, ce e de departe cel mai bun pe o raza de 100 de km, o doamna ce are propria linie de cosmetice si care preda cursuri de specialitate. Oameni ce muncesc fara discutie mai mult decat o faceau in Romania, insa ce au castigat ceva mult mai important decat banii, respectul celor din jur.
Se pare ca niciodata cei plecati nu vor reusi sa castige respectul fratilor si amicilor de acasa, asa ca va rog, faceti-le o favoare si ignorati-i. Lasati curvele de prin bordelurile din Elvetia in pace si concentrati-va pe cele din Parlament, lasati capasunarii in pace, sa culeaga cum pot pe campurile din Huelva si culegeti-va drepturile calcate zilnic in picioare. Da, in picioare, spatele drept si cu indrazneala cereti ce vi se cuvine. Puteti face asta? Sau poate e mai greu sa indrepti spatele decat sa calci pe niste inimi.
